În urmă cu 10 ani am scris un articol, dorit exhaustiv, cu 38 de reguli de folosire a virgulei în limba română. Articolul a avut un succes neaşteptat (peste un milion de accesări), fiind preluat (fără acordul nostru, fireşte :)) de ziare, unele universităţi sau bloguri personale. Acel articol a fost scris pe baza lecturii cărţilor de gramatică publicate la acea vreme.


Recent am primit un email de la un senior editor al unei edituri româneşti, în care se menţiona faptul că într-un alt articol al nostru dedicat virgulei (un ghid minimal de folosire a virgulei) se specifică faptul că „deci” concluziv se desparte prin virgulă, dar în Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţia, ediţia a V-a, 1995, care reglementează, în fapt, folosirea virgulei, regula pare a fi alta. Una peste alta, autoarea e-mailului avea dreptate. În articolul de bază despre virgulă menţionasem că folosirea lui „deci” este disputată de specialiştii în gramatică, aşa cum am constatat la data scrierii articolului.

În urma acestui e-mail am hotărât să scriem acest articol, în care vom explica regulile de folosire a virgulei urmând strict prevederile Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţia, ediţia a V-a, 1995. Cu toate acestea, articolul nostru inițial este mai detaliat și, credem, mai explicit.


De ce folosim virgula?

Mulţi dintre noi (şi mulţi jurnalişti, din păcate) folosesc virgula după cum „simt”. „Simțitul” poate fi o variantă validă doar după multă practică, cu respectarea regulilor, adică după formarea unui „simț al limbii”, care nu înseamnă altceva decât deprinderea cu anumite reguli.

Principalul rol al virgulei, desigur, este acela de a asigura o exprimare clară, coerentă, prin care sensul dorit al enunţului să fie transmis către receptori. Un înţeles are propoziţia „Luca învaţă la geografie!” (Luca învaţă la geografie, lucru de mirare), alt înţeles îl are propoziţia „Luca, învaţă la geografie!" (un îndemn pentru Luca să înveţe la geografie). Una e să scrii „Bă Narcis, e un idiot!”, alta e să scrii „Bă, Narcis e un idiot” şi alta e să spui „Bă, Narcis, e un idiot!”. Un înțeles are „Nu, vreau să rămâi”, alt înțeles are „Nu vreau să rămâi”. Iar exemplele pot continua.

Iată ce spune Îndreptarul, apropo de utilitatea virgulei:
„Virgula delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. Virgula arată felul în care fraza şi propoziţia se despart în elementele lor constitutive, pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Aceasta este funcţia gramaticală a virgulei.

În legătură cu funcţia gramaticală se pot da reguli precise. Ele arată când este obligatorie şi când nu este îngăduită folosirea virgulei.

Virgula marchează grafic anumite pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziţii sau fraze. În felul acesta virgula, alături de alte semne de punctuaţie, serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intonaţiei.

Virgula se foloseşte pentru a reda grafic pauzele scurte, ori de câte ori marcarea lor este considerată necesară de către autor.”


Legendă: , - arată folosirea virgulei,  _ - arată lipsa virgulei.



Reguli de folosire a virgulei în propoziţie

1. Se pune virgulă între părţi de propoziţie de acelaşi fel (când nu sunt legate prin „şi” copulativ ori prin „sau”).

Exemple:
„Vorbirea rapidă, faţa roşie, tremuratul mâinilor şi furia din priviri ne spuneau că va exploda din clipă în clipă.”
„Este coerentă, calmă, încrezătoare în abordarea sa.”
„Ținea ascunsă în mintea ei o idee, străină celorlalți, ingenioasă, cu potențial de a schimba lumea.”


2. Nu se despart prin virgulă părțile de propoziție de același fel care sunt legate prin „și” copulativ ori prin „sau”.


Exemplu:
„Filozoful se mira_ și se întreba dacă va găsi vreodată răspuns la întrebare.”


3. Nu se desparte prin virgulă subiectul de predicat.


Exemple:
„Cleopatra_ se uita la prietena sa cu uimire.”
„Era un mediu sobru, dar unii_ mai glumeți_ mai aruncau câte o ironie”.

Aceasta este una dintre greșelile cele mai frecvente și mai grosolane de folosire a virgulei, adică folosirea virgulei între subiect și predicat.


4. Se desparte prin virgulă un substantiv de o apoziție explicativă.


Exemple:
„Deleanu, directorul școlii, era disprețuit de toți elevii”.
„L-am întâlnit pe domnul Felix, fost pușcăriaș și om de afaceri, dar întâlnirea a fost un eșec.”

Nesepararea prin virgulă a apoziției este, de asemenea, o greșeală des întâlnită.


5. Construcțiile gerunziale și participiale, cu sau fără determinări, așezate la începutul frazei, se despart prin virgulă.


Exemple:
„Fiind mereu impulsiv și lipsit de tact, nu a fost invitat la ziua ei de naștere.”
„Ajuns șef de serviciu, a uitat că mulți dintre actualii subordinați i-au fost șefi și se comportă ca un tiran”.


6. Se pun de obicei între virgule complementele circumstanțiale așezate între subiect și predicat, când subiectul e așezar înainte de predicat.


Exemple:
„Daniel, abia stăpânindu-și lacrimile, a povestit ce i s-a întâmplat”.
„Ambii copii, înainte de afișarea rezultatelor la examen, erau optimiști că vor fi admiși”.


7. Se pune virgulă după adverbele de afirmație și  de negație, când acestea sunt echivalente unei propoziții.


Exemple:
„Desigur, va continua proiectul”. Dar „Desigur_ că vom continua proiectul”.
„Da, am complotat împreună. Nu, nu am pus în practică planul”.


8. Se despart de obicei prin virgule de restul frazei substantivele în cazul vocativ.

Exemple:
„Dane, nu știi să bați la ușă înainte să intri?”
„Am nevoie de tine, Carmen!”


9. Interjecțiile se despart prin virgulă de restul frazei.

Exemplu:
„Ei, care sunt știrile dimineții?”

· Dar când interjecția este urmată de un vocativ cu care formează o unitate nu se pune virgulă.

Exemple:
Ei_ Daniel, acum să te văd!”.
O_ Doamne! Greu a mai fost!”.
„Fugi de aici, băi_ țâncule!”.
Bre_ Ioane, apropiete-te de gard!”
_ proștilor! Tocmai ce mi s-a predat neuronul. A zis PROFESOARA ca avem 18 miliarde, nu 100, _ proștilor!” (mesaj recent publicat de un cititor pe scientia.ro :))


· Interjecția „ia” nu se desparte de verbul următor, cu care formează o unitate.

Exemple:
Ia_ lasă-mă în pace, zevzecule!”.
Ia_ fii bun și dă-mi stiloul înapoi!”.


10. Conjucțiile „însă”, „deci” și adverbul „totuși”, așezate în interiorul unei propoziții, nu se despart prin virgulă.

Exemple:
”Să pui în aplicare planul, fără_ însă_ ca nimeni să bănuiască.”
„Era_ deci_ nevoie de spiritul său critic”.
”După erau supărat, eu_ totuși_ am venit”.


11. Conjuncția „așadar” și locuțiunea conjuncțială „prin urmare”, așezate în interiorul unei propoziții, se pun între virgule.

Exemple:
„Mâine, așadar, începem lucrul”.
„Va trebui, prin urmare, să învățați limba engleză în regim de urgență.”


Reguli de folosire a virgulei în frază. Coordonarea


12. Se pune virgulă între propozițiile coordonate juxtapuse.


Exemplu:
„M-ai ajutat când am avut nevoie, te-am ajutat și eu”.


13. Se pune virgulă între coordonatele de orice fel.


Exemple:
· Între copulative, când sunt legate prin „nici”, „nu numai”, „ci și”:
„Mama a propus locul pentru concediu, iar tata a fost de acord imediat.”
„I se părea că nu-l privește normal, ci-l studiază cu microscopul.”
„A propus schimbări profunde în companie, dar a uitat repede de ele.”

· Între coordonate adversative:
„Politicienii doar au promis reformă, și țara a rămas înapoiată.”,
„Tu îmi distrugi cariera, și eu să nu fac nimic?”

Se observă că în acest caz „și” este sinonim cu „iar”.

· Înainte de o coodonată concluzivă:
„Tu nu ți-ai respectat cuvântul, așa că nu mai vorbesc cu tine.”

· Între coordonate disjunctive, când încep amândouă cu „ba”, „când”, „fie”, „ori” sau „sau”:
Ori e albă, ori e neagră.”
Sau vii la 8, sau nu mai vii deloc.”


Reguli de folosire a virgulei în frază. Coordonarea


14. Propozițiile subiective și predicative nu se despart de regentă prin virgulă.

Exemplu:
„Nici vorbă că nu ar fi mulțumit_ cel care va primi această informare.”


15. Artibutiva explicativă (izolată) se desparte prin virgulă de cuvântul pe care-l determină.


Exemplu:
„Am plecat imediat în camera de consiliu, unde așteptau toții angajații firmei.”


16. Atributiva determinată (neizolată) nu se desparte prin virgulă de cuvântul pe care-l determină.


Exemplu:
„În sertar o să găsești un raport_ pe care îl vei putea folosi pentru referatul tău.”


17. Propozițiile completive directe și indirecte se despart de obicei prin virgulă când sunt așezate înaintea regentei, dar nu se despart când sunt așezate după regentă.


Exemple:
„Ce știu eu, nu vreau să rămână doar în mintea mea.”
„Directorul nu a observat că_ cel certat nu mai era în sală.”


18. Propoziția circumstanțială de loc se desparte prin virgulă când e așezată înaintea regentei și când nu se insistă în mod deosebit asupra ei.

Exemplu:
”Desigur, unde mi-ai indicat_ mă duc. Nu în alt loc”.


19. Propoziția cauzală se desparte de regenta ei prin virgulă.


Exemplu:
„Era acceptată de toată lumea, pentru că era măsurată în tot ce făcea, chiar dacă zvonurile fuseseră diferite.”


20. Propoziția finală se desparte de obicei de regentă prin virgulă, când se află înaintea acesteia.


Exemplu:
„Că să considerăm acest proiect un succes, trebuie să terminăm lucrările înainte de sfârșitul acestei luni.”


21. Propoziția circumstanțială de mod se desparte prin virgulă când este așezată înaintea regentei și când nu se insistă în mod deosebit asupra ei.

Exemplu:
„Fără să-i pese de consecințe, Elena i-a trimis un e-mail în care i-a explicat că ce s-a întâmplat este inacceptabil.”


22. Subordonatele consecutive se despart în genere prin virgulă de regentă.


Exemplu:
Iar dificultatea creștea cu fiecare pagină, încât nu mai știa dacă poate spune ceva cu sens în urma lecturii acestui articol.”


23. Subordonatele concesive, așezate înainte sau după regentă, se despart întotdeauna prin virgulă.

Exemplu:
„Cu toate că nimeni nu l-a informat în mod oficial, Horațiu știa.”


24. Propozițiile opoziționale și cumulative se despart prin virgulă de retenta lor.


Exemple:
„Află că prietenul tău a fost la mare cu o altă domnișoară, în loc să meargă la concertul de care ți-a spus ție.”
Pe lângă că examenul era foarte dificil, se lupta și cu o durere de cap cumplită.”


25. Propozițiile de orice fel, intercalate în regentă, se despart prin virgule.


Exemplu:
„Programul era coordonat, că să asigure o abordare coerentă, chiar de șeful de departament.”


26. Considerate incidente, propozițiile intercalate într-o frază ori propoziție redată în vorbire directă se pun între virgule ori linii de pauză.

Exemplu:
„- Am să revin să te verific în curând, spune Grigore înainte de a părăsi biroul.”


Așadar, acesta este ghidul oferit de Academia Română, prin îndreptarul menționat. Cu toate acestea, pentru un ghid mai detaliat al utilizării virgulei, vă invităm să citiți articolul nostru: Ghid de utilizare a virgulei.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.