Relația noastră cu lumina este ciudată. Prin ea obținem imagini ale lumii din jur, dar nu știm nimic despre lumina în sine; nu ne putem îndepărta și să spunem: „ok, hai să studiem un pic lumina de la depărtare”. Dacă o studiem, o studiem prin ea însăși.

Viteza luminii în vid este constantă în orice sistem de referință. Toți observatorii inerțiali vor obține aceleași valori ale vitezei luminii.


Doar lumina se mișcă în acest univers, la modul absolut. Ce înseamnă aceasta? Că pentru orice alt obiect există un sistem de referință în care acesta este în repaus. Fotonii nu sunt în repaus în niciun sistem de referință; dimpotrivă, se deplasează cu 300.000 km/s față de orice corp.


Viteza tuturor lucrurilor depinde de alte lucruri cu care sunt în relație. Viteza luminii nu depinde de niciun alt corp.


Atunci când privim un obiect în mișcare, în raport cu noi, acesta se contractă, iar timpul se dilată. Aceasta nu este o iluzie. Totul este ceea ce măsurăm. Prin intermediul luminii, singurul lucru constant din univers. Contracția corpurilor trebuie tratată ca fiind reală, pentru că ce măsurăm, asta avem. Nu contează că măsurătoarea mea, a observatorului, nu coincide cu măsurătoarea celui din sistemul de referință al obiectului observat. Dimensiunea obiectelor nu este ceva fix, în fapt, dimensiunea nu are niciun sens în afara măsurătorii. Corpurile în univers nu au o dimensiune fixă; ele măsoară atât cât sunt măsurate, iar dimensiunea e dată de modul în care relaționează cu cel care măsoară. Obiectele au dimensiune doar în raport cu un sistem de referință. Observatorul are un rol cardinal, oricât ar fi de ciudat, în stabilirea dimensiunii reale a lucrurilor. Lungimea  corpurilor este mediată de observator, prin intermediul luminii.


Lumina nu experimentează timpul. Dacă am putea însoți o rază de lumină, tot spațiul s-ar reduce la un punct, tot timpul s-ar reduce la o clipă.


Tot ce știm despre lumea din jurul nostru este prin intermediul luminii. Dar dacă lumina nu este în timp, este în afara universului.


Pentru un foton din radiația fundamentală de fond, venit din momentele de început ale universului, nu e nicio diferență între clipa apariției sale în univers și prezent. Pentru el, totul s-a întâmplat într-o clipă.


Citește și: În fapt, timpul nu există în natură


 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    Adrian Gheorghe · 10 months ago
    Eu am dedus ca lumina este structura dinamica similara motorului electric liniar, in care forta electromagnetica propulsoare, este la echilibru cu forta de inertie, la nivelul fiecarei semiunde. Lumina este structura dinamica scalariforma, formata din circulatiile inlantuite ale campului magnetic si electric. Este un relief electromagnetic, care luneca hidrodinamic prin vidul cosmic, materializat de oceanul materiei inponderale. Structura periodica de curenti transversali fac aspectul de unda al luminii. In vidul cosmic, neinertial, necoeziv, inelastic si in compresibil, nu poate functiona mecanismul undelor, care cere transformarea succesiva a unei forme de energie in alta.  Aceasta idee este sustinuta de observatiile experimentale, care au demonstrat sinfazarea campului electric cu cel magnetic si lipsa retroradiatiei ceruta de mecanismul undelor. Dogmele potrivit caruia lumina nu are masa si are intotdeauna aceeasi viteza sunt gresite. Lumina are volum densitate, presiune, impuls si energie, ca orice granula de substanta. Tot experientele arata ca in medii transparente, cu densitate mai mare ca a vidului, lumina are viteza mai mica decat in vid, fiindca densitatea masica a luminii se cupleaza cu densitatea masica a mediului dens si transparent prin care trece lumina. Se constata ca numai lumina din spectrul vizibil se cupleaza cu densitatea mediului transparent si sufera difractie reflexie si refractie. Fiindca frecventa luminii vizibile este comparabila cu frecventa densitatii mediului. Radiatiile de mare energie, ultraviolete, ics si gama, care au frecvente si energii  mult mai mari, nu se mai cupleaza cu densitatea mediului si nu mai sufera nici difractie, nici reflexie nici refractie si nu sunt deviate in campul gravific.
  • This commment is unpublished.
    ion adrian · 4 months ago
    SENZATIONAL ARTICOL dle Iosif A.