Până acum ne-am concentrat asupra cercetării observaţionale, acordând o atenţie specială problemelor privind chestionarele, deoarece acestea sunt atât de des întâlnite, studenţilor cerându-li-se adesea să realizeze cercetări cu ajutorul lor.
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.1: Psihologie şi ştiinţă) - (Partea a IV-a: Cercetarea bazată pe observaţie şi experimentală) - Cercetarea experimentală și capcanele ei
Acum ne îndreptăm atenţia către cercetarea experimentală.
Ce defineşte cercetarea experimentală? Care este ”puterea ei specială”?
Cercetarea experimentală este definită de prezenţa manipulării. O manipulare este o schimbare pe care cercetătorul o produce în mod deliberat într-un sistem. Acest lucru este în acord cu sensul acordat în limbajul cotidian cuvântului experiment, adică ”să faci o schimbare şi să vezi ce se întâmplă”. Cercetarea experimentală este uneori numită cercetare manipulatoare.
Puterea specială a cercetării experimentale este faptul că poate fi folosită pentru a testa afirmaţiile cauză-efect. Afirmaţiile cauză-efect sunt acelea care pretind că ”A provoacă B” sau ”A cauzează B”. Implicaţia este că, dacă vrei să îl schimbi pe B, o poţi face schimbându-l pe A. Singurele moduri de a aduna dovezi pro sau contra unei asemenea afirmaţii este să realizezi un experiment, cu alte cuvinte, să îl schimbi pe A pentru a vedea dacă se schimbă şi B.
Majoritatea exemplelor noastre vor veni din psihologie, desigur. Cu toate acestea, afirmaţiile cauză-efect sunt unele din cele mai importante şi intens dezbătute în orice domeniu de studiu. Iată câteva exemple de afirmaţii cauză-efect din diferite sfere.
Drept: ”Condamnarea minimă obligatorie ar diminua rata delictelor” i.e. condamnarea minimă obligatorie ar cauza o reducere a numărului delictelor. Sau: ”Pedeapsa cu moartea nu funcţionează” i.e. pedeapsa cu moartea nu cauzează o reducere a numărului delictelor violente.
Medicină: ”Inhalarea pasivă a fumului de ţigară poate creşte riscul de cancer pulmonar” i.e. inhalarea fumului altcuiva cauzează cancer pulmonar la unii oameni. Sau: ”Alcoolul consumat în timpul sarcinii poate dăuna fetusului” i.e. alcoolul poate cauza tulburări copilului nenăscut.
Atletism: ”Dacă te vizualizezi realizând o performanță deosebită îţi vei creşte şansele de a o obţine.” i.e. vizualizarea cauzează mari realizări. Sau: ”Echipele cu o condiţie fizică mai bună se descurcă mai bine spre sfârşitul unui concurs” i.e o condiţie mai bună cauzează o mai mare rezistenţă.
Economie: ”Cheltuielile realizate după apariţia deficitului cresc inflaţia” (i.e. cauzează creşterea preţurilor). Sau: ”productivitatea creşte atunci când taxele sunt reduse”(i.e. reducerea taxelor cauzează mai multă productivitate).
Nutriţie: ”Grăsimile saturate cauzează boli cardiace”. Sau: ”Consumul de ouă cauzează creşterea nivelului de colesterol”.
De ce sunt aceste afirmaţii cauză-efect atât de intens dezbătute? Cum pot fi ele testate?
Motivul pentru care afirmaţiile cauză-efect sunt atât de aprins dezbătute este acela că au implicaţii de interes public. Dacă pedeapsa cu moartea nu funcţionează, atunci de ce să mai existe? Dacă inhalarea pasivă a fumului cauzează cancer, ar trebui să mai fie permis fumatul în public? Afirmaţiile cauză-efect aduc în discuţie nişte probleme economice şi politice vitale. Ele ne influenţează deciziile în chestiuni ce variază de la crearea legilor şi până la sănătatea personală.
Singurul mod de a testa o afirmaţie cauză-efect este manipularea cauzei suspectate şi măsurarea efectelor suspectate. La fel ca şi cercetarea observaţională, sună simplu. Dar, la fel cum se întâmplă şi în cazul cercetării observaţionale, există multe capcane sau căi de a face greşeli.
