Muzafer Sherif a efectuat un studiu clasic privind conformismul în anul 1936. Sherif a pus un număr de subiecţi într-o cameră întunecată, cerându-le acestora să se uite la un punct luminos şi să spună cât de departe s-a mişcat mişcat punctul respectiv.
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea I: Influenţele grupului) - Normele de grup şi conformismul
Psihologii descoperiseră anterior că o lumină mică, nemişcată, aflată într-o cameră întunecată pare de multe ori a fi în mişcare. Acest lucru a fost denumit efectul autokinetic. Efectul autokinetic este o iluzie, deoarece lumina nu se mişcă de fapt. Cu toate acestea, oamenii aproape întotdeauna cred că se întâmplă.
De ce a studiat Sherif efectul autokinetic? Dându-şi seama că o experienţă care este doar "în minţile oamenilor" ar putea fi uşor influenţată de sugestie, Sherif a decis să studieze modul în care oamenii sunt influenţaţi de opiniile altor persoane, în percepţia lor asupra efectului autokinetic.
În primul rând Sherif a studiat modul în care subiecţii au reacţionat la efectul autokinetic când au fost singuri în sala experimentului. El a descoperit că subiecţii îşi stabileau în scurt timp propriile norme individuale de judecată - de obicei 2 - 6 inci. Altfel spus, atunci când au avut mai multe ocazii (încercări) de apreciere a mişcării luminii, ei au stabilit o distanţă de 2 - 6 inci, rămânând consecvenţi în judecăţile lor de la o încercare la alta.
În următoarea fază a experimentului, în camera întunecată au fost puşi în grupuri de 2 sau 3 subiecţi. La un moment dat li s-a cerut să cadă de acord asupra unei judecaţi singulare privind distanţa de mişcare a luminii. Sherif a observat în acest moment o tendinţă spre compromis. Oamenii care fac, de obicei, o estimare de 6 inch ajung curând la judecăţi mai mici, de 4 inci. Cei care au văzut mai puţină mişcare, cum ar fi de 2 inci, au crescut repede distanţa la aproximativ 4 inci. Oamenii se schimbă pentru a semăna cu ceilalţi din grup.
Subiecţii lui Sherif nu au fost conştienţi de această influenţă. Când Sherif i-a intrebat direct, "Ai fost influenţat de judecățile altor persoane în timpul experimentelor?" cei mai mulţi au negat. Cu toate acestea, atunci când subiecţii au fost testaţi individual, mai târziu, cea mai mare parte dintre ei se conforma judecăţii grupului din care făcuseră parte în ultimul timp. Un subiect care anterior făcuse o estimare de 2 sau de 6 inci a fost mult mai tentat (după experienţa de grup) să spună că punctul luminos s-a mişcat cu aproximativ 4 inci. Aceşti subiecţi îşi schimbau judecățile după experienţa grupului, indiferent dacă ei îşi dădeau sau nu seama de aceasta. Ei îşi sporeau conformismul la normele de grup.
Normele de grup sunt standarde de comportament convenite. Experimentul lui Sherif a arătat ca normele de grup sunt stabilite prin interacţiunea dintre indivizi şi nivelarea opiniilor extreme. Rezultatul este un acord de consens care tinde să fie un compromis... chiar dacă este eronat.
Traducerea este realizată de Maricica Botescu, cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.