Ce e în neregulă cu imaginea de mai sus?
Ne place să credem că suntem ființe raționale, că ne înțelegem deciziile, iar acestea sunt bazate pe rațiune. Dar această abordare intră în contradicție cu studiile existente și cu simple observații ale comportamentului nostru în societate.
Să luăm câteva exemple la îndemână...
⇒ Cum e posibil ca o băutură ca Red Bull, care nici nu face ce spune și nici nu e bună la gust (în fapt cei mai mulți spun că e oribilă) să ajungă una dintre cele mai vândute băuturi din lume?
⇒ Cum e posibil ca niște pantaloni făcuți dintr-un material tare, inconfortabil, care „îmbătrânesc” urât cu fiecare spălare și se rup între picioare rapid - să ajungă cei mai purtați din lume?
⇒ Cum e posibil ca cea mai mare colecție structurată de informații a omenirii (Wikipedia, dar nu varianta în limba română...) să fie creată de o mână de oameni care muncesc degeaba?
⇒ Cum e posibil ca locurile ce vând fast-food, cu opțiuni foarte limitate, și cafea proastă, dar scumpă să aibă un asemenea succes?
⇒ Cum este posibil ca scientia.ro, cel mai inteligent site în limba română să fie depășit ca număr de vizitatori de site-uri precum cele ale unor publicații precum EvZilei sau Cancan? Ok, asta e o glumă...
A, și o constatare interesantă: industria publicității știe că o reclamă care include un animal drăguț va primi o mai mare atenție și va fi mai de succes decât una care nu are animăluțul...
Când spunem că cineva are un comportament irațional, ce vrem să spunem? Că nu e aliniat cu ce credem noi că ar fi un comportament rațional? Dar ce valoare are asta, de vreme ce nu pricepem aproape nimic despre comportamentul omului (rațiunile, motivațiile acțiunilor noastre)?
Alte exemple, pentru analiza ta: de ce ai cumpărat mașina pe care ai cumpărat-o? Pentru că ți-a plăcut, vei răspunde, probabil. Dar ce înseamnă asta? De ce te-ai îndrăgostit de cel/cea pe care îl/o iubești? Vei menționa, probabil, câteva calități. Dar câți/câte nu le au doar în blocul tău?
Avem liber-arbitru?
‹Experimentul lui Benjamin Libet›
Psihologul Benjamin Libet a efectuat o serie de teste în anii '70 în care a urmărit să determine relaţia dintre actul decizional conştient, acţiunea ce-i urmează şi activitatea neuronală. În cadrul experimentelor, Libet le-a cerut subiecţilor să mişte un deget, atunci când voiau ei. Aceştia au fost monitorizaţi electrofiziologic cu instrumente de măsură adecvate. În urma experimentului a rezultat că activitatea neuronală a precedat mişcarea degetului cu aproximativ 500 de milisecunde. Mai departe, subiecţilor li s-a cerut să indice momentul în care ei au luat decizia de a mişca degetul. Momentul deciziei, aşa cum l-au priceput subiecţii, a fost situat cu 300 de milisecunde după iniţierea activităţii neuronale aferente deciziei de a mişca degetul.
Experimente ulterioare au redus diferența temporală între activitatea neuronală și momentul conștientizării deciziei, dar concluzia că decizia se ia la nivel conștient, iar noi află la scurt timp după, având impresia că avem controlul deciziei noastre - rămâne.
Citește și articolul nostru: De ce nu vom ști niciodată dacă avem liber-arbitru, unde vorbim despre faptul că după tot ce știm astăzi, nu există nicio posibilitate să avem liber-arbitru. Și dacă avem, nu știm să justificăm cum ar fi posibil așa ceva.
Cum alegem dacă să donăm sau nu?
În cadrul unui experiment în Marea Britanie s-au solicitat donații de la populație în legătură cu ajutarea victimelor unui uragan din altă țară.
Pe lângă plicurile „normale”, cu mesajul privind donația, 100 de mii plicuri au inclus un mesaj prin care se spunea că plicurile au fost livrare cu ajutorul voluntarilor.
100 de mii de plicuri au conținut mesajul că în cazul în care primitorul plicului va face o donație, guvernul va adăuga 25% din valoarea donației.
100 de mii de plicuri erau de foarte bună calitate; fără niciun mesaj anume în interior, exceptându-l pe cel clasic, privind donația.
100 de mii de plicuri au fost în format „portret” (adică plicul se deschidea pe o latură scurtă, nu pe cea lungă, cum este cazul de obicei).
Rezultatul? În cazul plicurilor în care se menționa că Guvernul va adăuga 25 % s-a constatat că donațiile au fost cu 30 % mai mici decât în cazul grupului de control (plicurile simple, cu solicitarea de donație).
În celelalte trei cazuri (livrare de voluntari, plicuri de calitate și plicuri tip „portret”) s-a constatat că donațiile cu au fost cu 10 %, în medie, mai mari decât în cazul grupului de control.
Cum se poate explica o atare înclinație a populației? Putem specula, desigur, dar e greu să ajungem la o concluzie fermă...
Este mai bine că nu știm ce stă la baza deciziilor noastre?
Spuneam și încercam să argumentăm într-un alt articol că percepțiile noastre au ca rol principal asigurarea supraviețuirii, nu de a ne descrie realitatea-în-sine.
Poate că și în privința deciziilor lucrurile stau la fel: modul în care luăm decizii este unul inconștient, care a asigurat supraviețuirea speciei. Poate că este mai bine că stau lucrurile astfel. Succesul speciei noastre, de exemplu abilitatea de a ascunde adevăratele intenții în anumite situații, ar putea fi pus în pericol dacă totul s-ar petrece la nivel conștient. Pentru că ar exista unele indicii care să dezvăluie ce gândim.
Iată un exemplu spectaculos care sprijină această idee menționat de biologul american Robert Trivers: dacă un iepure ar avea acces la mecanismul decizional în situații de urgență, probabil că specia ar fi dispărut până acum. Iepurele sare în zigzag pentru a scăpa de prădători. Dacă decizia ar fi conștientă, ar transmite semnale către prădător (un câine, de exemplu) cu privire la ce urmează să facă. Prădătorul ar învăța să „citească” semnele, capturând mai ușor prada. Neștiind nici el în ce direcție anume va sări, pentru iepure asta este o măsură de protecție suplimentară care s-ar putea să fie chiar esențială pentru supraviețuire.
Ne place iraționalul
Gândiți-vă la Donald Trump. Dacă ai o discuție rațională cu un ins rațional despre Trump, vei vorbi doar despre faptul că alegerea acestuia ca președinte al SUA a fost o greșeală, înșirând apoi o sumedenie de motive „raționale” pentru care o atare calamitate s-a putut întâmpla: Clinton a fost așa și altfel, populația americană bla bla bla șamd.
Dar omului, în genere, îi place iraționalul. Pentru că iraționalul înseamnă excentric, nou, impredictibil. Iar omului îi place noutatea. De aia și plecăm prin locuri exotice pe unde cheltuim de multe ori ce nu avem. Pentru ceva nou, nemaivăzut!
Alegerea lui Trump, chiar și pentru cei care nu l-au ales, a însemnat, probabil, încă de la început, promisiunea unui spectacol incitant. Și nu s-au înșelat.
Iraționalul are puterea sa unică. Ceea ce la un lider „clasic” ar fi părut inacceptabil, la Trump a devenit foarte posibil. Amintiți-vă amenințarea că va sancționa industria auto americană dacă nu se axează pe producția de mașini în interiorul granițelor SUA. Până la el industria auto căuta doar profitul, fără a vedea vreo problemă în faptul că nu arăta niciun interes pentru poporul și industria americane (ci doar pentru propriul profit). Când Trump le-a spus că... „America first”, lucrurile s-au schimbat, pentru că Trump, orice ar fi spus, oricât de bizar, putea ajunge rapid să fie pus în practică. Din nou, amintiți-vă atitudinea față de China: „trebuie să plătiți taxe mai mari”; și au plătit. În politică cel puțin, dar nu numai, iraționalul este mai puternic decât raționalul. Avem și noi exemplul nostru, cu președintele jucător.
În plus, să fii (pari) irațional înseamnă putere în multe contexte sociale, cum ar fi în diverse tipuri de negociere, pe când să fii (pari) rațional poate fi o slăbiciune, căci poți fi „citit”, intențiile îți pot fi înțelese cu ușurință.
Putem concluziona că deciziile noastre sunt raționale, așa cum destinele noastre se bazează pe poziția planetelor (astrologia)...
Comportamentul uman este și va rămâne o enigmă, atât la nivel individual, cât și la nivel macro (mulțimi). Este o lecție utilă pentru cei care cred, de exemplu, că diverșii psihologi de la TV care ne explică „de ce” X a făcut asta și ailaltă chiar știu ce spun; în fapt, habar nu au despre ce vorbesc (cu foarte puține excepții, care nu atrag audiențe mari).
Una peste alta, oamenii nu știu exact ce simt, nu spun de regulă ce gândesc și foarte rar fac ceea ce spun că vor face...
→ Citește și: De ce ne comportăm irațional
