Dacă viața a apărut pe Terra, atunci trebuie să fi apărut și pe alte planete, cu condiții similare. Dar cum am comunica noi cu extratereștrii dacă i-am întâlni? Să nu uităm că nu putem comunica nici cu specii inteligente de pe Terra, pe care le studiem de zeci de ani, cum ar fi maimuțele superioare ori delfinii.
Vorbirea ar părea, cel mai probabil, magie unor extratereștri
Sigur, în filmele de la Hollywood îi facem pe extratereștri să vorbească și ei cumva, dar vorbirea nu apare așa ușor în univers... Cum știm, nu o găsim în lumea animală (excepție Homo sapiens), unde sunt folosite alte mijloace pentru a „comunica”: folosirea mirosului, precum câinii, schimbarea culorii pielii sau semnale sonore specifice, ca în cazul delfinilor.
Vorbirea ar putea fi considerată de o specie extraterestră drept un mecanism de comunicare magic, extrem de avansat.
Imaginați-vă că sunteți extratereștri. Nu știți nimic despre specia umană. Vedeți cum unii oameni mișcă din acea mică deschizătură de la nivelul capului (gura), iar alți oameni, la diferite distanțe, reacționează și par că primesc informații de la cei care mișcă gura. Cum anume acel mesaj al celui care mișcă din gură ajunge la cel care primește mesajul ar putea să nu fie deloc clar. Cred că ar fi foarte dificil pentru ființe extraterestre să priceapă că acea mișcare a gurii se transformă într-un mesaj de-o precizie și detaliu formidabile.
O bună parte a vocabularului nostru nu poate fi explicată
Cum am putea explica unui extraterestru ce înseamnă culoarea roșie? Fără să o indicăm. Nu putem.
Culorile nu există în natură. Dacă extratereștrii sunt dotați cu abilitatea de a discerne ceea ce noi numim culori, este imposibil de știut dacă fac același timp de segmentare și interpretare a spectrului electromagnetic, adică e imposibil de știut dacă ei văd vreo diferență între ceea ce pentru noi reprezintă roșu și violet ori galben.
Am putea fi mai tehnici, definind culorile în funcție de frecvențele care le definesc: roşul reprezintă radiație electromagnetică ce are o lungime de undă în jur de 700 de nanometri. Dar spune ceva despre experiența personală a culorii roșii această indicație?
Dar despre senzații (cum ar fi faptul că cineva te atinge cu o pană)? Dar despre sentimente (cum ar fi faptul că ești entuziasmat de acest articol)? Dar despre ce înseamnă să pipăi un obiect? Dar despre ce înseamnă să auzi, să guști ori să miroși? Dar despre ce înseamnă că o carte este „frumoasă”? Cum ați descrie experiența pe care o trăiești atunci când asculți Simfonia a IX-a de Beethoven?
Analogii cosmice
Într-un studiu publicat de Douglas Vakoch de la METI International (îl puteți citi aici în lb. engleză) se arată că am putea comunica folosind principiile fundamentale ale altruismului mutual, care presupune că o entitate suferă un sacrificiu de sine pe termen scurt pentru beneficiul altei entități.
Cum se poate transmite o astfel de idee? Printr-un algoritm care ar descrie pierderea masei care are loc în ciclul de viață al unei stele. Apoi un proces similar este descris în relație cu omul, unde pierderea masei înseamnă pierderea sănătății și, în ultimă instanță, a vieții.
De ce o astfel de idee? Probabil pentru a proteja specia umană de acțiuni devastatoare, dar neintenționate, din partea unei civilizații extraterestre.
Ar funcționa o asemenea idee? Cred că este imposibil de spus. Făcând o astfel de analogie, presupunem că o civilizație extraterestră prezintă totuși anumite aspecte comune cu specia umană, cum ar fi identificarea de analogii.
SETI
SETI este faimosul program al omenirii pentru detectarea semnalelor extraterestre. În afară de câteva alarme false, până acum antenele SETI nu au detectat nimic interesant.
Probabil că mulți posedă o naivitate avansată în ce privește succesul acestui program, dacă se așteaptă la o comunicare cu extratereștrii.
Să spunem că la un moment dat am detecta niște semnale care par că nu sunt întâmplătoare. După ce regulă / algoritm le-am interpreta?
Nu doar că, așa cum spuneam la începutul articolului, nu suntem în stare să descifrăm modul de comunicare al speciilor de animale de pe Terra, dar nu putem descifra nici limbaje mai vechi folosite de membrii propriei noastre specii (găsiți aici o listă lungă). Și atunci care ar trebui să fie șansele de a înțelege orice dintr-un semnal întâmplător care ar avea o origine extraterestră?
Și cum am răspunde înapoi extratereștrilor, ca să sperăm că vom fi înțeleși? Folosind ce codificare? Presupunem în acest caz că acea civilizație extraterestră are și ea un program SETI care „ascultă” universul, ceea ce este destul de improbabil. Și că extratereștrii folosesc aceeași abordare, adică se așteaptă ca alții să comunice prin semnale electromagnetice.
Că depresia să fie deplină :), mai amintesc faptul că ne-am lămurit într-o oarecare măsură în ce privește 5 % din compoziția universului (materia), restul de 95 % (adică ceea ce numim materie întunecată și energie întunecată) fiind un mister... Cu certitudine o înțelegere superioară a componentelor structurale ale universului deschide calea către noi oportunități tehnologice, ceea ce ar putea înseamna noi tehnici de comunicare și, poate, de călătorie spațială.
