Psihologia socială se referă la modul în care interacţionează oamenii. Fiind o parte a psihologiei, ea se concentrează asupra proceselor psihologice care însoţesc aceste interacţiuni. În primul articol din capitolul 15 vorbim despre conformism.
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea I: Influenţele grupului) - Conformismul. Curba lui Allport
CAPITOLUL XV: PSIHOLOGIA SOCIALĂ
Partea întâi: Influenţele grupului
- Conformismul. Curba lui Allport
- Sherif (1936): normele grupului şi conformismul
- Asch (1951): Conformismul
- Obedienţa omului. Studiul lui Milgram (1963)
- A fost cercetarea lui Milgram etică?
- Persuasiune şi schimbarea atitudinii
- Hovland şi analiza persuasiunii
- Modelul probabilităţii analizei
- Efectul adormirii vigilenţei
- Puterea fricii
- Cum funcţionează spălarea creierului
- Inocularea şi prevenirea
- Disonanța cognitivă
- Discrepanţa atitudinală
Partea a II-a: Organizaţii şi mişcări
- Mecanismele organizaţiilor şi mişcărilor
- Ritualurile de iniţiere organizaţionale
- Mişcările carismatice (cultele)
- Grupurile şi demonizarea inamicului
- Grupurile şi tratamentul devianţilor
- Psihologia industrială / organizaţională
- Psihologia personalului
- Psihologia consumatorului
- Psihologia factorilor umani
- Psihologia organizaţională
Partea a III-a: Cogniţia socială
- Cogniţia socială
- Teoria atribuirii. Persoana ori situaţia?
- Locul controlului. Influenţa pv deciziile
- Atribuire şi emoţie. Tribul Yanomamo
- Eroarea fundamentală de atribuire
- Ce ne spune prima impresie
- Distorsiuni ale percepţiei umane
- "Ce e frumos e bun". Efectele frumuseţii
- Tehnica dezvăluirii de date despre tine
- Cum ce te aştepţi influenţează ce obţii
- Aşteptările şi efectul Pygmalion
- Părtinirea confirmării
Partea a IV-a: Comportamentul ostil şi de într-ajutorare
- Apatia spectatorului în situaţii limită
- Difuzia responsabilităţii persoanei în grup
- Agresivitatea. Cum devenim agresivi
- Hormonii şi agresivitatea umană
- Experimentul închisorii de la Stanford
- Ne influenţează agresivitatea de la TV?
- Împuşcăturile din şcoli
- Cooperare versus concurenţă
Capitolului 15: Psihologie socială. Prezentare generală
Secolul al XX-lea a fost o perioadă de probleme sociale neobişnuit de grave, marcate de războaie mondiale, revolte sociale, violenţe religioase şi conflicte politice. La mijlocul secolului, după cel de-al Doilea Război Mondial, psihologii sociali au simţit o nevoie urgentă de a înţelege aceste tipuri de comportamente de grup. Rezultatul s-a constituit într-o o serie de studii clasice de psihologie socială axate pe factorii care îi conduc pe oameni să se conformeze fără judecată la standardele incorecte, să urmeze ordinele care duc la acţiuni lipsite de temei sau să se alăture mişcărilor care solicită capitularea integrităţii individului.
După deceniile de după război, psihologii au studiat, de asemenea, mai multe activităţi ale oamenilor, benigne, plăcute, productive social. Cercetarea tradiţională a explorat modul în care oamenii îşi formează impresii reciproce, felul în care îşi explică comportamentul altor persoane, precum şi modul în care ajung să se cunoască reciproc, să schimbe informaţii cu caracter personal, să-şi facă prieteni şi să se îndrăgostească. Separat de aceştia, dar în legătură cu ei, alţi specialişti au studiat rolul individului în organizaţii, cum ar fi întreprinderile şi instituţiile de învăţământ.
Dezvoltarea psihologiei cognitive din anii ‘70 şi dincolo de ei a inaugurat o nouă eră a psihologiei sociale cognitive, concentrată pe procesul de prelucrare a informaţiei prin care oamenii ajung să se evalueze unii pe alţii şi situaţiile de grup. Experimentele ingenioase au arătat că judecăţile sociale anticipate au loc tot timpul, în mod implicit, în subsidiar.
Cum este organizat acest capitol
Mai mult decât majoritatea disciplinelor, psihologia socială este marcată de experimentele clasice. Spui cuvântul "obedienţă" şi psihologii sociali răspund "Milgram". Spui "conformism" şi ei răspund "Asch". Aceste experimente sunt clasice pentru că ele demonstrează efecte clare şi surprinzătoare. Fiecare este o demonstraţie vie a unui pattern important al comportamentului social uman. Alături de porţiuni majore de psihologie socială tratate în alte capitole (de exemplu, Psihologia evoluţionistă în Capitolul 8, Sex, prietenie şi dragoste în Capitolul 16) prezentul capitol se concentrează pe experimentele clasice care au definit psihologia socială, după cel de-al Doilea Război Mondial, înainte de a porni la cercetarea modernă asupra psihologiei sociale cognitive.
Partea de deschidere a capitolului evidenţiază cercetările referitoare la influenţele grupului asupra individului. Aceste cercetări au constituit în cea mai mare parte o explozie de studii influente după cel de-al Doilea Război Mondial. Începem cu experimentele clasice asupra obedienţei şi conformismului şi încheiem cu o temă care a devenit o preocupare naţională în Statele Unite din anii ‘60 şi ‘70: influenţa cultelor şi mişcărilor carismatice. Vom discuta nu numai modul în care oamenii cad pradă influenţei externe, ci şi modul în care aceştia rezistă.
A doua parte majoră a capitolului se concentrează asupra cogniţiei sociale, care a devenit o forţă dominantă în psihologia socială în perioada anilor ‘70 – ‘90. Temele includ atribuirea: procesul prin care decidem cine deţine controlul proceselor sociale. Cogniţia socială, de asemenea, se ocupă cu percepţia persoanei (ca în formarea primelor impresii), cu prejudecăţile şi stereotipurile, precum şi cu prelucrarea informaţiilor anticipate care influenţează interacţiunile sociale.
Ultima secţiune a capitolului se concentrează pe cele două poluri opuse ale (1) comportamentului violent şi agresiv şi (2) comportamentului prosocial sau prietenos. Aici vom discuta despre subiecte cum ar fi "apatia spectatorului" şi experimentul închisorii al lui Zimbardo, plus unele cercetări referitoare la ceea ce îi face pe oameni serviabili sau cooperativi.
Teme similare în alte capitole
Relaţiile sociale dintre animale sunt discutate în secţiunea Etologie socială a Capitolului 8 (Comportamentul şi cunoaşterea la animale). Sociobiologia şi psihologia evoluţionistă sunt descrise, de asemenea, în această secţiune. Capitolul 9 (Motivaţia) conţine o scurtă introducere în teoria disonanţei cognitive, plus teme referitoare la reactanţa psihologică şi psihologia inversată, conflictul motivaţional şi analiza instinctivă a expresiei faciale. Capitolul 10 (Dezvoltarea) dezbate unele aspecte ale socializării şi dezvoltării competenţelor sociale în copilărie. Capitolul 11 (Teoriile personalităţii) conţine teoriile lui Adler şi Horney, care pun accentul pe influenţele sociale asupra dezvoltării personalităţii şi tulburărilor de personalitate. Capitolul 16 (Sex, prietenie şi dragoste) este în esenţă un alt capitol de Psihologie socială, cu un accent special asupra relaţiilor interpersonale.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Conformismul
Temele din acest capitol, cum ar fi ascultarea, conformismul, persuasiunea şi prima impresie, toate implică modul în care indivizii reacţionează faţă de alte persoane şi influenţează alte persoane.
Conformismul este asemănarea sau similaritatea de comportament şi aspect. Un conformist este cel care încearcă să fie la fel ca oricine altcineva. Un non-conformist încearcă să fie diferit.
Oamenii, în majoritatea lor, simt o stare de anxietate în cazul în care se evidenţiază prin diferenţe faţă de ceilalţi, astfel că cei mai mulţi dintre ei resimt o presiune puternică spre conformare, pentru a evita această anxietate şi a se încadra în grup.
Modelul curbei-J al conformismului propus de Floyd Allport (1935)
În 1935, Floyd Allport a propus un model regulat al comportamentului conformist. Într-un articol intitulat "Ipoteza Curbei-J privind comportamentul conformist" (1935), Allport a sugerat că cei mai mulţi oameni se conformează normelor sociale, unii însă se abat de la normă. Abaterile mici sunt cele mai comune; abaterile mai mari sunt mai rare.
Să luăm ca exemplu viteza automobiliştilor care trec prin faţa unui semafor. Regula socială (legea) spune că fiecare ar trebui să se oprească la culoarea roşie (galbenă) a semaforului. În realitate, majoritatea oamenilor se opreşte, dar sunt și mulţi care se strecoară, iar unii - relativ puţini – chiar accelerează. În cazul în care datele ar fi exprimate grafic, acestea ar arăta ca o curbă în formă de J. Cu cât este mai mare viteza (şi mai mare non-conformismul), cu atât mai rar este evenimentul.
Traducerea este realizată de Maricica Botescu, cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.