Cu cât ești mai departe de domeniul psihologiei, cu atât domeniul pare mai misterios și mai influent. Cu cât ești mai aproape, cu atât magia se transformă în... probabilități și confuzie.


Pentru a nu lungi suspansul inutil, începem cu esența.

Cea mai importantă idee din psihologie este următoarea: contextul este totul!

Dar contextul este definit de o multitudine de variabile (deci este... complicat), iar imposibilitatea cunoașterii cu exactitate a acestor variabile face imposibilă stabilirea cu precizie a comportamentului uman într-o anume situație.

Asta este o veste proastă pentru toată lumea. Pentru psihologi, pentru că nu se vor ridica niciodată la înălțimea așteptărilor clienților lor. Pentru politicieni, pentru că nu vor găsi niciodată instrumentul perfect de manipulare a individului. Pentru spionii ruși, care ar vrea să convingă oameni importanți să le ofere secretele țării lor :)

Simplu, nu? Doar că trebuie să mai explicăm un pic, pentru a fi siguri că ne înțelegem unul pe altul :)


Complexitatea contextului

Dificultatea principală în a stabili cu precizie comportamentul uman într-o anume situație constă în faptul că este imposibil să cuantifici toți factorii psihologici importanți. Deși ar fi posibil să identificăm cam care ar fi aceștia, nu există unități de măsură pentru ei. Și chiar dacă am avea unități de măsură, cum am putea să determinăm valorile instantanee ale acestora? Valorile instantanee, adică acele valori prezente în momentul în care evaluăm o situație.

Să luăm un exemplu, pentru a ne apropia mai mult de ce vrem să spunem. Să ne imaginăm că ești într-un scenariu precum cel din dilema tramvaiului, când trebuie să iei o decizie de viață și de moarte (vezi aici despre ce e vorba, dacă nu știi detaliile experimentului).

Cam ce se poate întâmpla în mintea unui om într-o atare situație, când trebuie să decidă viața altor oameni, și care sunt aspectele care ar putea să influențeze decizia, fără ca un observator extern să înțeleagă vreodată adevăratul mecanism al deciziei (mecanism ce va rămâne străin, fără îndoială, și subiectului din experimentul nostru)?

Pe de-o parte, ar fi personalitatea subiectului. Omul nostru ar putea fi de tipul: „nu mă complic cu decizii importante!”. E mai bine să fii pasiv, să nu schimbi cu mâna ta cursul evenimentelor, putând fi acuzat ulterior că ai greșit! Nu e o abordare tocmai excentrică, nu?

Ori poate vorbim de tipul eroic, care vrea să schimbe soarta lumii, iar o atare situație, ca cea descrisă de dilema tramvaiului, nu va rămâne neexploatată.

Poate că omul are cunoștință de experimentele făcute cu privire la dilema tramvaiului, poate a luat deja o decizie despre comportamentul just într-o astfel de situație și doar aplică ce a decis anterior.

Poate subiectul nostru nu înțelege exact situația, fiind în condiții de stres maxim (doar e vorba de viața unor oameni) și acționează, orice ar face, pe baza interpretării eronate a situației.

Poate că emoțiile îl copleșesc și orice ar gândi că e bine de făcut nu poate fi pus în practică, pur și simplu.

Poate că este un sadic (în urma unei evoluții bruște a unei tumori cerebrale care nu a generat simptome de alt tip încă) și se va bucura să vadă un mic măcel.

Poate, poate, poate... După cum vedeți, vorbim despre lucruri prea complicate pentru a fi captate de știința umană.


Alt exemplu: dilema prizonierului

Am scris acum câțiva ani un articol despre „dilema prizonierului”. Îl găsiți aici. Între timp mi-am schimbat un pic părerea, în sensul că înțeleg acest experiment mental ca nefiind capabil să reproducă o situație similară reală. Citiți întâi articolul indicat, apoi reveniți, pentru că altfel nu veți înțelege mare lucru din cele ce urmează.

Pe scurt, dilema prizonierului nu poate fi realistă (nu ne poate spune mare lucru despre ce se întâmplă în lumea reală) atunci când este testată în laborator, pentru că îi lipsește „tușa” realității, cu complexitatea ei copleșitoare, care schimbă complet datele problemei. Iar acest lucru este valabil PENTRU ORICE EXPERIMENT DIN LABORATOR.

Un experiment lipsit de context real, fără legătură cu lumea reală, nu are cum să ofere un răspuns pertinent la întrebarea: cum se va comporta omul într-o situație reală? Și pentru noi asta e important, asta ne interesează.

Iar o situație reală este infinit de complexă, imposibil de surprins din exterior, imposibil de cuantificat.

Să luăm iar un exemplu ce ar putea foarte bine să fie din lumea reală pentru a „testa” experimentul dilemei prizonierului. Să ne imaginăm că cei doi prizonieri care trebuie să decidă dacă sunt solidari sau își trădează partenerul se tem unul de altul. Adică, ambii știu dacă dacă trădează, riscă să-i fie ucisă soția și copiii de partenerul său (direct sau prin intermediari). Cum ar înclina balanța puși în situația de a lua decizia în lumea reală? Ori poate sunt frați. Ori poate îi leagă o prietenie de zeci de ani, bazată pe încredere oarbă, testată în zeci de situații limită, pe care nimic nu o poate dezlega. Ori poate se disprețuiesc și trădarea pare varianta optimă. Ori, ori, ori...


Când contextul este creat...


Contextul este totul. Iar contextul este imposibil de surprins în toate nuanțele sale. Dar contextul poate fi „ajutat”, creat pentru a obține anumite avantaje.

Iată un exemplu banal, de care vă loviți adesea la restaurant. Dacă vine la masa ta chelnerul și te întreabă: „Doriți apă minerală sau plată?”, ce vei răspunde? Sigur, ai putea spune: „apă de la robinet, te rog”, dar e puțin probabil. Vei „exploata” contextul creat de chelner în defavoarea ta și vei alege una dintre cele două tipuri de apă. Chelnerul nu te va întreba: „Vreți apă?” ori „Ce fel de apă doriți?”, pentru că-și dorește o comandă mai mare, care se traduce într-un bacșiș mai mare. Atunci de ce ar veni la serviciu? Nici măcar nu e de condamnat.

Pe de altă parte, dacă ai ajuns până aici cu cititul, s-ar putea să nu mai reacționezi la fel ca până acum la întrebarea chelnerului, pentru că o variabilă tocmai s-a schimbat: de acum încolo vei înțelege o astfel de situație ca fiind una manipulatoare și nu vei mai tolera să fii manipulat, acum, că știi că asta ți se întâmplă :)

Contextul este totul. Iar psihologia are limite naturale de nedepășit. Un articol trist, într-adevăr...


 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.