Pe scurt, varianta rațională este „tontălău”, pentru că acest termen este doar o variațiune a termenului „tont”, care înseamnă „prost”, „nătâng”, „neghiob” șamd.
Dar problema este uzul... Pentru că este mai ușor de pronunțat „tăntălău”, lumea pronunță în majoritate astfel.
Deși dicționarele sunt încă timide în a adopta și varianta mai vehiculată, adică „tăntălău”, unele o fac. Și nu neapărat dicționare recente, precum Marele Dicționar Academic (2010), care include varianta mai folosită, ci și DLRLC (1955-1957).
Așadar, ambele variante sunt corecte, dar dacă vă puteți obișnui cu varianta „tontălău”, sunteți în acord cu originea termenului și cu certitudine veți părea mai erudit :)
