Şarpele biblicBiblia a fost numită ”cea mai grandioasă poveste care s-a spus vreodată”. Steve Jones se străduie din răsputeri să ne facă să ascultăm un punct de vedere diferit în cartea sa, The Serpent's Promise (Promisiunea şarpelui). Iată despre ce e vorba...

 

 

 

Steve Jones, un genetician britanic şi un anti-bigot declarat, şi-a propus să repovestească Biblia din punctul de vedere al ştiinţei.

Steve Jones repovesteşte ştiinţific scena din Biblie cu ispitirea de către şarpe într-un mod alert şi amuzant, dar este greu de spus cărui tip de public i se adresează de fapt cartea.

 

Gemene

Ce facem cu gemenii, dacă vorbim de ideea unui suflet unic în momentul concepţiei?
(Imagine : Gideon Mendel/Corbis)


De fapt, lucrurile nu stau chiar aşa.  În loc să analizeze punct cu punct cartea sfântă a creştinătăţii, Jones a preferat să aleagă câteva dintre temele principale. Începând cu subiecte vaste precum originea lumii şi a oamenilor, potopul lui Noe şi alte dezastre epice, şi terminând cu soarta finală a Pământului, el schiţează cunoştinţele noastre ştiinţifice despre fiecare dintre acestea.

Uneori îi reuşeşte. Capitolul despre origini, de exemplu, ne vorbeşte pe scurt despre Big Bang, formarea Pământului, istoria continentelor, originea vieţii şi istoria evoluţiei acesteia, inclusiv a evoluţiei umanităţii - şi toate acestea în mai puţin de 40 de pagini. 

Este inutil să mai spunem că deşi abordarea lui Jones îşi propune să atingă punctele cheie, el nu reuşeşte să ofere o lecţie exhaustivă. Dar lucrarea este totuşi închegată şi oferă o imagine de ansamblu corectă cu privire la interpretarea ştiinţifică a primelor capitole ale Genezei.

Alteori însă, această abordare pare să fie mai degrabă o scuză pentru incoerenţă. De exemplu, Biblia acordă o atenţie enormă subiectului reproducerii: gândiţi-vă la toate frazele cu ”a născut pe”, ca să nu mai vorbim de naşterea din fecioară a lui Iisus. Jones pare să folosească aceste subiecte doar drept pretext pentru a se lansa în discuţii despre biologia reproductivă care rătăcesc de la embriologia ariciului de mare la de ce există două sexe, la donaţia de spermă şi amprenta genetică. Când ajungem la sfârşitul acestui capitol, constatăm că ne-am îndepărtat cu mult de subiectul biblic. 

Mare parte a cărţii lui Jones este aşa – o colecţie de plimbări aleatorii  care au ca punct de plecare subiecte biblice – sfârşind prin a-i imprima cititorului un sentiment de derută. Şi e păcat, pentru că, paragraf cu paragraf, Jones denotă o scriitură plină de viaţă şi o răutate amuzantă. El precizează, de exemplu, că vicarii şi vânzătorii de asigurări fac parte din acelaşi joc – de a convinge oamenii să renunţe la plăcerile imediate pentru o securitate pe termen lung.

Celor care cred că oamenii sunt înzestraţi cu suflet din momentul conceperii, el le semnalează că mama lui s-a născut din gemeni identici care s-au format atunci când ovulul fertilizat s-a separat accidental în doi embrioni distincţi. Ce s-a întâmplat cu sufletul unic atunci când s-a trezit în două corpuri? ”Au fost mama mea şi sora ei, mătuşa mea Pegi, binecuvântate doar cu câte o jumătate de suflet fiecare?” se întreabă el, ”sau Dumnezeu are la dispoziţie un stoc de piese de schimb – un nou suflet gata să fie inserat atunci când este nevoie?”. Oricare ar fi cusururile acestei cărţi, Jones nu devine nicio clipă plictisitor.

Dar el poate fi pripit şi neglijent. La un moment dat scrie că Noua Lume pre-Columbiană abia dacă era populată de mici grupuri răzleţe, dar cu cinci pagini mai încolo afirmă că mari porţiuni din America de Sud erau dens populate şi ”fremătau de activitate”. În altă parte scrie că HIV este un virus exclusiv uman, însă cu patru pagini mai încolo admite că poate infecta şi cimpanzeii. Pe urmă, în formularea frazelor foloseşte ambiguu o mulţime de pronume care ne împiedică să înţelegem cu claritate propoziţia respectivă. De exemplu, când scrie despre prima plasmidă rezistentă la o multitudine de medicamente – o verigă ADN transmisibilă - care provine dintr-o tulpină de ciumă din Madagascar, el foloseşte neclar pronumele îngreunând înţelesul frazei. Dacă această carte ar fi trecut prin mâinile unui editor bun, ar fi fost mult mai bine. Într-o lume perfectă am avea autori perfecţi, dar în lumea reală avem nevoie de editori care să ne detecteze greşelile.

Dar o problemă mai serioasă este faptul că Jones nu pare foarte edificat cărui tip de public i se adresează. El simplifică în mod exagerat anumite concepte în timp ce intră în detalii inutile în privinţa altora. Cartea rămâne la nivelul unei frunzăreli de suprafaţă, prea superficială ca să poată atrage atenţia majorităţii celor entuziasmaţi de ştiinţă, în timp ce pe cititorii religioşi s-ar putea să îi piardă datorită comentariilor răutăcioase. Poate că cea mai potrivită categorie de cititori ar fi cea a celor interesaţi de ştiinţă, care au început să exploreze alternative ştiinţifice ca o contrapunere la adevărul literal al Bibliei. Astfel de cititori ar putea fi receptivi la eforturile lui Jones de a demonstra că ştiinţa are de spus o poveste mult mai convingătoare. Dar cartea nu oferă acele note de subsol sau referinţe ajutătoare de care acest tip de public ar avea nevoie pentru a putea studia mai amănunţit.

Toţi cititorii, indiferent de categoria din care fac parte, merită de fapt mult mai mult.



Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului how-science-takes-the-bible-to-bits, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Daniela Albu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.