Evolutia credintelor religioaseÎn partea a doua a articolului intitulat "Cum l-a găsit evoluţia pe Dumnezeu" autorul explică de ce în opinia sa principalul avantaj evolutiv oferit de către practicile religioase îl reprezintă sentimentul de apartenenţă la o comunitate, la un grup social.

 

 

 

Cum l-a găsit evoluţia pe Dumnezeu (1)

 

Lipici social

 

În opinia mea, avantajele reale ale religiei în termeni de adaptare evoluţionistă au de-a face cu cea de-a patra ipoteză. Ideea conform căreia religia acţionează ca un fel de lipici care menţine societatea închegată a fost preferată şi de Emil Durkheim, unul dintre fondatorii sociologiei moderne. Acum, însă, ştim mai multe despre cum funcţionează fenomenul. Religiile menţin unitatea socială deoarece ele exploatează o suită întreagă de ritualuri care sunt extrem de utile în ce priveşte declanşarea eliberării endorfinelor, opioidele naturale secretate în creier. Endorfinele sunt parte a sistemului de control al durerii în organism, un mecanism cu acţiune lentă care preia controlul în cazul în care diferitele sisteme neurologice de control al durerii au atins apogeul în eficacitatea lor. Endorfinele sunt foarte eficiente atunci când durerea este uşoară, dar persistentă - ele inundă în acele momente creierul, creând o uşoară stare de bine. Poate de aceea oamenii religioşi par deseori atât de fericiţi. Mai mult decât atât, şi aici e buba, endorfinele reglează, de asemenea, sistemul imunitar, ceea ce probabil explică de ce oamenii religioşi sunt mai sănătoşi.

Acest lucru ar putea explica de ce ritualurile religioase implică adesea activităţi care sunt stresante din punct de vedere fizic - cântatul, dansul, mişcările repetitive de balansare şi suspendare, poziţii incomode cum ar fi în genunchi sau poziţia lotus, numărarea mătăniilor şi uneori chiar activităţi extrem de dureroase cum ar fi auto-flagelarea. Desigur, religia nu este singura modalitate de a declanşa o eliberare de endorfine. Veţi atinge, de asemenea, o stare de bine practicând joggingul, înotul sau culturismul, dar religia oferă ceva mai mult. Când experimentaţi eliberarea endorfinelor ca parte a unui grup, efectul este amplificat. În particular vorbim despre simţăminte foarte bune îndreptate către ceilalţi membri ai grupului. Se creează un sentiment de fraternitate şi comuniune.

 

 

Moralitate de primată

În timp ce acest lucru poate explica avantajele imediate ale religiei, pe de altă parte se ridică întrebarea de ce am avea nevoie de toate astea. Răspunsul, cred, ajunge până la însăşi natura sociabilităţii primatelor. Maimuţele trăiesc într-un univers foarte activ din punct de vedere social, în cadrul căruia beneficiile la nivel de grup se realizează prin cooperare. În fapt, grupurile sociale ale primatelor, spre deosebire de cele ale aproape tuturor celorlalte specii, sunt construite pe contracte sociale implicite: indivizii sunt obligaţi să accepte faptul că ar trebui să renunţe la o parte din cererile lor imediate cu caracter personal în interesul menţinerii unităţii grupului. Dacă veţi împinge cererile dumneavoastră personale prea departe, veţi ajunge să îi îndepărtaţi pe cei din jur, pierzând astfel beneficiile pe care grupul le oferă în ceea ce priveşte protecţia împotriva prădătorilor, apărarea resurselor şi aşa mai departe.

Adevărata problemă cu care se confruntă toate sistemele bazate pe astfel de contracte sociale este apariţia celor care se bucură de beneficiile sistemului fără să aducă propria contribuţie la bunul mers al grupului. Primatele au nevoie de un mecanism puternic pentru a contracara tendinţa naturală a indivizilor de a beneficia pe gratis, ori de câte ori au ocazia, de apartenenţa la grupul social. Maimuţele realizează acest lucru prin activităţi sociale de îngrijire corporală reciprocă (eng.: social grooming), obiceiuri care generează încredere şi care, la rândul lor, constituie baza pentru coaliţii. Cum funcţionează exact acest lucru nu este încă clar, dar ceea ce ştim este că endorfinele sunt un ingredient vital. Acest soi de activitate socială duce la eliberarea de endorfine. Endorfinele fac indivizii să se simtă bine, oferind o motivaţie imediată de a se angaja în activităţile care menţin grupul unit.

Totuşi, problema cu acest gen de activitate pentru specia umană este că vorbim despre o activitate unu-la-unu, aşadar mare consumatoare de timp. La un moment dat în trecutul nostru evolutiv, strămoşii noştri au început să trăiască în grupuri prea numeroase pentru ca îngrijirea socială să mai genereze în mod eficient unitatea grupurilor. Astfel de grupuri mari, de asemenea, ar fi fost mai predispuse la exploatarea de către cei care doresc să se bucure de beneficiile oferite de grup fără vreo contribuţie proprie. Ei aveau nevoie să vină cu o metodă alternativă de închegare a grupului. În trecut, am sugerat că bârfa ar fi jucat un rol, permiţând indivizilor să efectueze activităţi care oferă o funcţie similară îngrijirii corporale menţionate anterior, dar în grupuri mici, mai degrabă decât unu la unu. Iar religia ar fi mers chiar şi mai departe, permiţând formarea de grupuri chiar mai numeroase.

Totuşi, este important de subliniat că, dacă această explicaţie cu privire la originea religiilor este corectă, atunci vorbim despre un fenomen care a debutat la scară mică. Poate că practicile religioase timpurii au inclus activităţi cum ar fi dansurile stil „trance” care sunt de găsit în religiile şamaniste de astăzi. Populaţiile !Kung San din Africa de Sud, de exemplu, încearcă să vindece fisurile care apar în relaţiile interpersonale în cadrul comunităţii prin utilizarea muzicii şi a mişcărilor repetitive de dans pentru a declanşa transe. Este uşor de observat modul în care acest tip de activitate ar fi putut aduce beneficii pentru strămoşii noştri, unind grupurile de oameni, descurajându-i pe cei care urmăreau obţinerea facilă de beneficii din partea comunităţii şi crescând astfel şansele de supravieţuire şi reproducere ale indivizilor.

Cu toate acestea, există o ultimă problemă. Religia nu înseamnă doar ritual, ea având şi o importantă componentă cognitivă - teologia sa. Efectele de întărire a coeziunii sociale a grupurilor de oameni, efecte asociate acestor ritualuri şi care au la bază eliberarea de endorfine, sunt resimţite doar dacă ceremoniile se bucură de participarea simultană a tuturor membrilor comunităţii. Şi aici intervine teologia – care oferă combinaţia de răsplată şi pedeapsă care ne face pe toţi să fim prezenţi cu regularitate la astfel de ritualuri. Dar pentru a crea o teologie strămoşii noştri aveau nevoie de abilităţi cognitive care depăşesc cu mult pe cele existente la orice alte specii de animale. Tocmai aceste mecanisme psihologice au fost exploatate de-a lungul timpului de elitele politice, în cadrul numeroaselor tentative de a subjuga restul comunităţii. Se pare că Marx a avut totuşi dreptate.

Cum l-a găsit evoluţia pe Dumnezeu (3)

 

 

Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea articolului "How evolution found God" de Robin Dunbar. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.{jcomments on}

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.