Avem tendinţa să credem că ceilalţi sunt ca noi. Dar comportamentul nostru este definit de motivaţii intrinseci, care de multe ori sunt diferite. Oamenii sunt definiţi din punct de vedere motivaţional prin 16 dorinţe fundamentale, care se traduc în experienţe subiective ce iau forma unor obiective ori nevoi. De exemplu motivaţia fundamentală numită „acceptare” are obiectivul de a evita eşecul şi critica/respingere, pentru că este intrinsec valorizată acceptarea. Nu toţi avem o componentă puternică a acestei motivaţii, iar tăria acestei motivaţii ne face diferiţi în comportamentul social. Dorinţele fundamentale au o puternică componentă genetică şi sunt prezente pe tot parcursul vieţii cu modificări minore.

Articolul de faţă are la bază teoria motivaţională creată de psihologul american Steven Reiss (1947–2016) care a stabilit experimental un set de 16 motivaţii fundamentale care ne caracterizează universul interior şi care ne dictează comportamentul. Viaţa are sens atunci când împlinim ceea ce dorim, iar ceea ce dorim este identificabil în setul de dorinţe fundamentale care ne caracterizează pe toţi. Teoria a fost testată ştiinţific pe zeci de mii de oameni şi este detaliată în multiple cărţi şi articole de către autor.

Reiss a pornit în cercetarea sa de la observarea că presupunerea multor psihologi conform căreia oamenii sunt ghidaţi în viaţă de principiul plăcerii nu funcţionează. Dacă lucrurile ar sta aşa, de ce există atât de mulţi oameni absorbiţi de munca lor, ignorându-şi propriul timp liber, propria viaţă de familie şamd? Plăcerea este efectul obţinerii a ceea ce-ţi doreşti, nu un scop în sine.

Mai mulţi psihologi celebri (precum William James, Sigmund Freud, Carl Jung, Alfred Adler, Erik Erikson, Clark Hull şi Kenneth, William McDougall ori Abraham Maslow, pentru a menţiona doar câţiva) au fost implicaţi în cercetări care să scoată la lumină ce ne motivează în viaţă. Reiss a plecat în cercetarea sa de la ce spun oamenii că-i motivează. A intervievat iniţial mai mult de 6.000 de persoane, iar în urma analizei răspunsurilor acestora şi-a dezvoltat teoria şi instrumentul de măsură (denumit chestionarului RMP - Reiss Motivational Profile).

Iată care sunt motivaţiile fundamentale şi cum sunt aceste definite de autor.

Cele 16 motivaţii fundamentale sunt următoarele:
(1) Acceptarea;
(2) Curiozitatea;
(3) Mâncatul;
(4) Familia;
(5) Onoarea;
(6) Idealismul;
(7) Independenţa;
(8) Ordinea;
(9) Activitatea fizică;
(10) Puterea;
(11) Romantismul şi frumuseţea;
(12) Agonisirea;
(13) Contactul social;
(14) Statusul social;
(15) Liniştea interioară;
(16) Răzbunarea.


Tăria motivaţiei fundamentale

Deşi oamenii sunt caracterizaţi de 16 motivaţii fundamentale, tăria fiecărei motivaţii diferă de la persoană la persoană, ceea ce face ca nu toţi să fim motivaţi de aceleaşi valori. Cei motivaţi de curiozitate, de exemplu, arată un interes crescut în a înţelege lucrurile, dar nu şi cei cu o motivaţie slabă. Deşi toţi dorim aceleaşi lucruri, le dorim în proporţii diferite. Diferenţele de tărie sunt cele care ne individualizează în comportament.

Încercările de schimbare sunt dificile pentru că, orice am face, suntem ceea ce suntem. De exemplu, mulţi ne-am dori să facem mai mult sport / exerciţiu fizic, dar dacă nu avem această motivaţie intrinsecă spre exerciţiu fizic, după un început fulminant continuarea programului stabilit devine din ce în ce mai greu de urmat.


Trăsăturile de personalitatea şi intensităţile motivaţiilor fundamentale

1. Acceptarea
Insuficientă motivare: superîncrezător
Motivare uşoară: încrezător în sine
Motivare medie:
Motivare puternică: neîncrezător
Motivare excesivă: auto-umilire
2. Curiozitatea
Insuficientă motivare: stupid
Motivare uşoară: practic
Motivare medie:
Motivare puternică: intelectual
Motivare excesivă: supraanalitic
3. Mâncatul
Insuficientă motivare: malnutrit
Motivare uşoară: slab
Motivare medie:
Motivare puternică: gras
Motivare excesivă: obez
4. Familia
Insuficientă motivare: abuziv
Motivare uşoară: neimplicat
Motivare medie:
Motivare puternică: responsabil
Motivare excesivă: iubitor
5. Onoarea
Insuficientă motivare: lipsit de etică
Motivare uşoară: oportunist
Motivare medie:
Motivare puternică: de încredere
Motivare excesivă: fără păcat / moral
6. Idealismul
Insuficientă motivare: necinstit
Motivare uşoară: neimplicat
Motivare medie:
Motivare puternică: umanist
Motivare excesivă: true beliver
7. Independenţa
Insuficientă motivare: dependent
Motivare uşoară: interdependent
Motivare medie:
Motivare puternică: autonom
Motivare excesivă: încăpăţânat
8. Ordine
Insuficientă motivare: haotic
Motivare uşoară: dezorganizat
Motivare medie:
Motivare puternică: organizat
Motivare excesivă: perfecţionist
9. Activitatea fizică
Insuficientă motivare: inactiv
Motivare uşoară: leneş
Motivare medie:
Motivare puternică: energic
Motivare excesivă: epuizant
10. Puterea
Insuficientă motivare: supus
Motivare uşoară: indiferent
Motivare medie:
Motivare puternică: ambiţios
Motivare excesivă: în control
11. Romantismul şi frumuseţea
Insuficientă motivare: abstinent
Motivare uşoară: slab interesat
Motivare medie:
Motivare puternică: romantic
Motivare excesivă: superactiv
12. Agonisirea
Insuficientă motivare: supercheltuitor
Motivare uşoară: cheltuitor
Motivare medie:
Motivare puternică: frugal
Motivare excesivă: strângător
13. Contact social
Insuficientă motivare: insensibil/grosolan
Motivare uşoară: retras
Motivare medie:
Motivare puternică: prietenos
Motivare excesivă: bufon
14. Statusul social
Insuficientă motivare: neglijent
Motivare uşoară: informal
Motivare medie:
Motivare puternică: formal
Motivare excesivă: snob
15. Liniştea interioară
Insuficientă motivare: neînfricat
Motivare uşoară: îi place riscul
Motivare medie:
Motivare puternică: îngrijorat
Motivare excesivă: laş
  16. Răzbunare
Insuficientă motivare: împăciuitor
Motivare uşoară: amabil
Motivare medie:
Motivare puternică: recalcitrant
Motivare excesivă: rău, brutal
 

 



(1) Acceptarea (evitarea eşecului şi a respingerii) scientia.ro

Acceptarea este o motivaţie fundamentală către a avea o imagine de sine bună şi se exprimă prin dorinţa de a nu fi criticat şi refuzat.

Această năzuinţă îi face pe cei cu o puternică tendinţă spre acceptare să evite situaţiile în care pot fi criticaţi sau refuzaţi; un exemplu la îndemână se referă la examene, evaluări ori interviuri.

Acceptarea, la urma urmelor, este despre a fi apreciat pentru ceea ce eşti. Cei care caută consiliere psihologică, în mare măsură, au o mare nevoie de acceptare.

(+) Cei cu o puternică năzuinţă către acceptare sunt dominaţi de lipsa de încredere. Sunt afectaţi de critici, refuz ori eşec. Se acuză imediat atunci când ceva merge greşit. Au nevoie de încurajarea celorlalţi pentru a încerca lucruri noi.

Trăsături de personalitate: lipsă de încredere în sine, pesimist, insuficient efort, nesigur, în dubiu, nehotărât.

(-) Cei cu o năzuinţă slabă către acceptare sunt plini de sine, încrezători în sine în exces.  Au optimismul necesar pentru a încerca să facă ce vor în viaţă şi se aşteaptă să aibă succes. Au o opinie de sine bună şi se aşteaptă să facă o opinie bună asupra celorlalţi. Nu îi aşteaptă pe alţii să le spună că sunt frumoşi şi deştepţi, pentru că ei deja ştiu asta.

Trăsături de personalitate: încredere în sine, dorinţa de a încerca lucruri noi, optimism.

(2) Curiozitate (înţelegerea) scientia.ro

Curiozitatea este o motivaţie fundamentală către activitatea intelectuală, către cunoaştere. Împlinirea curiozităţii naşte starea de uimire, pe când imposibilitatea împlinirii duce la plictiseală şi confuzie.

O curiozitate puternică duce la o personalitate dominată de aspecte intelectuale, pe când una scăzută duce la abordări practice ale vieţii.

(+) Cei cu o puternică năzuinţă sunt interesaţi de citit, scris, gândit ori discuţii cu tentă intelectuală.

Trăsături de personalitate: contemplativi, gânditori, reflexivi.

(-) Cei cu o năzuinţă slabă se simt frustraţi când trebuie să gândească. Nu citesc cărţi, nu urmăresc documentare, nu dezbat idei.

Trăsături de personalitate: practici, orientați către acțiuni.

(3) Mâncatul (consumul de hrană)scientia.ro

Mâncatul este o motivaţie fundamentală  de a consuma mâncare. Cei ce o resimt în mod deosebit acordă o atenţie sporită gătitului şi hranei bine preparate. Toţi mâncăm, dar nu toţi avem o pasiune pentru mâncare, nu toţi dăm o atenţie specială mâncării.

(+) Cei cu motivaţie puternică găsesc mâncatul printre cele mai mari bucurii ale vieţii.

Trăsături de personalitate: vorace, posibil hedonist.

(-) Cei cu motivaţie slabă sunt selectivi, mofturoşi.

Trăsături de personalitate: mănâncă puţin, mofturoşi.

(4) Familie (reproducerea)scientia.ro

Familia reprezintă motivaţia fundamentală de a creşte proprii copii. Cei caracterizaţi de această motivaţie preferă să petreacă timpul cu copiii lor şi să plaseze dorinţele copiilor în faţa propriilor dorinţe.

Această motivaţie poate duce la valorizarea întregii familii, copii, fraţi şi surori. Recompensa pentru împlinirea acestei motivaţii este dragostea celor din familie.

Nu trebuie confundată cu onoarea, care arată raportul invers, respectul copiilor pentru părinţi.

(+) Cei cu o puternică motivaţie pentru familiei găsesc împlinirea în timpul petrecut cu proprii copii.

Trăsături de personalitate: om de familie.

(-) Cei cu o motivaţie slabă găsesc datoria de părinte copleşitoare. Dacă decid să aibă copii, nu petrec prea mult timp cu ei. Lipsa de implicare permite abandonul ori lipsa de îngrijire.

Trăsături de personalitate: părinte neimplicat.

(5) Onoarea (caracter)scientia.ro

Onoarea este motivaţia fundamentală către un comportament moral. Împlinirea acestei tendinţe produce sentimentul de loialitate, pe când neîmplinirea duce la sentimentul de vinovăţie sau ruşine. Onoarea este în primul rând despre respectarea codului tradiţional de comportament.

Onoarea motivează loialitatea faţă de părinţi, trib, prin, de exemplu, îmbrăţişarea aceleaşi religii. Loialitatea faţă de trib a motivat, istoric, participarea în activităţile religioase.

Onoarea te face mândru de moştenirea etnică. Onoarea îi motivează pe oameni să trăiască în familii şi triburi, ceea ce permite cooperarea şi diviziunea muncii.

Ceea ce numim „tribalism” îşi are originea în această motivaţie. Aşa cum se poate observa în special în zona politică, poate fi foarte dăunătoare.

(+) Cei cu o motivaţie puternică sunt focalizaţi pe chestiuni de caracter, moralitate şi principii. Pot fi loiali grupului etnic şi părinţilor.

Trăsături de personalitate: de încredere, loial, onest, scrupulos, sincer, corect.

(-) Cei cu o motivaţie slabă au tendinţa de a folosi expediente, de a face orice le stă în puteri pentru a-şi atinge obiectivele. Nu văd nimic greşit în a-şi schimba opinia ori a-şi încălca cuvântul, dacă situaţia impune.

Trăsături de personalitate: oportunist, încalcă promisiuni.


(6) Idealism (justiţie)scientia.ro

Idealismul este motivaţia fundamentală de a îmbunătăţi societatea, de justiţie socială. Împlinirea acestei motivaţii duce la sentimentul compasiunii, pe când neîmplinirea duce la revoltă cu privire la nedreptăţi sociale.

Cei cu o puternică componentă idealistă tind să se implice în cauze sociale, să fie la curent cu ce se întâmplă în societate ori să se implice în acţiuni caritabile.

Acest tip de moralitate, caracterizată de valori umane universale, se diferențiază de moralitatea asociată motivaţiei onoarei, moralitatea tradiţională. Valorile tradiţionale te pot lega de propriul trib, fără a motiva acţiuni mai ample, pe când idealismul te leagă de întreaga umanitate (şi, uneori, de tot ce este viu ori de întreaga planetă).

(+) Cei cu o motivaţie puternică au un comportament dominat de umanism şi sunt voluntari pentru diverse cauze. Justiţia socială şi corectitudinea sunt importante pentru aceştia.

Trăsături de caracter: altruişti, compasiune, visători, umanişti, voluntari, filantropi, poate martiri.

(-) Cei cu o motivaţia slabă sunt mai degrabă focalizaţi pe viaţa lor, arătând un interes scăzut pentru probleme sociale.

Trăsături de personalitate: pragmatism, realism.

(7) Independenţa (libertate)scientia.ro

Independenţa este motivaţia fundamentală către autonomie, bazarea pe propriile forţe ori mijloace. Cei cu o puternică componentă nu cer favoruri ori bani. Se bucură de independenţa personală şi au repulsie faţă de dependenţă.

Independența este diferită de dorinţa de putere, prima având legătură cu stilul de conducere (cât te bazezi pe alţii în luarea deciziilor), ultima cu cât de mult vrei să conduci.

Ateii au o componentă puternică a independenței, în raport cu cei religioşi.

O puternică independenţă duce la trăsături de personalitate asociate unei persoane mândre, pe când una slabă la un comportament umil.

(+) Cei cu o motivaţie puternică sunt autonomi, independenţa personală însemnând foarte mult pentru ei. Pot prefera logica, ştiinţa, raţiunea, nu intuiţia, atunci când evaluează persoane ori situaţii. Simt disconfort în situaţii caracterizate de emoţii, sentimente.

Trăsături de personalitate: autonomi, mândri, încăpăţânaţi.

(-) Cei cu o motivaţie slabă se încred în alţii pentru a-şi împlini nevoile, apreciind ajutorul psihologic atunci când iau decizii. Se pot baza pe intuiţie când efectuează evaluări. Pot căuta experienţe mistice, nirvana, unitatea conştiinţei etc.

Trăsături de personalitate: umili, poate mistici, le plac experienţele emoţionale.


(8) Ordinea (structură)scientia.ro

Ordinea este motivaţia fundamentală către un mediu structurat şi stabil. Lipsa ordinii duce la disconfort. Ordinea este despre formă, stabilitate şi puritate. Cei cu o puternică componentă sunt motivaţi să planifice şi să organizeze.

Beneficiul evolutiv stă în căutarea curăţeniei. De exemplu, în lumea animală rănile ori impurităţile sunt linse ori eliminate.

(+) Cei cu o motivaţie puternică sunt organizaţi. Aşezarea lucrurilor la locul lor, organizarea şi punctualitatea sunt foarte importante. Aceştia pun accent pe detalii, reguli, planificări şi nu se simt bine când situaţia este fluidă, schimbătoare. Pot aprecia ritualurile.

Trăsături de personalitate: grijuliu, inflexibil, metodic, îngrijit, organizat, precis, punctual.

(-) Cei cu o motivaţia slabă au o toleranţă mare la ambiguitate. Pot fi reticenţi la reguli stricte şi planificări. Îşi schimbă adesea planurile şi abordările. Se focalizează pe imaginea de ansamblu mai degrabă decât pe detalii.

Trăsături de personalitate: dezorganizaţi, flexibili, urăsc planificarea, spontani, schimbători în opinie şi abordare.

(9) Activitatea fizică (utilizarea musculaturii)scientia.ro

Activitatea fizică este motivaţia fundamentală către exerciţiul fizic. Împlinirea acestei motivaţii produce senzaţia de vitalitate, forţă, pe când neîmplinirea produce o stare de nelinişte.

Tipul de persoană sportivă este caracterizat de următoarele motivaţii puternice: activitatea fizică, familia, puterea (performanţa), răzbunarea (competiţia) şi contactul social. Un sportiv cu o puternică motivaţie către acceptare va fi inconstant. Unul cu o puternică motivaţie către status va fi susceptibil la eşecuri în faţa unor adversari cu status inferior.

Beneficiul evolutiv: cei care erau puternici din punct de vedere fizic aveau avantaje din perspectiva accesului la hrană şi sexul opus.

(+) Cei cu o motivaţie puternică caută un stil de viaţă activ. Sportul şi exerciţiile fizice ocupă o parte importantă din viaţa lor.

Trăsături de personalitate: activ, atletic, energic.

(-) Cei cu o motivaţie slabă preferă o viaţă sedentară. Au nevoie de încurajări şi raţiuni externe ca să se implice în exerciţii fizice.

Trăsături de personalitate: inactivi, letargici, stil de viaţă sedentar.

(10)  Puterea (influenţa voinţei proprii)scientia.ro

Puterea este motivaţia fundamentală către auto-afirmare, de impunere a propriei voinţe şi de a conduce. Motivaţia puterii este manifestă prin dorinţa de a performa, voinţa de putere, hotărârea şi tendința de a da sfaturi şi de conduce. Împlinirea acestei motivaţii duce la sentimentul de eficienţă şi competenţă, pe când eşecul duce la sentimentul de umilire.

Puterea indică nivelul de efort la care eşti dispus să te angajezi pentru a progresa. Exemple de realizări ale motivaţiei puterii: să scrii o carte, să câştigi o competiţie ori să creezi o operă de artă.

Nivelul motivaţiei puterii indică nivelul la care vrei să influenţezi semenii, evenimente şi mediul.

Puterea te motivează să fii un lider şi să dai celorlalţi sfaturi, orientare, ghidaj.

Dorinţa de a câştiga şi cea de a avea realizări au la bază motivaţii diferite, în primul caz fiind vorba despre motivaţia răzbunării, în cel de-al doilea, de putere. Scrierea unui cărţi ori construirea unei care reprezintă realizări care nu implică victorii, câştig.

Creativitatea implică originalitate şi nu este o nevoie fundamentală, dar creativitatea, de vreme ce presupune dorinţa de a crea / construi, intră sub dorinţa fundamentală a puterii.

(+) Cei cu motivaţie puternică vor să preia controlul situaţiei şi să-şi asume rolul de lider. Pot căuta provocări şi munci din greu pentru a-şi îndeplini obiectivele.  Le face plăcere să dea sfaturi altora.

Trăsături de personalitate: ambiţioşi, încrezători, îndrăzneţi, muncitori, hotărâţi, concentraţi.

(-) Cei cu o motivaţie slabă preferă să lase evenimentele să aibă loc, fără a încerca să le influenţeze. Le poate lipsi ambiţia. Nu le place rolul de lider ori să ofere sfaturi şi orientare celorlaţi. Ar putea evita obiective care se dovedesc dificil de îndeplinit. Nu sunt leneşi, ci nu le place să-i controleze ori influenţeze pe ceilalţi.

(11) Romantismul şi frumuseţea (sexul)scientia.ro

Romantismul reprezintă o tendinţă fundamentală către frumuseţe şi sex. Îi motivează pe oameni să le pese de propria înfăţişare şi să urmărească identificarea unor potenţiali parteneri sexuali.

Împlinirea acesteia duce la extaz, iar neîmplinirea la menţinerea unei dorinţe de natură sexuală.

Cei motivaţi de romantism se preocupă de cum arată şi caută potenţiali parteneri.

Dorinţa pentru romantism este corelată cu experienţa frumuseţii, lucru ce explică de ce pregătirea pentru sex implică înfrumuseţarea celor implicaţi.

Obiectivul acestei tendinţe fundamentale este sexul, nu plăcerea, aşa cum obiectivul celor înclinaţi către a mânca nu este acela de a căuta plăcerea mâncatului, ci mâncarea în sine.

(+) Cei cu o motivaţie puternică tind către o viaţă sexuală activă.

Trăsături de personalitate: tendinţa către flirt, pasional, romantic, posibil promiscuu.

(-) Cei cu o motivaţie slabă se gândesc puţin la sex.

Trăsături de personalitate: celibatar, cast, puritan.

(12) Agonisirea (colecţiile)scientia.ro

Agonisirea reprezintă o tendinţă fundamentală către a colecta lucruri. Oamenii colecţionează antichităţi, artă, autografe, cărţi, fotografii şamd.

Agonisirea influenţează modul în care ai grijă de lucruri şi atitudinea către a cheltui. Cei puternic motivaţi apreciază frugalitatea şi dispreţuiesc risipa.

(+) Cei cu o motivaţie puternică sunt colecţionari.

Trăsături de personalitate: colecţionar, posibil frugal.

(-) Cei cu o motivaţie slabă tind să folosească lucrurile şi apoi să scape de ele.

Trăsături de personalitate: cheltuitori, posibil extravaganți.

(13) Contactul social (apartenenţa)scientia.ro

Contactul social este o tendinţă fundamentală către a fi împreună cu prietenii, cunoscuţii; mai este numit instinct gregar.

Această dorinţă se manifestă prin nevoia de prieteni. Cei care au o componentă puternică învaţă cum să fie sociabili, cum să-şi facă şi să-şi păstreze prieteni.
Jocurile adulţilor intră în această categorie, a contactului social.

Cei religioşi au această motivaţie peste medie.

(+) Cei cu o motivaţie puternică sunt prietenoşi, manifestă un comportament care-i face să intre în graţiile altora.

Trăsături de comportament: afabil, extrovert, prietenos, sociabil, cald.

(-) Cei cu o motivaţie slabă preferă solitudinea. Nu le plac petrecerile, discuţii banale, socializarea şi pot manifesta interes scăzut pentru persoanele pe care le întâlnesc. Au puţini prieteni, de regulă sunt serioşi.

Trăsături de personalitate: distant, detaşat, introvert, serios.

(14) Statusul scientia.ro

Statusul este o tendinţă fundamentală către a avea un statut social important, având la bază averea, titlul social, clasa socială ori dreptul dat de naşterea într-o familie importantă.

Împlinirea acestei dorinţe generează un sentiment de importanţă şi superioritate, iar neîmplinirea generează sentimente de inferioritate.

Cei cu o puternică dorinţă către status sunt în căutarea respectului. Statusul e ceva ce nu-ţi poţi acorda singur, ci trebuie primit de la ceilalţi.

Împlinirea acestei dorinţe justifică mândria de sine, care se poate manifesta prin menţinerea corpului şi a capului în poziţie erectă, privind „în jos” la ceilalţi.

Prea multă consideraţie, respect, duce la flatare, măgulire, pe când prea puţină generează senzaţia de umilire.

Dorinţa către status îi face pe oameni să valorizeze reputaţia. Îi face, de asemenea, să aprecieze valorile materiale, să se angajeze în comportamente greu de explicat altfel, cum ar fi cumpărarea unei care pe care, în fapt, nu şi-o permit, un telefon extrem de scump, haine de firme etc.

O componentă puternică duce la un comportament superformal, pe când una slabă la un comportament informal.

(+) Cei cu o motivaţie puternică apreciază valorile materiale şi clasa socială. Vor să se asocieze cu ce e popular. Sunt impresionaţi de titluri sociale şi privilegii; vor să fie membri ai cluburilor sociale prestigioase. Îmbrăţişează manierele, codul vestimentar ori obiceiurile celor bogaţi şi faimoşi.

Trăsături de personalitate: formal, materialist, mândru.

(-) Cei cu o motivaţie slabă sunt neimpresionați de idei bogăţie, faimă, clasă socială, apreciind că e greşit ca cineva să fie apreciat pentru astfel de aspecte.

Trăsături de personalitate: egalitarist, informal, neceremonios.


(15) Liniştea interioară scientia.ro

Liniştea interioară este o tendinţă fundamentală către a evita anxietatea şi durerea.

Satisfacerea acestei dorinţe generează sentimentul de relaxare, pe când neîmplinirea duce la frică, anxietate ori îngrijorare.

Tăria acestei dorinţe defineşte atitudinea faţă de pericol, aventură, riscuri financiare, situaţii de tip luptă-sau-fugi.

Oamenii au reacţie la anxietate diferită, manifestată prin valori diferite ale punctului de echilibru (punctul dincolo de care situaţia este considerată stresantă). O puternică tendinţă către linişte interioară poate prezice apariţia atacurilor de panică.

Exploratorii pot avea ori nu a curiozitate puternică. Ei sunt caracterizaţi de o motivaţie slabă a liniştii interioare, ceea ce înseamnă că sunt atraşi de noi stimuli.

(+) Cei cu o motivaţie puternică pun mare preţ pe siguranţa personală. Pot avea multe frici şi sunt sensibili la durerea fizică. Pot arăta îngrijorare cu privire la bani, dragoste, slujbă, sănătate ori viitor. Evită riscurile.

Trăsături de personalitate: fricos, anxios, precaut, timid.

(-) Cei cu o motivaţie slabă caută riscul şi situaţiile trepidante. Pot fi neînfricaţi. Au o capacitate ridicată de a face faţă situaţiilor stresante. Se pot expune pericolelor.

Trăsături de personalitate: brav, calm, explorator, neînfricat, aventuros, îşi asumă riscuri.

 

(16) Răzbunarea scientia.ro

Răzbunarea este o tendinţă fundamentală către a fi chit cu cei care sunt o sursă de ofensă ori frustrare. Împlinirea acestei motivaţii generează sentimentul de răzbunare, iar neîndeplinirea duce la o stare de încrâncenare, de luptă şi posibil la mânie.

Principalele aspecte care sunt percepute ca fiind ameninţate sunt: statusul, teritoriul, copiii, resursele, potenţiale legături romantice. Oameni cu trăsături nefamiliare, neprietenoşi ori agresivi sunt văzuţi ca o ameninţare.

Tendinţa către răzbunare motivează competiţia. Spiritul competitiv nu duce neapărat la agresiune fizică, dar cei dominaţi de acesta sunt predispuşi către a-i confrunta pe alţii. Cei competitivi vor să câştige.

Înclinaţia către agresivitate este stabilă de-a lungul vieţii. Cei care au tendinţa de a-şi hărţui colegii pe timpul şcolii pot ajunge criminali la vârsta adultă.

(+) Cei cu o motivaţie puternică sunt rapizi în a-i confrunta pe alţii. Apreciază competitorii şi câştigătorii.
Trăsături de personalitate: competitor, luptător, poate agresiv, argumentativ, combativ, rău.

(-) Cei cu o motivaţie slabă evită confruntare, luptele şi violenţa. Primul impuls este să coopereze.

Trăsături de personalitate: cooperant, amabil, milos, neagresiv, împăciuitor.

 

Principiul auto-îmbrăţişării

Dacă Reiss are dreptate, ce ne motivează este de multe ori diferit, de la persoană la persoană. Cum suntem dominaţi de propria personalitate şi propriile motivaţii fundamentale, de multe ori găsim inacceptabil comportamentul altora. De la această cecitate (neînţelegerea faptului că suntem diferiţi, că ne motivează lucruri diferite în viaţă) se naşte "tirania zilnică" a celor din jurul nostru. Ne tiranizăm copiii că nu citesc atât cât citim noi ori că nu acordă atenţia aşteptată lecţiilor de pian, ne tiranizăm soţul că nu păstrează curăţenia aşa cum o facem noi şamd. Înțelegerea faptului că suntem diferiţi, că ne dorim lucruri diferite, că ne animă dorinţe diferite şi acceptarea acestor diferenţe oferă calea către toleranță, dialog şi o viaţă mai bună.


Crearea profilului motivaţional fără utilizarea chestionarului

Dacă aţi citit cu atenţie acest articol, aţi realizat cel puţin două lucruri: (1) că v-aţi putut identifica uşor motivaţiile fundamentale dominante în cazul dumneavoastră şi (2) că această clasificare a repertoriului motivaţional uman este uşor de reţinut şi de aplicat în practică. Este simplu să identifici, pe baza unei interacţiuni zilnice obişnuite, trăsăturile fundamentale ale personalităţii unui coleg de serviciu, soţ, copil şamd. Simplitatea instrumentului pus la dispoziţia noastră de psihologul Steven Reiss îl face foarte puternic, întrucât nu este necesară o pregătire specială, necesitând studii aprofundate. Inventarul motivaţional, structurat pe 16 dorinţe fundamentale, este uşor de memorat şi uşor de utilizat în realizarea profilului unei terţe persoane.

Aşadar, deşi cea mai sigură metodă de a realiza profilul motivaţional/psihologic al unei persoane constă în administrarea chestionarului RMP (Reiss Motivational Profile, pus la dispoziţie de autor în cărţile sale), profilul motivaţional se poate realiza şi prin alte metode, cum ar fi: observarea comportamentului public, analiza declaraţiilor, scrierilor, opiniilor personale, a modului de reacţie la diverse provocări cotidiene, modul de raportare la şefi, la sarcinile de serviciu şamd.

Trebuie menţionat că aceste metode empirice sunt supuse erorilor şi că timpul este de o importanţă cardinală în creşterea preciziei evaluării. Probabil că are o importanţă deosebită şi abilitatea observatorului în a detecta elementele utile din comportamentul celui observat.

În cadrul unor articole viitoare vom utiliza instrumentul celor 16 motivaţii fundamentale pentru a explica diverse comportamente sociale, cum ar fi: eşecul şcolar, divorţul, privitul emisiunilor tip reality-show, împuşcăturile în masă etc.


Articolul are la bază cartea Who Am I de Steven Reiss, 2010