Antrenamentul mental. Chirurgii îl folosesc. Jucătorii de tenis la fel. Dar noi ceilalţi nu cumva subevaluăm repetiția mentală a activităților provocatoare? Dacă aţi fi supus unei intervenții chirurgicale pe creier, aţi fi interesat de asemenea aspecte?
V-ar păsa dacă chirurgul vostru se antrenează mental în mod regulat în vederea efectuării operaţiilor? Sau ați fi interesat doar de experienţa lui?
(Prin antrenament mental nu mă refer la obţinerea entuziasmului ori a motivaţiei sau la planificare ori la atingerea unei bune stări de spirit; mă refer doar la imaginarea mentală a mișcărilor fizice necesare pentru operație.)
În mod firesc, probabil, mai degrabă decât de imaginația lui, veţi fi mult mai interesaţi de cât de des a realizat chirurgul operația respectivă în realitate.
Dar ar trebui să gândiţi astfel? Care este valoarea antrenamentului mental, nu doar în chirurgie, ci în viață în general? Cât beneficiu există în repetarea mentală și nu subestimăm noi oare puterea antrenamentului mental?
Repetiția
În neurochirurgie, de exemplu, nu există nici un studiu referitor la diferența pe care o poate face antrenamentul mental (deşi unii chirurgi efectuează acest tip de repetiţie). Dar noi știm că în tehnicile chirurgicale de bază antrenamentul mental poate îmbunătăţi performanța.
Un studiu efectuat de Sanders et al. (2008) s-a desfăşurat pe studenţi medicinişti. În partea finală a formării lor obișnuite - care includea practica fizică - jumătate dintre ei au fost instruiți în tehnici de imagerie mentală, în timp ce cealaltă jumătate au studiat din manualele.
Ulterior, când studenţii au efectuat intervenţii chirurgicale reale, cei care au folosit imageria mentală s-au comportat mai bine, în medie, decât cei care s-au dedicat doar învățării din cărţi.
Un alt studiu referitor la chirurgia laparoscopică a demonstrat, de asemenea, beneficiile antrenamentului psihic pentru chirurgii începători (Arora et al., 2011).
În afara sălii de operaţii, principalul domeniu în care suntem obișnuiți să auzim despre repetiția mentală este sportul. Fie că este un jucător de tenis amator sau Roger Federer, oamenii din sport de multe ori vorbesc despre modul în care repetiția mentală le îmbunătățește performanțele.
Exemplul meu preferat este pilotul britanic de Formula 1, Jenson Button. În timpul antrenamentului, el stă aşezat pe o minge de gimnastică gonflabilă, cu un volan în mâini, îşi închide ochii și îşi imaginează un tur al circuitului, în tot acest timp tapând schimbarea vitezelor. El face acest lucru aproape în timp real, astfel că atunci când deschide ochii el nu e departe de timpul real al turului său.
Degete mici puternice
Motivul pentru care oamenii din sport, chirurgii și mulţi alţii sunt interesați de beneficiile antrenamentului mental constă în caracterul realist al acestuia, pe lângă faptul că ei au libertate totală.
Iată un exemplu semnificativ dintr-un studiu foarte simplu, în care unii participanți şi-au antrenat un mușchi de la degetele mici ale mâinii, folosind doar puterea antrenamentului mental (Ranganathan et al., 2004). În studiu, participanţii au fost împărţiţi în patru grupuri:
1. Membrii acestui grup şi-au 'contractat mental' degetul mic. Cu alte cuvinte, s-au imaginat exersându-şi degetele mici.
2. La fel ca la (1), dar şi-au contractat mental coatele, nu degetele mici.
3. Nu au făcut niciun antrenament.
4. Şi-au antrenat fizic degetul mic.
Cu toţii s-au antrenat (sau nu) în moduri diferite, timp de patru săptămâni. Ulterior, a fost testată rezistenţa musculară la nivelul degetelor şi a coatelor. Normal, cei care nu făcuseră nimic nu au cunoscut îmbunătățiri, în timp ce aceia care s-au antrenat fizic şi-au îmbunătăţit forţa musculară în medie cu 53%.
Cele două grupuri de antrenament mental nu au putut depăşi antrenamentul fizic, dar ele s-au comportat surprinzător de bine. Celor care s-au imaginat flexându-şi cotul le-a crescut forţa cu 13,5%, iar celor care s-au imaginat flexându-şi degetul mic le-a crescut forţa cu 35%. Este un rezultat surprinzător de apropiat de rata de 53% a antrenamentului fizic. Pun pariu că nu v-aţi fi așteptat să fie atât de apropiat.
Gândirea antrenamentului
Aici este vorba doar despre antrenarea muşchilor, dar, după cum am văzut, aceasta constituie în acelaşi timp dovada că repetiția mentală a competențelor produce beneficii. Exemplele includ antrenamentul mental în cântatul la un instrument muzical, în reabilitarea după leziuni cerebrale și așa mai departe; studiile au început să se adune.
Într-adevăr, unele dintre acestea au arătat că antrenamentul mental pare să funcționeze cel mai bine pentru sarcini care implică elemente cognitive, cu alte cuvinte care nu vizează doar acțiuni fizice (Driskell et al., 1994).
Deci, ideea poate fi aplicată la mult mai mai multe situaţii decât la repetiţia mentală a paselor voastre încrucişate din tenis. Repetiția ar putea fi, de asemenea, utilă în cazul unui interviu de angajare sau al unei întâlniri importante şi nu doar la ceea ce veţi spune, ci şi la cum veţi vorbi, cum vă veţi vinde și cum veţi interacționa cu ceilalți. Repetiția mentală ar putea fi, de asemenea, utilă în vă imagina cum vă veţi descurca cu copiii voştri, cum veţi da un telefon dificil sau cum veţi realiza cele mai dificile sarcini la locul vostru de muncă.
Observați tipul de imagini mentale despre care vorbesc aici. Prin ele se vizualizează procesul, nu neapărat succesul final, cu toate capcanele sale inerente. Ceea ce funcționează este gândirea pașilor care sunt implicaţi și, alături de abilităţile motorii, a acțiunilor exacte pe care le veţi efectua.
Pentru a fi eficienţi, însă, antrenamentul mental trebuie să se asemene cu antrenamentul real: ar trebui să fie sistematic și cât se poate de apropiat de realitate. Doar visarea cu ochii deschiși nu va funcționa. Deci, dacă ați făcut o greșeală, ar trebui să lucraţi mental la găsirea cauzei şi la corectarea ei. De asemenea, antrenamentul trebuie realizat într-o manieră cât se poate de vie prin adaptarea sa la experiența senzorială: la ceea ce se poate vedea, auzi, simți și chiar mirosi, la orice este important.
Dacă funcţionează pentru chirurgi, pentru sportivii de elită și dezvoltatorii muşchilor degetelor mici, atunci el poate funcţiona pentru noi toți.
Traducere de Maricica Botescu după mental practice makes perfect, cu acordul editorului.
