În 1935, comunitatea Alcoolicii anonimi era formată din doi bărbaţi care luptau cu viciul alcoolului: Bill Wilson şi Bob Smith. Cei doi au creat un program special ce implica 12 paşi pe care o persoană alcoolică trebuia să îi îndeplinească, scopul fiind renunţarea la alcool.

Comentarii -

Se presupune, îndeobşte, că atunci când vorbim despre carisma unui persoane, vorbim despre calităţi speciale ale acestuia, care permit acestei să inspire şi să convingă semeni, cu uşurinţă. John Antonakis, Marika Fenley şi Sue Liechti, Universitatea din Lausanne, au descoperit că acei manageri care au urmat o scurtă pregătire pentru învăţarea unor tehnici de creştere a carismei au devenit mai influenţi şi mai respectaţi. În ce constau aceste tehnici?

Comentarii -

În principiu, capacitatea de a face diferenţa dintre specii, existentă la nivel biologic, prezintă avantaje evidente. Dar în interiorul unei specii, cum ar fi cea umană, există ceva în circuitele noastre neurale care ne face să ne simţim confortabil în preajma celor ca noi şi nu la fel de confortabil în preajma celor identificaţi ca diferiţi?

Comentarii -

De ce unii oameni sunt plini de viaţă, deschişi, curioşi şi grijulii, iar alţii, epuizaţi, egoişti, iresponsabili sau chiar agresivi faţă de cei apropiaţi? Ce mecanisme reuşesc să scoată ce este mai bun în noi sau, din contră, ce este mai rău? Unul dintre răspunsuri este oferit prin intermediul teoriei autodeterminării. Aceasta afirmă că atât tendinţele spre dezvoltare, cât şi vulnerabilităţile ce conduc la o stare de rău, pot fi explicate în mare parte printr-un singur principiu de bază.

Comentarii -

Dă-mi voie să fantazez şi să mă gândesc la tine ca fiind o femeie singură. Când spun singură, mă refer la faptul că nu eşti implicată într-o relaţie pe termen lung. Nu, nu vreau să-ţi cer numărul de telefon. Mă gândesc la tine ca fiind o femeie rezervată, mai distantă cu bărbaţii.

Comentarii -

Îţi aminteşti „accidentul” aviatic de deasupra Ucrainei? Dacă-mi amintesc bine, au fost 298 de victime, cei mai mulţi fiind cetăţeni olandezi. Pot paria că nu te-ar interesa un zbor pe deasupra Ucrainei nici măcar dacă ar fi gratuit.  Dacă ai avea de ales între un zbor cu Malaysian Airlines până în Kuala Lumpur, dar care trece peste Ucraina, şi unul cu Lufthansa (companie scumpă) pe o rută ocolită,  vei alege cel mai probabil acest zbor din simplul motiv că n-ai vrea să fie ultimul.

Comentarii -

În ziua de luni, la oră de mare audienţă, pe una din antenele aneantizării cetăţenilor (lipsiţi de orice critică) acestei ţărişoare, o domnişoară blondă şi subţirică (probabil nu doar la fizic) ne comunica despre piramida lui Keops. Nu, nu acea piramidă aflată în Egipt. Ea ne prezenta un psiholog din Galaţi care îşi construise la el în curte sau în garaj o piramidă terapeutică.

Comentarii -

Ca să înţelegem ceea ce facem şi ceea ce fac alţii (de ex. de ce premierul răstălmăceşte frizând ridicolul) ne încredem adesea în simţul comun (voi evita bunul-simţ, întrucât implică o oarecare valoare morală) sau în intuițiile noastre legate de cum funcţionează lumea socială în care trăim. În alţi termeni, ne descurcăm în această lume în baza unei psihologii intuitive.

Comentarii -

Care este diferenţa dintre cunoaştere şi experienţă şi cum reuşeşte creierul să le proceseze? Care dintre ele este mai importantă pentru gândirea creativă? O imagine pe care am obţinut-o recent de pe un cont de Twitter m-a pus pe gânduri. Faptul că pe Twitter această imagine a însumat peste 1.000 de replici reprezintă cumva o indicaţie asupra faptului că mulţi oameni par să fie de acord cu ideea care rezultă din aceasta.

Comentarii -

Persoana narcisistaNarcisiştii par să fie din ce în ce mai numeroşi. Ei sunt oameni care pun pe primul plan interesul propriu, care se laudă constant şi îşi asumă merite atunci când nu e cazul. S-ar putea să cunoaşteţi pe cineva de felul acesta – poate şeful sau chiar partenerul de relaţie. Dacă aşa stau lucrurile, un nou studiu vă dă speranţă. Se pare că narcisiştii pot fi învăţaţi să fie mai empatici.

Comentarii -

Incredere in textul scrisCa adulţi, am învăţat că instrucţiunile simple, scrise, sunt de obicei demne de încredere. Imaginaţi-vă: dacă un străin ne spune să facem prima la stânga ca să ajungem la Londra, dar întâlnim un semn rutier care ne indică tocmai contrariul, majoritatea dintre noi am presupune probabil că străinul greşise şi am urma semnul.

Comentarii -

Perspectiva tipică asupra naturii umane oferită de ştiinţele sociale se numeşte Modelul Standard al Ştiinţelor Sociale. Acest model este îmbrăţişat, nu neapărat în mod conştient, de majoritatea oamenilor, indiferent de nivelul de educaţie şi specializarea profesională. Câţiva rătăciţi, ici-colo, cred într-un model diferit, dar în acord cu teoria evoluţionistă oferită lumii de geniul lui Darwin, atât de iubit de fundamentaliştii creştini care susţin, şi astăzi, că lumea a apărut în urmă cu aprox. 5000 sau 4000 de ani, depinde de surse.

Comentarii -

M-am trezit azi-dimineaţă cu o întrebare. Dânsa, întrebarea, a fost provocată de o mâncărime misterioasă ivită inopinat în talpa piciorului drept. Da, în talpă. Dar are loc mâncărimea în talpă? Aşa pare să fie, deoarece eu experimentez senzaţia de mâncărime în talpă. Senzaţia pare să fie în talpă, însă ştim bine că e doar o aparenţă, nu un fapt real. Ea, mâncărimea generatoare de întrebări, nu se află în talpă. E în creier. Cum aşa?

Comentarii -

Înainte de anul 1953 medicii şi asistenţii foloseau în evaluările nou-născuţilor propriile intuiţii şi judecăţi clinice. Fiecare se concentra pe un indiciu sau altul. Unii căutau probleme de respiraţie, alţii urmăreau cât de repede va plânge bebeluşul. Fără o procedură standard, multe din semnele „periculoase” treceau nedectate şi, astfel, mulţi nou-născuţi au murit.

Comentarii -

Candidaţii fie pentru un post într-o companie, fie pentru un loc la masterat ori doctorat participă la un interviu. Acest interviu funcţionează, chipurile, drept filtru de selecţie. Unul, doi ori trei oameni ce alcătuiesc o comisie fac o evaluare în baza unor criterii. Cel puţin aşa cred ei, mai degrabă, îşi imaginează ei.

Comentarii -

Citesc sau aud, adesea, o remarcă născută, cred eu, din frivolitate. Ea sună în variate feluri, dar esenţa e următoarea: „Nu e nimic rău să crezi în suflete nemuritoare, forţe divine şi zei. Fiecare cu credinţa lui, iar dacă respectivei persoane îi face bine, atunci faptul de a crede e un lucru bun.”

Comentarii -

Aud de oameni care, declară ei, preţuiesc clipa. „Carpe diem” a devenit pentru aceştia un dicton, un deziderat spiritual. Ei consideră ca fiind de mare preţ să trăieşti în prezent. Să fi ajuns la această preţuire în urma unor experienţe personale revelatoare combinate cu ingestia de filosofie orientală (sau de ciupercuţe buclucaşe)?

Comentarii -

Profesorul şi autorul american contemporan Martin Seligman este un pionier al ştiinţei fericirii, nu doar pentru că are o teorie sistematică referitoare la motivele fericirii, ci pentru că foloseşte o metodă ştiinţifică pentru a explora această stare de spirit. Prin utilizarea unor chestionare exhaustive, Seligman a constatat că cei mai satisfăcuţi şi optimişti oameni sunt cei care şi-au descoperit şi exploatat o combinaţie unică de valori şi trăsături pozitive - de exemplu, umanitatea, cumpătarea şi perseverenţa.

Comentarii -

Martin SeligmanNăscut în 1942, Martin Seligman este creditat pentru contribuţia sa la fundamentarea psihologiei pozitive şi pentru eforturile sale de a explora ştiinţific potenţialul uman. În cartea sa Fericirea autentică (2002), el explică faptul că drumul său spre acest nou domeniu al psihologiei a debutat printr-un studiu asupra neajutorării învăţate la câini. Pe parcursul studiului, el a observat că, în pofida a numeroase situaţii fără ieşire la care erau supuşi, unii câini nu renunţau şi nu "învăţau" neajutorarea.

Comentarii -

În anul 1990 autorităţile au închis strada 42 din New York pentru parada dedicată zilei pământului, iar în anul 1999 un culoar important de trafic a fost închis în capitala Coreei de Sub pentru lucrări de reparaţii. În mod bizar, deşi ambele rute erau culoare importante de trafic, închiderea lor nu a dus la blocaje de circulaţie, ci la descongestionarea traficului.

Comentarii -

Am fost consultat în privinţa alegerii unui atelier de (auto)cunoaştere în baza unui faimos test de personalitate. În opinia mea, o participare la aşa ceva este totuna cu a merge la un consult astrologic. Carl Gustav Jung, unul dintre cei mai faimoşi cercetători ai psihismului, după cum s-ar exprima prietenii psihologiei mistice (fără dovezi obiective), a publicat în 1921 o carte despre tipuri psihologice pe care o poţi găsi astăzi mai prin toate librăriile.

Comentarii -

Un domeniu nou şi înfloritor al psihologiei - psihologia pozitivă - a început să dezvăluie răspunsuri fascinante bazate pe dovezi la multe dintre întrebările despre fericire. Vă prezentăm în acest articol un sumar al celor mai recente descoperiri ale ştiinţei emergente a fericirii.

Comentarii -

Am acordat o atenţie crescută recunoştinţei în ultimul timp, expunând dovezile experimentale ale sporirii nivelului de fericire prin practicarea recunoştinţei şi recenzia lucrării "Thanks!" - cartea autorului studiului. Pentru a fi şi mai convingători, prezentăm în continuare cele 10 etape recomandate de dr. Robert Emmons pentru a practica recunoştinţa şi a deveni, astfel, mai fericiţi.

Comentarii -

Oamenii din toată lumea valorizează fericirea - adică, pun senzaţia de bine deasupra inteligenţei, succesului şi chiar bogăţiei materiale (Diener & Oishi, 2006). Acest lucru are sens, deoarece fericirea este asociată cu atât de multe rezultate pozitive: satisfacţia în relaţiile personale, un loc de muncă mai bun, mai multă împlinire la acel loc de muncă şi un venit mai mare.

Comentarii -

Articolele de genul "Cum să fii fericit" au devenit emblematice pentru ziare, reviste, cărţi şi un număr tot mai mare de site-uri. Trebuie să "acceptăm realitatea", "să facem o pauză", "să fim sinceri cu noi înşine" sau "să ne înconjurăm de oameni fericiţi". Este puţin probabil ca aceste lucruri să ne facă vreun rău, dar asta nu ne opreşte să le privim ca pe o listă de platitudini - de tipul celor pe care oamenii le recomandă mereu altora, fără să le urmeze ei înşişi.

Comentarii -

Cercetări psihologice recente constată că nivelul de fericire al oamenilor este stabil pe termen lung. Dacă vei câştiga la loterie sau vei paraliza de la gât în jos, după aproximativ trei până la şase luni vei reveni la nivelul de fericire cu care eşti obişnuit. Dacă aceste constatări sunt profund contra-intuitive, ele ridică în acelaşi timp o problemă serioasă pentru cei care doresc să obţină mai multă fericire.

Comentarii -

Ce strategii poţi să foloseşti pentru a te simţi mai bine, a-ţi ridica nivelul de energie şi a-ţi reduce tensiunea? Această întrebare i-a motivat pe Robert Thayer şi pe colegii săi de la Universitatea de Stat din California să investigheze strategiile pe care le folosesc oamenii şi pe care le găsesc eficace (Thayer, Newman şi McClain, 1994). Rezultatele, fără a fi nişte revelaţii, au evidenţiat faptul că aceleaşi trei strategii principale sunt considerate utile atât în vederea schimbării stării de spirit, cât şi pentru reducerea tensiunii şi creşterea energiei:

Comentarii -

Muzica bună are acces direct la emoţii. Ca atare, aceasta poate constitui un instrument fantastic de acordaj fin al stărilor noastre de spirit. Saarikallio şi Erkkila (2007) au investigat modalităţile obişnuite de utilizare a muzicii pentru controlarea şi îmbunătăţirea stărilor de spirit, prin intervievarea unui grup de opt adolescenţi din Finlanda. Participanţii pot reprezenta un eşantion foarte mic şi specific, dar ei au enumerat o listă realmente foarte utilă:

Comentarii -

Utilizează acest exerciţiu simplu al recunoştinţei pentru a obţine o stare de spirit mai bună, în mai puţin de două minute pe săptămână. Stările de spirit cu adevărat bune sunt asemănătoare pulberii de aur. Ele aduc optimism, râsete, creativitate şi simpla bucurie de a trăi. Stările bune ne ajută să suportăm toate frecuşurile cotidiene ale vieţii, cu multă graţie.

Comentarii -

Soarta primelor noastre amintiri este o enigmă. La vârsta adultă, mulţi dintre noi nu avem amintiri de dinainte de vârsta de trei sau patru ani. Totuşi, când suntem mici avem această capacitate de a povesti şi evoca amintiri de dinainte de această vârstă. Pentru a elucida acest mister, trebuie să cunoaştem mai multe despre modul în care funcţionează memoria copiilor. Recent, un studiu ingenios a realizat un test despre cât de durabile pot fi amintirile unui copil.

Comentarii -


Dacă găsiţi scientia.ro util, vă rugăm să susţineţi site-ul printr-o donaţie.

Găzduire 2019: 485 €. Donat: 106.55


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă