Subiectul morţii este tratat de cei mai mulţi cu o mare delicateţe. Este ca şi cum dacă nu l-am menţiona, am alunga moartea însăşi din preajma noastră. Dar adevărul este unul dintre cele mai banale: toţi murim. Pe de altă parte, acesta este un mister al naturii umane: cei mai mulţi trăim ca şi când nu am muri niciodată.

 

Ok, probabil că titlul nu are sens, la prima citire, dar suntem aici să-l explicăm. Pe măsură ce ştirile ce au legătură cu securitatea informatică au devenit la ordinea zilei, dat fiind că de multe ori ne privesc pe toţi, ca utilizatori de dispozitive electronice, limbajul utilizat pentru a ne transmite aceste ştiri este, pe alocuri, comic şi ridicol. Un exemplu este formula uzitată frecvent "cod maliţios".

Sunt mulți oameni, dintre care unii sunt psihologi, care cred că pot alege la ce să se gândească (și la ce nu!) și ce emoție să simtă. E adevărată sau falsă această teorie populară? Ca să facem o verificare, îți propun un mic exercițiu. Închide ochii și imaginează-te pe o plajă însorită, privind cerul azuriu și marea de un verzuliu limpede. Ai această imagine în minte? Bine, adu-ți în minte imaginea unei girafe. A dispărut imaginea cu plaja? Acuma, călătorește cu mintea în casa unui prieten. Ai ajuns? Bravo! Bine, nu uita să revii ”aici și acum”.

 

Multe ţări,  cum este şi cazul României, la nivelul mentalului colectiv, se luptă cu ideea acceptării homosexualităţii ca reprezentând o manifestare normală a naturii umane.  În SUA, până în 1973 homosexualitatea a fost privită ca o boală psihică. În România a fost interzisă prin lege în 1937, pentru a fi dezincriminată în 2001. În ultimii ani însă,  multe filme americane au în regie ca punct obligatoriu prezentarea unui cuplu homosexual, probabil într-o acţiune concertată a Hollywoodului de a obişnui privitorii cu conceptul. Homosexualitatea este astăzi condamnată penal în multe ţări, uneori chiar cu moartea; în Brunei, de exemplu, noul cod penal prevede omorârea cu pietre pentru acte homosexuale.

Teoria psihologică populară poate fi formulată așa: o persoană minte atunci când evită privirea, își frământă mâinile și se foiește pe scaun. Dead wrong! Aproape toată lumea, din Algeria în Argentina, din Germania până în Pakistan sau Paraguay, crede în această populară teorie.

Cercetătorii au petrecut sute de ore privind la filmulețe cu mincinoși și onești. La fiecare vizualizare urmăreau comportamente specifice, cum ar fi un surâs, o clipire, o mișcare a mâinii, ca să distingă între manifestările asociate minciunii sau onestității. De fiecare dată când detectau comportamentul țintă, apăsau un buton și computerul înregistra răspunsul. Analizele ulterioare au permis compararea comportamentelor asociate cu minciuna ori adevărul până în cele mai fine detalii. Rezultatele sunt clare și nu susțin tertipurile din acel serial celebru, ”Lie to me”.

Cum reacționezi, de regulă, la șefisme? Am bănuiala că știi ce fel de comportamente am în minte când scriu cuvântul ”șefism”. Evident, vine de la șef, adică o persoană care ocupă o poziție superioară într-o oarecare ierarhie. Se cheamă că are autoritate formală (derivată din organigramă) asupra celor aflați pe treapta inferioară din ierarhie. Celor mai mulți li se urcă la cap șefia din momentul în care sunt promovați. Numirea în sine, șefia, poate duce la șefisme acolo unde există și un mediu care favorizează asta. Fără să existe o contra-reacție puternică de grup la șefismele unui lider, atunci ele vor intra pe o spirală ascendentă, devenind un leadership ticălos.

Psihoterapia e remarcabil de eficientă. Oricare psihoterapie? Și de la această inocentă întrebare aprindem fitilul. Studenții bine pregătiți cunosc controversa cu pasărea Dodo1. Poate nu contează atât de mult această întrebare, cât o alta. Cât contează personalitatea terapeutului?

  

MODURILE ŞI TIMPURILE VERBALE

A. MODURILE PERSONALE

MODUL INDICATIV

PREZENT

Persoana

A ALERGA

(conjugarea I; -a)

A TĂCEA

(conjugarea a II-a; -ea)

A FACE

(conjugarea a III-a; -e)

A HOTĂRÎ

(conjugarea a IV-a; -î)

A FI

(conjugarea a IV-a; -i)

(I) Eu

alerg

tac

fac

hotărăsc

sunt

(a II-a)Tu

alergi

taci

faci

hotărăşti

eşti

El / Ea

aleargă

tace

face

hotărăşte

este

Noi

alergăm

tăcem

facem

hotărâm

suntem

Voi

alergaţi

tăceţi

faceţi

hotărâţi

sunteţi

Ei / Ele

aleargă

tac

fac

hotărăsc

sunt

În 2005, Scott Peterson a fost condamnat pentru uciderea soției sale și a copilului său nenăscut. Imediat după ce a fost condamnat la moarte, el a primit o propunere de căsătorie, iar a doua zi s-au primit peste 30 de apeluri telefonice de la femei care solicitau adresa lui de corespondență, precum și scrisori de la femei care îşi mărturiseau dragostea pentru el.

Frica este, probabil, la fel de veche ca și viața. Este adânc înrădăcinată în organismele vii care au supraviețuit dispariției în miliarde de ani de evoluție. Rădăcinile sale sunt fixate adânc în "psihologia" noastră, fiind una dintre cele mai intime emoţii.

Pericolul și războiul sunt la fel de vechi ca și istoria omenirii, la fel și politica și religia. Demagogii au folosit întotdeauna teama pentru intimidarea subordonaților sau a dușmanilor și pentru controlul membrilor tribului. Frica este un instrument foarte puternic care poate bloca logica oamenilor și care poate schimba comportamentul.

Ultima carte a autorului israelian Yuval Noah Harari (care a mai publicat și "Sapiens: Scurtă istorie a umanității", în 2014, și "Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului", în 2016) se intitulează "21 de lecții pentru secolul XXI". Această carte, ca şi celelalte, în fapt, au fost traduse şi în limba română. Iată în continuare esența primei părți a cărții, intitulată "Provocarea tehnologică".

 

Am fost întrebat ce cred despre oamenii care produc știri false și dacă aceste știri pot fi recunoscute. Cum consider că e un subiect important, iată o serie de criterii extrase din propriile observații (dar și ale altora), cu ajutorul cărora poți recunoaște cu ușurință știrile și informațiile false atât din textele online, cât și din emisiunile televizate.

Trăiești uneori cu impresia că oamenii stau cu ochii pe tine, că te urmăresc? Nu în termeni paranoici. Mă gândesc la situații publice, în grupuri cu ai căror membri te cunoști sau nu, dar simți o oarecare preocupare, de parcă ceilalți sunt ochii pe tine. Se cheamă, în literatura empirică, efectul reflectorului. Supraestimăm măsura în care credem că suntem în atenția altor oameni. Seamănă cu scena pe care actorul se află în fața audienței sub lumina puternică a reflectoarelor.


Soldaţi americani. Credit: wikipedia.org

Într-un articol publicat în toamna lui 1949 în The Public Opinion Quarterly (linkul articolului original) sociologul Paul F. Lazarsfeld prezintă descoperirile unei echipe de cercetători din cadrul armatei SUA, care a analizat comportamentul soldaţilor americani pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

 

Desigur, există exemple de persoane extrem de inteligente cu convingeri religioase puternice. Dar diverse studii au arătat că, în general, credința în Dumnezeu este asociată cu un scor scăzut la testele de inteligență. „Este cunoscut faptul că inteligența este invers proporțională cu credința”, subliniază Richard Daws și Adam Hampshire de la Imperial College London (Colegiul Imperial din Londra) într-o lucrare publicată în revista Frontiers in Psychology (Frontierele Psihologiei), în care caută să înțeleagă de ce.

Sunt animalele conștiente? Părerea celebrului filosof din secolul al XVII-lea, René Descartes, era că nu sunt. El credea că animalele trebuie să dețină un suflet pentru a fi raționale și conștiente, inclusiv pentru a simți durere și plăcere. Așadar, credea că nu este nimic greșit în a bate sau a tăia animalele. Chiar dacă păreau să manifeste comportamente specifice durerii (urlete, retragere, încercarea de evadare), Descartes susținea că animalele nu simt, în fapt, durerea.

Orice (ne)psiholog din țara noastră știe de psihiatrul Carl Gustav Jung. Unii, școliți excepțional, au impresia că e psiholog. Cei mai mulți știu că dumnealui are o teorie despre întunecimea omului sau arhetipul Umbrei, la pièce de résistance din colecția de arhetipuri aflată în inconștientul colectiv. Jung credea că psihismul uman conține în inconștientul colectiv pokemoni, scuze!, arhetipuri, adică imagini primitive moștenite de la antecesorii noștri din timpuri preistorice.

Persoanele care cred că prințesa Diana a fost ucisă, că lumea este condusă de un grup de lideri care acţionează din umbră pentru a schimba ordinea mondială sau că asasinarea lui John F. Kennedy a avut la bază un complot elaborat - este mult mai probabil să creadă că vaccinurile sunt nesigure, în ciuda dovezilor științifice contrare.

Informaţia nu este neapărat o surpriză pentru cei care au interacţionat în viaţa de zi cu zi cu astfel de oameni. Neîncrederea în vaccinuri nu reprezintă o bizarerie singulară, ci doar o manifestare a unui anumit tip de abordare a realităţii de către anumiţi semeni. Experienţa cotidiană vine şi cu o altă constatare uimitoare (susţinută şi de studii ştiinţifice): oricâte argumente ai aduce unui adept al teoriei conspiraţiei, acesta îşi va menţine, de regulă, opiniile sale iniţiale.

Impostorul științei e pseudoștiința, adică acele enunțuri care par științifice, dar nu sunt. Pseudoștiința prezintă un pericol social prin aceea că nu deține protecția contra biasului de confirmare și perseverenței în credință. Protecția constă în proceduri riguroase de control și verificare independente. O parte din enunțurile pseudoștiințifice au fost și sunt testate. Dar o altă mare parte nu sunt, printre altele deoarece promotorii lor evită să le supună unei examinări riguroase.


 


Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro