Acum câteva zile a apărut un interviu pe un post TV în care un psihiatru ne spunea ce gândește și ce simte Putin și ce probleme mentale are. E uimitor să vezi cum un psihiatru poate să facă așa ceva, nu? Se uită un pic la niște materiale video pe Internet, apoi vine la TV și ne spune care-i treaba. De vreme ce omului, în genere, îi e dificil să explice ce se întâmplă cu propria minte, e cu atât mai spectaculos că un psihiatru român ne explică ce se întâmplă cu mintea altuia! Cu atât mai mult cu cât vorbim despre o persoană despre care știm doar ce ne lasă ea să vedem. Dar așa să fie? Să fie așa facil să știi ce simte și gândește o altă persoană?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Se vorbește mult despre război în aceste zile, pe bună dreptate. Un termen care pur și simplu zgârie urechile și e prezent adesea în discursul public este „postură”. Sună rău, formulările sunt confuze și ar trebui renunțat la el, de dragul limbi române.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Această maximă este atât de des folosită, că am observat că de multe ori cei care o utilizează nu mai indică sursa, crezând probabil că e un fel de înțelepciune populară, ori indică o sursă eronată.
În original „Was mich nicht umbringt, macht mich stärker”, această maximă este, cred, cea mai cunoscută sentință a filozofului german Friedrich Nietzsche, pe care o puteți găsi în cartea „Amurgul idolilor”, chiar la început (este aforismul cu numărul 8).
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Savanţii sunt îngrijoraţi din cauza discrepanţei crescânde dintre interpretările uzuale şi realitate în ceea ce priveşte „chimicalele”. Îngrijorarea nu are însă la origine faptul că oamenii tind să înţeleagă greşit ce sunt chimicalele şi ce fac ele. Această îngrijorare are ca ţintă consecinţele asupra deciziilor legate de stilul de viaţă, sănătatea familiei şi politicile sociale.
- Detalii
- Scris de: Sense About Science
Michio Kaku este un faimos fizician, printre cei mai faimoși dintre cei implicați în popularizarea fizicii astăzi. În cadrul unui videoclip văzut de aproape 1,5 milioane de oameni acesta ne explică, sub titlul „Why Physics Ends the Free Will Debate”, cum ne demonstrează fizica faptul că avem liber-arbitru. Din păcate, argumentul său este unul slab, fără nicio valoare. Iată de ce.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Unii visează că într-un viitor apropiat carnea va fi interzisă pentru consum, altfel animalele fiind ferite de abatoarele noastre și trăind o viață tihnită și fericită. Mă întreb dacă acești vizionari au luat în calcul că un asemenea viitor ar putea echivala și cu cvasi-dispariția multor specii de animale domestice, care pur și simplu nu ar reprezenta interes sub aspectul creșterii în ferme / gospodării și nici nu s-ar putea descurca în libertate / sălbăticie.
• Iar dacă această poveste bizară a originilor, mă refer la Big Bang, este reală, atunci legile fizicii trebuie să fi cunoscut o transformare, căci de aceea nu înțelegem ce se întâmplă în momentul „singularității”. Dar mă gândesc și la faptul că ceva care a evoluat, deși pare acum stabil, e foarte probabil să evolueze, oricât de lent. Nu trăim într-un univers static, neschimbător. Iar o mică schimbare la nivel fundamental ar putea duce la modificare catastrofală, pentru noi, a modului în care funcționează lumea.
Ce spun e acum ar putea fi și un scenariu de film SF :) Omul s-ar apropia de extincție, căci se apropie momentul în care legile fizicii ar ajunge la valori care coincid cu momentul în care atomii s-ar dezintegra. Cumva, un super-spion ar trebui să rezolve și această „amenințare” din partea universului însuși :)
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Credem că ne cunoaștem propriile minți și că ne putem prezice comportamentul în anume circumstanțe, prin intermediul introspecției, dar studiile din domeniul psihologiei ne arată exact contrariul.
Imaginați-vă că sunteți puși în situația de a participa la un experiment care constă în pedepsirea cu aplicarea unor șocuri electrice unor alți participanți la studiu. Cum v-ați comporta? Le-ați aplica șocuri electrice care, în realitate (dacă nu ar fi un experiment controlat), i-ar ucide pe cei care le suportă? Probabil ați spune că nu, căci așa vă cunoașteți pe voi înșivă: cu autocontrol, făcând diferența între ce e acceptabil și ce nu șamd.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Sunt câteva idei la care revin din când în când. Mi se par importante, dar nu pot stabili cu certitudine că sunt corecte, deși așa cred. Iată despre ce este vorba.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Pe scurt, este corect și „nicio”, și „nici o”; depinde de context.
Spunem „Nu am văzut nicio stafie în viața mea”. Dar dacă sunt întrebat: „Pot arunca o dată cu sulița ta?", răspund: „Nu poți arunca nici o dată, nici de două ori".
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Elisabeth Kübler-Ross, medic psihiatru, e autoarea teoriei cu stadiile psihologice prin care, credea dumneaei, ar trece oamenii când află de moartea lor iminentă sau când au pierdut pe cineva drag. Această tanti a scris câteva cărți unde a promovat teoria cu stadiile și experiențele din apropierea morții. Și, evident, mulți alți simpatizanți, care au trecut cu magna cum laude examenul la rațiune critică, o promovează pe YouTube.
- Detalii
- Scris de: Seramis Sas, Ph.D
Deși liberul-arbitru pare că intră în conflict cu legile fizicii, nu este în mod necesar așa
Despre aceste subiecte, conștiința și liberul-arbitru, am mai scris o serie de articole de-a lungul timpului. Două dintre acestea (despre conștiință - despre liberul-arbitru) sunt axate, în fapt, pe același aspect: de ce este imposibil să le înțelegem. Dar propriile idei au evoluat și s-au mai rafinat. Și cred acum că explicația fundamentală este mai simplă, ușor de înțeles și de netăgăduit: explicația celor două fenomene mentale este imposibilă cu o minte ca a noastră, bazată pe stabilirea și etalarea unui lanț cauzal între evenimente. Iată de ce.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Am tot întâlnit în ultima vreme articole sau cărți despre „sensul vieții”. Pare că toată lumea știe să dea sfaturi, în timp ce mai nimeni nu s-a lămurit cam care ar fi ăla. Sigur, în realitate lucrurile sunt de-o altă factură: nu ia nimeni dintr-o carte / articol / podcast / postare pe Facebook sensul vieții sale, după care se apucă să-l pună în practică vertiginos.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Moartea lui Socrate de Jacques-Louis David (1787)
• Citeam cu ceva vreme în urmă despre un om de știință australian bătrân, dar sănătos, care cauta o țară în care să moară (asistat). Nu voia să mai trăiască, nu mai avea de ce, dar nu voia să se sinucidă; socotea că are dreptul la o moarte decentă, liniștită, controlată. Mă gândeam atunci că aceasta ar putea fi numită o viață împlinită: când nu ai niciun regret că mori, când frica instinctuală de moarte este complet epuizată. Poți ajunge aici altfel decât printr-o viață prea lungă, fiind pur și simplu prea bătrân?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Îmi imaginez că ești într-o relație romantică. La o cafea, te întrebi așa: de ce simt că îl iubesc și urăsc simultan? Sau te afli de câțiva ani într-un parteneriat, iar romantismul e deja plecat peste hotare laolaltă cu dorința sexuală. Și te întrebi: de ce mai rămân cu el? Greu de explicat.
Urmează ca mașinăria cognitivă să fabrice motive. Să-ți povestesc tragicomedia în baza unui excelent textbook de psihologie socială*. Cercetarea experimentală arată că pe măsură ce analizezi motivele, atitudinea tinde să se schimbe, deoarece (a) mintea conștientă fabrică motive ce nu prea reflectă ceea ce simți și (b) începi să te încrezi că așa simți potrivit cu motivele (efectul de corespondență).
- Detalii
- Scris de: Seramis Sas, Ph.D
• De vreme ce nicio teorie a fizicii nu explică realitatea, ci reprezintă doar un instrument pentru a măsura ce se întâmplă în natură, mai este vreun dubiu că toate legile naturii sunt în mod obligatoriu inventate? A descoperi înseamnă a găsi ceva care există undeva, dar legile naturii sunt doar aproximări ale fenomenelor pe care le percepem. Cum putem spune că teoria gravitației a lui Einstein explică gravitația, când nu avem, în fapt, nicio idee cum funcționează? Sigur, teoria este excelentă în a măsura obiecte cosmice și a face predicții, dar nu în a explica ce se întâmplă.
Probabil că mecanica cuantică este momentul de sinceritate din fizică, pentru că marii ei făuritori nici nu s-au mai chinuit să explice ce înseamnă (pentru că nu au găsit nicio cale rezonabilă să o facă); e suficient că formulele funcționează.
Pe de altă parte, dacă Newton și-ar trimite teoria gravitației să fie publicată azi, ar fi imposibil să găsească vreo revistă serioasă care să o ia în calcul. Este pur și simplu prea lipsită de sens. Conceptual, nu e nimic de înțeles. Deși este un foarte bun instrument pentru măsurarea mișcării corpurilor cosmice (cum ar fi orbitele planetelor).
• Știința nu desvrăjește lumea, ci doar mută misterul la un nivel mai adânc. În plus, știința te ține alert, în perpetuă căutare, în disconfortul unei continue apropieri de adevăr. Unde gândirea magică plasase spirite și zei, știința pune explicații nedefinitive.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.