Al GoreTransformarea ştiinţei într-un arbitru al politicilor publice şi al comportamentului cotidian nu face decât să creeze confuzie. Dacă ştiinţa va fi transformată într-un proiect moralizator, capacitatea ei de a extinde cunoştinţele umanităţii va fi compromisă.

 

 

Tirania ştiinţei (2)

În ciuda formidabilei sale autorităţi intelectuale, ştiinţa nu poate oferi decât o soluţie provizorie pentru criza morală contemporană. Pe plan istoric, ştiinţa a ieşit la lumină în urma unui conflict cu dogma creştină. Credinţa în puterea ştiinţei de a scoate la iveală mecanismele de funcţionare a Universului nu trebuie să însemne că ştiinţa însăşi reprezintă o dogmă. Dimpotrivă, succesul întreprinderilor ştiinţifice depinde de deschiderea către experiment şi testarea continuă a ideilor formulate. Într-adevăr, ştiinţa este o iniţiativă intrinsec sceptică, din moment ce nu respectă nicio autoritate în afara dovezilor experimentale. Aşa cum declara odinioară Thomas Henry Huxley: "Reformatorii cunoştinţelor noastre despre natură refuză categoric să admită ideea de autoritate în sine". "Scepticismul este cea mai importantă obligaţie", spune Huxley, adăugând: "convingerea oarbă este un păcat impardonabil". De aceea cea mai veche şi respectabilă instituţie ştiinţifică a Marii Britanii, Academia Regală de Ştiinţe Naturale, a fost fondată sub deviza: "Nu te încrede în cuvintele nimănui, cere dovezi." (în latineşte - “Nullius in verba” – n.tr.). Mesajul conţinut de acest motto este clar: informaţiile despre lumea materială ar trebui să se bazeze pe dovezi mai degrabă decât pe autoritate.

 

 

Spiritul critic exprimat sub forma acestui motto este în mod frecvent încălcat în prezent de tendinţa crescândă de a ne raporta la ştiinţă ca la o convingere religioasă capabilă să ne ofere Adevărul, dincolo de orice îndoială. Într-adevăr, este uimitor cum Academia Regală de Ştiinţe Naturale a eliminat de pe pagina proprie de web deviza anterior menţionată, în timp ce fostul său preşedinte, Lordul May de Oxford, preferă să utilizeze în prezent maxima "Respectă dovezile" (vezi şi Transformarea moto-ului Academiei Regale, un articol scris de Ben Pile şi Stuart Blackman). Mulţi lideri religioşi, politicieni şi activişti ecologişti manifestă un interes redus în a se angaja într-o căutare a noului prin intermediul experimentelor ştiinţifice. În loc de asta preferă adesea să folosească ştiinţa în discursul politic ori, mai exact, să o ridice la nivel de morală. De pildă, Al Gore a pretins că dovezile ştiinţifice ne oferă Adevăruri (care deranjează).

 

O asemenea metamorfoză a ideii de întreprindere ştiinţifică are mai multe în comun cu arta prezicerii viitorului decât cu experimentul ştiinţific. Tocmai de aceea se spune că ştiinţa posedă o valoare definitivă şi inflexibilă, deci mai presus de orice îndoială. În mod frecvent, Gore şi alţii vor folosi forma articulată hotărât a substantivului “ştiinţă”, aproape personificând-o: “Ştiinţa”. Astfel, Sir David Read, vicepreşedintele Academiei Regale, spunea recent: "Ştiinţa indică foarte clar faptul că este nevoie ca noi toţi – naţiuni, corporaţii şi indivizi – să facem tot posibilul, cât mai repede cu putinţă, pentru a evita cele mai grave consecinţe ale schimbărilor climatice." Spre deosebire de "ştiinţă", acest nou termen - "Ştiinţa" – are o conotaţie profund moralizatoare şi îşi face loc tot mai des în discursul politicienilor. În prezent, cei care fac uz de autoritatea “Ştiinţei”, de fapt cer supunere necondiţionată.

 

 

Trecerea de la dovezi ştiinţifice la poveţe moralizatoare se face foarte lesne într-o lume în care oamenilor le lipsesc convingerile şi puterea de a face diferenţa între bine şi rău. Dar transformarea ştiinţei într-un arbitru al politicilor publice şi al comportamentului cotidian nu face decât să creeze confuzie. Ştiinţa poate oferi dovezi despre actuala stare a planetei, dar nu poate spune prea mult despre ce înseamnă acestea şi despre ce măsuri ar trebui luate. Da, căutarea adevărului presupune experimente ştiinţifice şi descoperirea unor noi faţete ale realităţii; dar este nevoie şi de răspunsuri cu privire la înţelesul acestor noi date, iar aceste răspunsuri nu pot fi clarificate decât la masa dezbaterii morale şi filozofice.

Dacă ştiinţa va fi transformată într-un proiect moralizator, capacitatea ei de a extinde cunoştinţele umanităţii va fi compromisă. De asemenea, va abate oamenii de la a înţelege corect din punct de vedere moral problemele cu care omenirea se confruntă în secolul al XXI-lea. Cei care insistă să considere ştiinţa doar o nouă formă de adevăr revelat, ar trebui să îşi amintească cuvintele lui Pascal: "Cunoaştem adevărul nu doar prin intermediul raţiunii, ci şi cu ajutorul sufletului."

 

 

Acest text reprezintă traducerea (cu permisiunea autorului) a articolului Really bad ideas: The tyranny of science, scris de sociologul englez Frank Furedi şi publicat la 15 ianuarie 2008.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.