În timpuri ca acestea, de început al unei epidemii generate de un nou virus, care ucide, două incertitudini ne macină liniștea: nu știm cât va dura și nu știm dacă vom supraviețui. Nicio statistică în care rata mortalității e mai mare de 0 nu ne poate liniști pe deplin. Iată câteva gânduri apărute în izolarea impusă de vremuri...
1. Acum, când un virus minuscul, cât a mia parte a unui milimetru, ne-a blocat pe toți în case, câți ne găsim ceva cu sens de făcut? Câți avem o pasiune care să ne ocupe zilele lungi?
2. Este uimitor că deși cădem de acord că universul în întregul său, viața însăși, nu au niciun sens, noi, indivizii, ne vom găsim mereu unul. Absurditatea existenței pare să acopere orice altceva, mai puțin propria noastră ființă.
3. Oricine ajunge să facă ceva în exces, înțelege că nimic nu oferă satisfacție pe termen lung.
4. Sunt mulți care sunt convinși că lumea este condusă de o mână de indivizi obscuri, masoni, Illuminati ori alte grupări acționând din umbră. Pare o treabă simplă să conduci omenirea. Toți cei ce cred asta, ar trebui întâi să încerce să conducă un mic magazin de cartier.
5. Bisericile au o frumusețe stranie, sugerând ideea de transcendență. Dar trebuie vizitate singur. Apariția preoților și a credincioșilor alungă repede orice magie. Am observat asta în aceste zile, trecând, singur, pe lângă mai multe biserici frumoase din București.
6. Accesul la informație, în ciuda opiniei comune, nu înseamnă cunoaștere. Așa cum eticheta apartenenței la o profesie nu te face vreun cunoscător al acelui domeniu. Vorbiți cu un psiholog. Ce știe el mai bine decât tine despre om?
7. De câte ori apare ceva, ca un virus, care ne aduce aminte că nu suntem nemuritori, devenim brusc filozofi. Speriați, căutăm o procedură pentru a scăpa de acest chin, al gândirii.
8. Limbajul a apărut pentru a gândi, nu pentru a vorbi. Apariția vorbirii a corupt definitiv un instrument valoros al omenirii. Sunt astăzi prea mulți care vorbesc enorm, dar al căror creier n-a fost vreodată străbătut de-un gând.
9. Citește aceeași carte la interval de 10 ani și notează-ți ce-ai înțeles din ea. Dacă după ce ai citit-o a doua oară îți păstrezi aceleași idei, ai trăit degeaba.
10. Izolați între pereții casei, ne dăm seama ce am pierdut în esență, prin imposibilitatea de ne mai întâlni cu alții în oraș: posibilitatea de a spune când de grozavi suntem și ce proști sunt alții. O mai putem face pe Facebook, dar nu are același haz...
