Iată în continuare o serie de gânduri de weekend. Cum articolele recente de acest gen (1 și 2) au suscitat ceva interes, continuăm cu acest demers pe scientia.ro, pe lângă articolele în care reflectăm evoluția științei și a tehnologiei.

1. Trecem, vijelios, cu sentimentul urgenței, de la un articol ce pare interesant la un videoclip incitant, de la un serial pe care de mult vrem să-l urmărim la paginile unei cărți pe nu am mai apucat să o terminăm șamd. Trăim intens fiecare minut, într-o monotonie sufocantă, paralizantă, care ne ține iremediabil departe de noi înșine.

2. Majoritatea covârșitoare a celor care citesc acest articol găsesc furtul abominabil și inacceptabil. Dar, cel mai probabil, majoritatea covârșitoare a celor care citesc acest articol fură în mod regulat câte ceva, prin intermediul Internetului: filme, cărți, cel mai adesea.
Faptul că nu-l vezi pe cel pe care-l furi, iar furtul are loc în spațiul tău privat face ca acțiunea de a fura să-și piardă din relevanță cumva, iar cel mai înverșunat activist împotriva furtului se simte curat, chiar dacă face parte din grupul celor incriminați...


3. Ce ne amintim este un amestec de ce s-a întâmplat și ce am afirmat/auzit ulterior că s-ar fi întâmplat. Pe măsură ce trece timpul multe dintre amintirile noastre ajung să nu mai aibă mare legătură cu ce s-a întâmplat. Nu, amintirile nu funcționează ca un film stocat pe un computer, ci mai degrabă ca o schiță mereu în refacere.

4. Ce înseamnă să fii patriot atunci când ești în prezența unor străini, cărora trebuie să le vorbești despre România? Să fii realmente mândru de Brâncuși, Transfăgărășan, Delta Dunării șamd ori să ai sentimentul rușinii?

5. În esență, există două motivații fundamentale în viață: căutăm plăcerea și evităm durerea. Modul în care facem asta diferă de la ipochimen la ipochimen. De aceea mâncăm prea mult, de exemplu: ori plăcerea mâncatului ne domină, ori suferința asociată stării de a fi înfometat ne duce la exces.

6. În ultimii ani în jur de 12.000 de români mor sau sunt accidentați grav, anual, ca urmare a unui accident rutier. În zece ani 120.000 de români, adică populația unor orașe ca Baia Mare sau Buzău mor sau rămân cu sechele în urma unui accident rutier. E un dezastru național care nu sperie și nu alertează pe nimeni la modul serios.

7. Credem că psihologii au ajuns să dețină o perechi de ochelari magici și știu să ne spună despre oameni, doar privindu-i ori discutând cu ei un pic, ceea ce nimeni altcineva nu poate vedea. Credem că există „profileri” care „intră în mintea lui Dincă” (suspectul pentru dispariția și probabil uciderea unor fete în Caracal). Credem, una peste alta, că cei care studiază psihologia ajung să dețină o știință secretă despre natura umană, așa cum un cercetător în știința particulelor deține „știința secretă” a caracteristicilor și comportamentului particulelor. Sună impresionant, dar psihologia este departe de astfel de performanțe.

8. Ținem foarte mult la ceea ce numim „eu”. De aceea vrem să nu murim, ci sperăm să apucăm ziua în care să fim mutați (adică „eul”) într-un calculator. Dar ce poți muta într-un calculator? Cum muți gustul scorțișoarei, care este, prin excelență, o experiență unică a persoanei și imposibil de măsurat, pe un calculator?
Să acceptăm că am putea muta amintirile pe un calculator. Ce s-ar întâmpla cu ele? Cum am asigura același tip de „procesare” a acestora pe un calculator, perfect similar modului în care creierul le procesează?
Și ce înseamnă acest „eu”, cu care eu mă identific și pe care vreau să-l păstrez (să mă păstrez) etern într-o mașină? Acest „eu”, cum spunem recent, este gata să asume identități diferite în zece minute, fără nicio întrebare critică. „Eul” este doar această senzație că „sunt”.

9. „Qualia” este un termen din limba limba latină, intrat în limbajul științific prin intermediul limbii engleze. Se referă la aspectul calitativ ale experiențelor noastre conștiente. De exemplu, cum spuneam mai sus, experiența gustului scorțișoarei. Sau modul în care experimentăm culoarea roșie. Sunt lucruri care țin de experiența noastră subiectivă și care nu pot fi descrise în mod obiectiv prin cuvinte. Cum poți explica gustul scorțișoarei ori ce înseamnă culoarea roșie cuiva care nu gustat niciodată scorțișoara ori nu a văzut niciodată ceva roșu? Este imposibil.

10. Se fac cercetări și progrese în domeniul circuitelor cerebrale. Dacă se acționează asupra unor neuroni, cum ar fi cei care sunt implicați în stimularea fricii, se observă o schimbare a comportamentului (experimentul a fost făcut, cu succes, pe șoareci). Și de aici apare ideea că mintea este doar o rețea de circuite electrice și semnale transmise între neuroni. Nu este.
Conștiința este despre experiențe unice. Sunt diferențe mari între oameni când vine vorba despre percepția aceluiași stimul. De exemplu, simțim durerea în mod diferit. Simțim gustul unei beri în mod diferit, avem o experiență calitativă diferită: mie îmi place, ție nu. Asta face, printre altele, ca studiul creierului să nu poată lămuri niciodată conștiința.

11. Să ne gândim cum am putea explica unui extraterestru ce înseamnă culoarea roșie, într-un mesaj pe care-l transmitem încapsulat prin spațiu, prin intermediul unei sonde spațiale.
Presupunem că extratereștrii ar putea cumva citi în limba în care scriem mesajul.
Am putea pune o imagine cu un măr roșu și să scriem: „acest măr este roșu”.
Dar trebuie să indicăm faptul că vrem să vrem să vorbim despre o culoare atunci când spunem „roșu”. Cum facem asta?
Probabil trebuie să punem mai multe mere identice și să spunem că fiecare este într-un fel: „acest măr este roșu”, „acest măr este albastru”, „acest măr este galben” șamd.
Dar asta înseamnă să presupunem că extratereștrii sunt oameni ori dețin un aparat vizual ca cel al omului, pentru că, în fapt, culorile interpretări ale aparatului vizual uman ale unor segmente din spectrul electromagnetic. Culorile nu există în natură, independent de om. Dacă extratereștrii sunt dotați cu abilitatea de a discerne ceea ce noi numim culori, este imposibil de știu dacă fac același timp de segmentare și interpretare a spectrului electromagnetic, adică e imposibil de știut dacă ei văd vreo diferență între, să zicem, roșu și violet ori galben.
Și atunci? Am putea fi mai tehnici, definind culorile în funcție de frecvențele care le definesc: roşul reprezintă radiație electromagnetică ce are o lungime de undă în jur de 700 de nanometri. Dar spune ceva despre experiența personală a culorii roșii această indicație?
Știți vreun mod de a vorbi despre culori cu extratereștrii? Dar despre senzații (cum ar fi faptul că cineva te atinge cu o pană)? Dar despre sentimente (cum ar fi faptul că ești entuziasmat de acest articol)? Dar despre ce înseamnă să pipăi un obiect? Dar despre ce înseamnă să auzi, să guști ori să miroși?  Dar despre ce înseamnă că o carte este „frumoasă”? Cum ați descrie experiența pe care o trăiți atunci când ascultați melodia In a manner of speaking ori  Simfonia a IX-a de Beethoven? Tocmai am acoperit tot spectrul experiențelor umane...

____________

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.