Prea ușor asociem educația formală cu înțelepciunea. Puțini sunt aceia care, urmând niște cursuri, ajung să înțeleagă mai bine lumea sau pe ei înșiși. Și nu de puține ori cei cu educație formală devin ridicoli, crezând ei, în orgoliul lor, că cele câteva cărți citite le permit să vadă în viitor, că dețin superputerea predicției, făcându-se de râs aproape de fiecare dată.

Mila apare când ne punem rapid în locul celui aflat la nevoie. Cumva, tot despre noi este vorba, ci nu despre cel care este obiectul milei noastre. Căci este despre noi întotdeauna, în fapt, în această viață.

Cel mai adesea avem păreri ferme despre lucruri despre care nu știm nimic și nici nu suntem dispuși / nu suntem capabili să învățăm. Vrem ca o crimă complicată să fie rezolvată în câteva zile, vrem ca un proiect de infrastructură să fie finalizat rapid ori la timp - deși mecanismul care mijlocește aceste întreprinderi ne scapă întru totul.

Deși psihologia socială ne spune că e puterea contextului care ne schimbă dincolo de orice știm despre noi, adevărul e mult mai simplu: puțin, foarte puțini sunt cei care au valori morale care rezistă atunci când nu există repercusiuni directe asupra individului. Nu e vorba că-i schimbă contextul social perfid, ci că sunt într-un context în care se pot comporta necenzurat, dacă n-ar fi constrângerile sociale obișnuite. Dacă n-ar fi așa, cum s-ar explica faptul că istoria umanității este una a jafului și crimei planificate a altor grupuri de oameni? Jaful și crima, mii de ani, au reprezentat forma supremă de distracție a omului. Valorile morale s-au aplicat doar în interiorul propriul grup; în afară, orice abominație era permisă, chiar lăudată.

Platformele sociale au succesul pe care-l au pentru un motiv simplu: omului îi place cel mai mult să se plângă de alții, iar spațiul public virtual îi oferă un număr de urechi de neimaginat în trecut. Orice aberație vei spune, va fi cineva care va fi de acord cu tine.

Pe orice subiect am discuta, ceea ce credem noi este etalonul la care raportăm orice altă opinie, oricare ar fi adevărul. Cu cât mai depărtată acea opinie de a noastră, cu atât mai bizară și neadecvată persoana care a emis-o.

Pentru cei tineri: dacă cea/cel de care te-ai îndrăgostit are un comportament față de tine plin de cochetării, ai răbdare până acestea dispar ca să-ți faci o părere corectă despre aceasta/acesta. Inevitabil, cochetăriile vor dispărea într-o zi, căci sunt consumatoare de energie, iar ce rămâne este ceea ce vei vedea în fiecare zi a vieții tale după aceea.

Orice formă de afecțiune pentru oameni, de la prietenie la cea mai pură iubire, nu este decât un mod de a hrăni amorul-propriu.

Cei pe care-i percepem ca fiind sinceri admiratori ai noștri îi favorizăm, de regulă, mai mult decât pe oricare alte persoane. Căci astfel amorul nostru propriu este potențat.

Instinctiv ne așteptăm ca oamenii faimoși să ne surprindă cumva prin talente ori cunoștințe deosebite. Nu mai e de mult cazul și va trebui să ne obișnuim că în prea multe cazuri faima e doar un produs al norocului, hazardului, de multe ori susținută de minți mici.

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.