O regulă fundamentală de scriere este aceea că înainte de „dar” se pune virgulă.

Iată câteva exemple:
„Nu știu ce vrei de la mine, dar știu că nu vreau să te ajut”.
„Nu e târziu, dar trebuie să te grăbești”.

Dar „dar” nu este singur în această situație. Părțile de vorbire sau propozițiile se despart prin virgulă atunci când sunt legate prin: nici, dar, iar, însă, ci, dar şi, precum şi, deci, prin urmare, așadar, în concluzie.

În continuare, câteva exemple, cu fiecare dintre elementele menționate:
„Nici soră-mea, nici soră-ta nu pot merge la spectacol”.
„Vremea se va înrăutăți, iar traficul va fi blocat”.
„Eu mă tot străduiesc, însă fără rezultat până în prezent”.
„Eu nu vreau să câștigăm pentru mine, ci pentru a arăta că suntem o echipă de valoare”.
„Nici ea nu este foarte înțelegătoare, dar și tu insiști să o enervezi”.
„Acest experiment a eșuat, precum și celălalt”.
„Eu mă retrag la miezul nopții, deci/prin urmare/așadar vei rămâne singur”.
„Concursul este, în concluzie, încheiat”.

Pe acest subiect, al virgulei, am publicat mai multe articole pe scientia. Le puteți citi aici:
1. Ghid complet de folosire a virgulei
2. Ghid minimal de folosire a virgulei
3. Ghid oficial de folosire a virgulei (conform Îndreptarul Academiei Române)

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.