CreierPentru majoritatea dintre noi este destul de dificil să ne amintim şi ce făceam pe vremea aceasta săptămâna trecută, ca să nu mai vorbim de vreo zi aleatorie de acum câţiva ani. Însă nu şi pentru un bărbat orb în vârstă de 20 de ani, pe care cercetătorii l-au numit H. K.

 

 

Pentru H.K. fiecare zi a vieţii, încă de la vârsta de aproximativ unsprezece ani, este ”înregistrată” în memoria sa în detaliu. H. K. suferă de o boală rară cunoscută drept hipertimesie şi reprezintă doar cel de-al doilea caz documentat vreodată în literatura ştiinţifică (primul caz, o femeie cunoscută drept A. J., a fost înregistrat în 2006).

Brandon Ally şi echipa sa au efectuat teste amănunţite asupra lui H. K. şi i-au scanat creierul, comparându-i structura cu cea a unui număr de 30 de subiecţi de control de aceeaşi vârstă cu a sa. Ei au descoperit că H. K. are o inteligenţă normală, că obţine rezultate normale la testele standard de memorie de scurtă şi lungă durată şi că are nişte abilităţi de învăţare verbală normale. Memoria sa autobiografică este cea care e fenomenală.

Cercetătorii au accesat memoria autobiografică a lui H. K. alegând patru date din fiecare an al vieţii sale, începând cu prima sa amintire (aceea dată din 1992, atunci când avea 3 ani şi jumătate), adică, în total, 80 de date. Pentru fiecare dintre ele, aceştia au adunat cel puţin trei fapte din istoricul familial sau medical al lui H. K. şi din registrele istorice ale cartierului său din Nashville. H. K. a fost apoi intervievat cu privire la fiecare dintre aceste 80 de date – de exemplu,  a fost întrebat ”îmi poţi spune ce s-a întâmplat pe 2 ianuarie 2001?”. Răspunsurile sale, adesea detaliate, erau notate şi verificate.

Amintirile lui H. K. referitoare la viaţa sa între vârsta de 9 şi 12 ani deveneau considerabil mai exacte şi mai detaliate, atingând o acurateţe de aproape 90% în jurul vârstei de 11 ani şi una de aproape 100% după aceasta. H. K. a fost interogat încă o dată cu privire la câteva dintre date într-o a doua şedinţă – acurateţea  răspunsurilor sale a fost de 100%.

Cum este să ai hipertimesie? H. K. le-a spus cercetătorilor că amintirile sale autobiografice sunt bogate în detalii senzoriale şi emoţionale şi că par la fel de vii indiferent dacă sunt vechi de ani de zile sau de ieri. În 90% dintre cazuri, el experimentează aceste amintiri la persoana întâi, în comparaţie cu procentul de aproximativ 66% în cazul populaţiei normale. H. K. a spus că amintirile autobiografice îi vin frecvent în minte declanşate de veşti, mirosuri, sunete şi emoţii. În majoritatea zilelor, acesta se trezeşte gândindu-se la ce a făcut în ziua respectivă în anii trecuţi. Amintirile neplăcute îi vin în minte la fel de des ca şi cele plăcute, însă acesta poate alege să se concentreze mai mult asupra celor din urmă.

În ceea ce priveşte structura cerebrală, creierul lui H. K. este mai mic decât media (ceea ce are probabil legătură cu faptul că s-a născut prematur, la 27 de săptămâni). Pe de altă parte, amigdala dreaptă era mai mare cu aproximativ 20% decât cea a subiecţilor de control. El are, de asemenea, o conectivitate funcţională crescută între amigdala dreaptă şi hipocampus şi în alte regiuni. Amigdala este o mică structură subcorticală, parte a sistemului limbic, implicată în procesarea emoţională. Cercetătorii cred că amigdala mărită a lui H. K. şi conectivitatea ei sporită conferă experienţelor sale o încărcătură personală mai accentuată decât în mod normal, făcându-le astfel mai memorabile.

Ally şi echipa sa au recunoscut că ”studiile de caz unice, precum cel al lui H. K., nu sunt uşor de ”tradus” sau de generalizat pentru populaţia normală” şi că ar trebui, aşadar, să fie interpretate cu prudenţă. Acestea fiind spuse, ei au afirmat că rezultatele lor oferă noi dovezi în sprijinul dovedirii rolului jucat de amigdală în memoria autobiografică. ”Poate că descoperirile de faţă pot ajuta la stabilirea unor alte regiuni unde este nevoie de stimulare cerebrală în rândul populaţiei cu tulburări de memorie, în scopul de a îmbunătăţi funcţia memoriei”, au speculat aceştia. ”Într-adevăr, stimularea cerebrală la nivelul structurilor profunde, subcorticale, legate de memorie promite mult în cazul pacienţilor cu Maladia Alzheimer”.



Traducere de Ana Dumitrache după total-recall-man-who-can-remember-every cu acordul editorului

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro