Sunt convins că simpla lectură a titlului a făcut ca cel puțin 50% dintre potențialii cititori să plece. Cine vrea să știe despre așa ceva? Dar aici nu vorbim despre filozofie searbădă ori analiză seacă a unor concepte inutile; vorbim despre o superputere!

Conceptele, înțelese cum trebuie, ne ajută să elucidăm lumea. Cele patru pe care le discutăm imediat sunt uimitor de utile. Iată despre ce este vorba.

Ce o să facem în acest scurt articol este:
1. să explicăm cele 4 concepte;
2. să le combinăm, pentru a vedea cum operează în lume;
3. să arătăm de ce știința utilizării lor te fac instantaneu un gânditor mai eficace.


Explicarea conceptelor:

1. Epistemologic - este un concept care se referă la cunoaștere, cum ar fi informația verificată că ai ochi albaștri ori poate căprui.
2. Ontologic -  se referă la existență, cum există, de pildă, telefonul tău inteligent.

3. Obiectiv - este ceva cu a cărui existență / prezență toată lumea este de acord, cum ar fi atunci când vorbim despre existența Oceanului Pacific; există și dacă închizi ochii și nu te mai uiți la el (asta dacă ești undeva pe o plajă și vezi oceanul :)).
4. Subiectiv - este ceva ce doar tu simți / experimentezi, cum ar fi că te doare gâtul ori nevoia de a te scărpina pe spate.


Combinarea conceptelor

Epistemologic + subiectiv / obiectiv
1. Afirmația „Mihai Eminescu este cel mai mare poet modern” este una epistemologic-subiectivă, pentru că: a. faci o apreciere privind valoarea poetului; b) este propria ta opinie, nu e chestiune certă.
2. Afirmația „Mihai Eminescu a murit în 1889” este una epistemologic-obiectivă, pentru că: a) faci o afirmație despre anul morții poetului; b) data morții este una certă, nu o apreciere a ta.

Ontologic + subiectiv / obiectiv
3. Calculatorul pe care citești acest articol - este ontologic-obiectiv, pentru că: a) acest calculator există indiferent de faptul dacă este observat / manevrat de cineva; are o existență independentă, obiectivă.
4. Mâncărimea din spate sau durerea în gât - este ontologic-subiectivă, pentru că: a) există doar pentru cel care o experimentează; b) nu poate fi stabilită în mod obiectiv.


Bun, și? De ce este asta o superputere?

Pentru că știind să operezi cu aceste concepte, poți înțelege mai rapid și mai bine multe dintre cele ce se discută / întâmplă în jurul tău. Iată câteva exemple:

» Emoțiile tale sunt DOAR ale tale. Sunt ontologic-subiective. Fundamental aici nu este faptul că emoțiile sunt pur subiective și nu pot fi măsurate. Poate, într-un viitor îndepărtat, vom crea o tehnologie suficient de sensibilă care să poată spune dacă cineva experimentează o anume emoție. Dar nicio tehnologie, niciodată, nu va putea măsura modul în care TU resimți acea emoție. De ce? Pentru că nu există nicio posibilitate de a ști că o astfel de măsurătoare este corectă. Cum poți compara ce simți tu acum cu ce decodifică un calculator? Emoțiile sunt, așadar, în mod fundamental personale, imposibil de descris într-o manieră fidelă. Sunt subiective în mod fundamental și definitiv.

» Discuțiile despre „transferul conștiinței” nu au sens. De vreme ce ceea ce simți tu este imposibil de captat, pentru că este eminamente o experiență subiectivă, cum ar putea cineva s-o transfere? Se prea poate ca într-un viitor îndepărtat să se poată face o copie a semnalelor electrice din creierul tău, dar senzația de „tu” nu se poate transfera niciodată. Nu există nicio posibilitatea ca omul să fie transferat pe un calculator. Niciodată.

» Unele lucruri sunt dependente de observator, cum ar fi banii. Banii (ca instrument folosit pentru a cumpăra alte lucruri) sunt ontologic-subiectivi. Banii sunt ce sunt pentru că noi avem o opinie despre ei (că pot cumpăra lucruri) și avem încredere că au o valoare (cea trecută pe bancnotă). O hârtie de 500 de lei nu are nicio valoare în sine (sau, mă rog, foarte mică), dar pentru că toți credem în valoarea de 500 de lei, atunci chiar poți cumpăra cu această hârtie o tabletă (mai ieftină...). Acest element de subiectivitate care definește banii are efecte concrete asupra domeniului economiei. Așa cum știți, valoarea reală (puterea de cumpărare) a banilor, iar uneori economia planetară depinde de elementul personal, schimbător, numit subiectivitate. De aceea economia nu este ca fizica, adică nu este o știință.

Așadar, înțelegerea acestor patru concepte ar trebui să te ajute să înțelegi mai bine lumea. Te ajută, de exemplu, să înțelegi cum funcționează arta (unde partea subiectivă domină valoarea artiștilor și a picturilor). Te ajută să înțelegi de ce e atât de greu să facem progrese reale în psihologie. Te ajută să înțelegi de ce economia reacționează la zvonuri și opinii șamd.


NOTĂ:
aceste concepte sunt explicate de câte ori are ocazia de filozoful John Searle, care consideră, iar eu m-am lăsat convins :), că sunt concepte esențiale în înțelegerea a ceea ce se discută în jurul nostru, a ce e posibil și a ce nu e posibil de rezolvat în materie de gândire.


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.