HeroinaHeroina şi morfina sunt opiacee - substanţe care imită substanţele naturale antidurere: endorfinele. Endorfinele sunt secretate în sânge, natural, în timpul perioadelor de stres. Ele reduc durerea fizică şi psihologică şi pot produce un sentiment difuz de bine.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a V-a: Drogurile psihoactive) - Opiaceele: heroina si morfina

Totuşi, prima dată când o persoană ia heroină poate să nu fie aşa plăcută. Beecher (1959) le-a administrat subiecţilor injecţii cu heroină şi cu un placebo inofensiv. Ei au preferat substanţa placebo.

Sandoz (1922) a făcut următoarele comentarii despre morfină, un derivat al heroinei:

„Părerea generală că morfina provoacă o stare mentală stranie, însoţită de idei fantastice, vise şi imposibilităţi este greşită... Cel mai surprinzător lucru legat de morfină, atunci când este luată în doze normale de cineva care nu este dependent, este faptul că opreşte sensibilitatea, atenuează sau suprimă durerea sau disconfortul, fizic sau mental, indiferent de cauze şi senzaţiile dezagreabile de orice tip, inclusiv stările de spirit neplăcute. De fapt, suprimarea durerii este singurul efect deosebit al morfinei... Cu cât o persoană se simte mai normal, cu atât se diminuează efectele.” (p. 12).

Deşi Sandoz nu a găsit efectele morfinei irezistibile, unele persoane (poate cele care suferă de dureri cronice, fizice sau psihologice) vor imediat să repete experienţa. De aceea heroina are una dintre cele mai mari procente de captură. În cazul altor droguri, un consumator ar putea experimenta la început o fază de „lună de miere” în timpul căreia drogul este extrem de plăcut. Perioada se încheie atunci când corpul se obişnuieşte cu drogul. Curând, dependentul are nevoie de o doză mai mare pentru a obţine un efect mai mic. În cele din urmă, un consumator înrăit nu mai simte aproape deloc euforie când ia drogul, dar – în cazul cocainei şi a metamfetaminei – are nevoie de el pentru a se simţi normal. Sandoz oferă următoarea descriere:

„Aceeaşi doză va fi insuficientă şi mai puţin eficientă, trebuind să fie mărită pentru a obţine acelaşi efect. Mai mult decât atât, sentimentul iniţial de bună-stare nu mai poate fi obţinut; sub influenţa morfinei, consumatorul se va simţi pur şi simplu normal.” (Sandoz, 1922, p.13)

De ce are nevoie dependentul de doze din ce în ce mai mari? Corpul se adaptează la prezenţa constantă a drogului şi învaţă să îl combată cu antagonişti opiaţi – substanţe care reduc efectele opiaceelor. Dacă opiaceele sunt administrate constant, corpul începe să producă antagonişti în cantităţi mari, neutralizând efectul drogului. Totuşi, acest lucru înseamnă că dependentul va simţi o durere mai intensă dacă încetează să mai ia drogul. Sistemul propriu de eliberare a durerii, ce implică niveluri relativ reduse de endorfine, nu mai are efect în prezenţa concentraţiilor mari de antagonişti opiaţi. Acest lucru explică de ce dependenţa este mai mare atunci când plăcerea începe să dispară: ambele sunt rezultatul nivelurilor mari de antagonişti. În acel moment, dacă persoana încearcă să renunţe, rezultatul va fi o durere intensă.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.