Viitorul realitatiiÎnainte de a incrimina indolenţa tinerilor din ziua de azi, absorbiţi de realităţile virtuale ale jocurilor video şi nu de fructele realităţii aşa-zis adevărate din exterior, să luăm în considerare următoarele. Poate că în fapt ei se autointroduc în viitorul nostru sau poate chiar în prezent.

 

 


E posibil ca noi să trăim într-o realitate fundamentală. Fiinţele viitorului însă aproape sigur nu vor avea parte de aşa ceva.


Cum putem şti că realitatea există?

Povestea recentei dezvoltări tehnologice a fost una a unei creşteri perpetue a puterii de calcul. La un anumit punct în viitor s-ar putea să fim nemulţumiţi să mai construim doar lumi virtuale circumscrise unui anumit domeniu. O să începem cu siguranţă să simulăm aproape orice, inclusiv istoria evoluţionistă care ne-a adus până la momentul de faţă.



Punerea în aplicare a unei asemenea simulări a lumii ar putea avea ramificaţii fundamentale asupra conceptului nostru de realitate, conform filozofului Nick Bostrom de la Universitatea Oxford. Dacă vom putea face această simulare, devine foarte probabil faptul că a fost făcută deja. În fapt, având în vedere cantitatea de putere de calcul pe care civilizaţiile avansate o au la dispoziţie, probabil că a fost făcută de o multitudine de ori.

Deci pornirea propriei simulări a lumii ne va spune că ne aflăm cu siguranţă în simularea deja rulată a altora. “Ar trebui să ne gândim atunci că noi facem parte din categoria oamenilor simulaţi şi nu din cea a oamenilor non-simulaţi cu adevărat rari şi excepţionali”, spune Bostrom.

Aceasta este cel puţin probabil. Totuşi, trebuie ca undeva să existe un nivel de bază al realităţii, în care să existe acea simulare “alpha”. Este posibil ca noi să trăim în acea realitate. Ţinând cont de propriile sale legi ale fizicii, resursele computaţionale ale nivelului de bază ar trebui să fie finite. Şi aceste resurse trebuie să ofere suport nu numai simulării “alpha”, dar şi oricărei alte simulări pe care oamenii din simularea “alpha” au de gând s-o creeze, cu limitarea numărului simulărilor disponibile şi astfel crescând şansele ca realitatea noastră să fie cea de bază.

Oricum ar fi, abilitatea noastră de a ne verifica propriul status, precum şi statusul legilor fizice fundamentale pe care le descoperim, este limitată. Dacă ne aflăm la nivelul de bază, nu avem în ce parte să săpăm, iar dacă nu ne aflăm la acel nivel de bază, totul depinde de regulile emise de cei care au construit simularea. Aşa că, dacă în viitor vom fi în stare să construim o realitate care să fie considerată astfel de către altcineva, probabil că noi înşine nu vom afla niciodată, cu siguranţă, unde ne aflăm. Cine poate spune că jocurile video reprezintă o realitate inferioară?




Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului reality, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.