Gândeşte-te un pic la timpul când nu erai încă născut. Unde erai? Acum gândeşte-te la timpul de după moartea ta. Unde vei fi? Răspunsul brutal este: nicăieri. Viaţa este o scurtă incursiune pe Pământ, care a început cândva, fără niciun motiv şi care se va sfârşi inevitabil.
Dar ce incursiune... Ca întregul Univers, conştiinţa ta s-a născut din nimic şi a evoluat într-o entitate complexă, plină de mister. Gândind la aceasta, ne vin în minte o mulţime de întrebări. Care este probabilitatea de a apărea a conştiinţei mele? Cum poate apărea aşa ceva din nimic? Există vreo posibilitate de a supravieţui morţii mele? Ce este această conştiinţă?
Să răspundem la aceste întrebări reprezintă o sarcină incredibil de dificilă. Filozoful Thomas Nagel a întrebat la un moment dat: "Cum este să fii un liliac?". Răspunsul vostru poate veni după ce vă imaginaţi zburând în întuneric, văzând lumea prin intermediul ecourilor sunetelor de înaltă frecvenţă emise. Dar nu acesta este răspunsul pe care-l caută Nagel. Filozoful vrea să sublinieze că nu există nicio cale de a afla cum este pentru un liliac să se simtă ca un liliac. Aceasta este, în esenţă, dificultatea centrală a conştiinţei.
Neurologii şi filozofii se manifestă pe două câmpuri, largi, diferite. Unii văd conştiinţa ca o proprietate emergentă a creierului, odată ce înţelegem mecanismele interne ale activităţii neuronale, conştiinţa se va dezvălui cu claritate. Ceilalţi, filozofii, au dubii că lucrurile sunt atât de simple. Ei sunt de acord că, în fapt, conştiinţa emerge din activitatea creierului, dar susţin că întrebarea lui Nagel va rămâne pe veci fără răspuns: şi dacă vom şti fiecare detaliu al activităţii cerebrale a unui liliac, nu vom afla cum este să fii un liliac. Aceasta este denumită "problema dificilă" a conştiinţei şi pare insolubilă din punct de vedere ştiinţific la acest moment.
Naşterea conştiinţei (concepţie artist)
credit: artslave99.deviantart.com
Dar există o multitudine de probleme aşa-numite uşoare de care specialiştii să se ocupe, afirmă Anil Seth, de la Universitatea Sussex / Brighton, Marea Britanie.
Una dintre aceste probleme constă în căutarea unor semne ale conştiinţei în activitatea neuronală, în speranţa că acestea ne vor duce un pic mai aproape de înţelegerea conştiinţei. S-a constatat că diferite zone ale creierului sunt active atunci când suntem conştienţi de ceva şi inactive când nu. Stanislav Dehaene, de la Institutul Naţional Francez al Cercetării Medicale şi Sănătăţii din Gif sur Yvetter şi colaboratorii acestuia au identificat asemenea regiuni cerebrale în lobii frontal şi parietal.
Explicaţia conştiinţei
Cele de mai jos sunt în acord cu teoria conştiinţei propuse de cercetătorul Bernard Baars, dela Institutul de Neuroştiinţă din San Diego, California. Acesta susţine că cele mai multe experienţe inconştiente sunt procesate în regiuni specializate ale creierului, cum ar fi cortexul vizual. Noi devenim conştienţi de această activitate doar atunci când o parte din informaţie este transmisă către o reţea de neuroni numită "spaţiul de lucru global", (eng.global workspace) - probabil fiind vorba despre regiunile descoperite de Dehaene.
Dar alţi savanţi cred că teoria nu spune întreaga poveste. "Chiar explică teoria spaţiului de lucru global conştiinţa ori doar vorbeşte despre abilitatea de a informa despre conştiinţă" se întreabă Seth.
Chiar şi aşa, ideea conform căreia conştiinţa pare a fi o proprietate emergentă a creierului ne poate duce undeva. De exemplu, face ca probabilitatea ca a mea conştiinţă să existe să fie aceeaşi cu probabilitatea ca eu să mă nasc, care a fost foarte mică. Gândiţi-vă la acest lucru atunci când sunteţi cuprinşi de dezolare că va trebui să dispăreţi în nefiinţă.
În ceea ce priveşte probabilitatea supravieţuiri conştiinţei după moartea noastră, "este extrem de improbabil să existe orice formă de conştiinţă de sine după ce activitatea cerebrală încetează" - conform filozofului Thomas Metzinger / Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, Germania.
Extrem de improbabil, dar nu imposibil. Giuilio Tononi / Universitatea Wisconsin-Madison este de părere că, în fapt, conştiinţa este produsul modului în care materia complexă, incluzând creierul, integrează informaţia. Conform teoriei lui Toni, dacă cineva ar putea construi un dispozitiv ori un sistem care ar putea integra informaţia aşa cum o face creierul, s-ar putea genera aceleaşi experienţe conştiente. O asemenea maşină ar putea permite conştiinţei să supravieţuiască morţii. Dar tot nu am şti cum este să fii un liliac...
Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea articolului Why me? de Anil Ananthaswamy, cu acordul editorului, publicat de New Scientist. Reed Business Information Ltd şi New Scientist nu îşi asumă nicio responsabilitate privind eventuale erori de traducere.
