PsihopatVă propun să lăsaţi deoparte portretizările dramatice hollywoodiene. Bine îmbrăcaţi, căsătoriţi, cu înalte realizări, unii dintre ei se plimbă printre noi. Nu – nu mă refer la vampiri sau la supereroi, ci la psihopaţii de succes. Ei sunt printre noi, unii ne sunt şefi...

 

Precum verii lor delincvenţi violenţi (psihopatii standard), astfel de persoane sunt nemiloase, neînfricate, dure şi arogante. Însă, mulţumită stăpânirii de sine superioare, autocontrolului şi unui grad înalt de conştiinciozitate, în loc să populeze închisorile, aceştia ajung directori, şefi şi pledanţi în comisii universitare. Ei bine, asta este şi ideea. Dar este o idee care s-a dovedit a fi foarte greu de investigat de către psihologi. În cele din urmă, dacă soliciţi public voluntari pentru un studiu al oamenilor de succes care sunt psihopaţi, e puţin probabil să primeşti prea multe răspunsuri.

Stephanie Mullins-Sweatt şi colaboratorii săi au încercat o altă abordare. Ei au chestionat sute de membrii ai Diviziei 41 ai Asociaţiei Americane Psihologice (psihologie şi drept), avocaţi pe domeniul penal şi profesori de psihologie clinică dacă au întâlnit vreodată personal, în eforturile lor de a-şi face meseria, oameni de succes şi care corespund definiţiei unui psihopat dată de către Hâre: „animale de pradă sociale care farmecă, manipulează şi îşi croiesc drum prin viaţă într-un mod nemilos... complet lipsiţi de empatie sau vreun fel de sentiment fată de ceilalţi, luând în mod egoist tot ceea ce le place, cum şi când le place, violând norme şi aşteptări sociale fără cea mai mică urmă de vină sau regret”.

Din cei 118 membrii, 31 avocaţi şi 58 profesori de psihologie, un număr de  81, 25 respectiv 41 au răspuns că au cunoscut un psihopat de succes. Exemplele oferite erau predominant persoane de sex masculin şi includeau studenţi actuali sau foşti, colegi, clienţi şi prieteni. Respondentii sondajului au fost rugaţi să traseze personalitatea psihopatului pe care l-au cunoscut și să evalueze psihopatia acelei persoane (psihopatia este o afecţiune psihologică, o stare de dezechilibru caracterizată prin tendinţe asociale fără deficit intelectual; apare în timpul pubertăţii, dar alte semne pot fi vizibile din perioada copilăriei timpurii, precum cruzime cu animalele, brutalitatea copilului fată de colegi, etc.). Profilurile obţinute au fost comparate apoi cu profilul psihopatului standard (cel care nu dobândeşte succesul).

Diferenţa majoră dintre psihopatul standard şi cel de succes pare să constea în gradul diferit de conştiinciozitate. Oferind un oarecare suport concret al psihopatului de succes, persoanele identificate de respondenti au fost similare psihopaţilor standard, cu diferenţa că primii menţionaţi nu erau iresponsabili, impulsivi, neglijenţi, acordând o foarte mare importanţă competenţei, ordinii, auto-disciplinei şi luptei pentru îndeplinirea obiectivelor.

„Prezentul studiu a folosit descrieri informative pentru a oferi date despre psihopaţii de succes”, au concluzionat cercetătorii.  „Astfel de persoane au fost descrise în cărţile de psihopatie, dar doar anecdotic. Acesta este primul studiu care a condus o analiză sistematică şi cantitativă a acestor indivizi”.

 

 

Textul este traducerea articolului hunting-successful-psychopath.html.
Traducere: Georgiana Trican

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.