Hybris [pronunțat „hübris” sau „hibris”] vine din greaca veche, „ὕβρις”. Astăzi dicționarele limbii române îl consemnează cu sensul de „mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere în confruntarea cu destinul”, dar termenul are o evoluție interesantă de-a lungul istoriei.
Un sens anterior se referă la utilizarea intenționată a violenței pentru a umili pe cineva.
Aristotel discută sensul acestui termen în cartea sa „Retorica”: „Hybrisul constă în a face ori a spune lucruri ce fac victima să se simtă rușinată - doar pentru plăcerea făptuitorului. Răspunsul la așa ceva nu este hybris, ci răzbunare. Tinerii și cei bogați comit hybris pentru că aceștia cred că sunt mai buni decât ceilalți”.
În cartea sa intitulată „Când pielea ta e în joc”, Nassim Nicholas Taleb afirmă că: „Punerea pielii în joc ține în frâu hybrisul uman” - sugerând că asumarea de riscuri, contactul cu realitatea - reprezintă un antidot eficient împotriva sentimentului de omnisciență al celor care sunt doar comentatori, care vor să schimbe lumea prin acțiunile altora, acțiuni generate de vorbele primilor (de multe ori fiind vorba doar de „vorbe goale”).
