1. Ducele de La Rochefoucauld s-a născut la Paris pe 15 decembrie 1613 și a murit pe 17 martie 1680. Prima ediție a Maximelor este datată - 1665. După cum veți observa, aceste maxime reprezintă rafinate observații asupra naturii umane, valabile, desigur, și azi, cum au fost și acum 350 de ani. Am selectat (și comentat) 25 dintre aceste maxime.

2. Virtuțile noastre nu sunt, de cele mai multe ori, decât niște vicii deghizate.

Regula este ca rezultați în urma adăugării de prefixe să se scrie într-un singur cuvânt.

Se spune „destul de mulți copii”, nu „destui de mulți copii”, dar „destui copii”. Ca adverb, „destul” este invariabil.

Ce am putea înțelege din titlul celor de la Hotnews? Că Pentagonul a construit un panou în spațiu? Că l-a făcut pe Terra și l-a trimis apoi în spațiu, varianta mai probabilă?


Hagia Sofia,  din greacă, de la Αγια Σοφια, Aghia Sofia, „Sfânta Înțelepciune”, cunoscută oficial ca Marea Moschee Ayasofya din Istanbul

Trebuie spus de la început că aceasta este o carte peste medie. E o carte de istorie, dar atât de bine scrisă, că ai impresia că vezi un film. Este plină de episoade spectaculoase ale istoriei Imperiului Roman, iar portretele zugrăvite sunt vii, de parcă poți interacționa cu ele. Iată cele mai importante idei care ne-au făcut să luăm notițe.

1. Dacă luăm ca repere anul 333, anul inaugurării, și 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci, Imperiul Bizantin a durat mai bine de 1 mie de ani. Această perioadă foarte lungă este cu atât mai surprinzătoare cu cât condițiile istorie au fost potrivnice. Cum a rezistat atacurilor multiple din exterior? Integrare și fixare, corupere și acțiuni acoperite și, surprinzător, prin crearea de splendori nemaivăzute, care să-i copleșească pe inamici și să-i facă să devină prieteni.


Moartea lui Socrate de Jacques-Louis David (1787)

1. În 399 tribunalul atenian îl condamnă la moarte pe Socrate, aflat la vârsta de 70 de ani, după cei doi cetățeni, Anytos, om politic, și Meletos, poet fără talent, îl dăduseră în judecată. Opera lui Platon surprinde, sperăm, apărarea lui Socrate, în fața judecătorilor atenieni. Mai jos redăm cele mai importante idei, ceea ce nu vă scutește în niciun fel de a citi opera lui Platon. Nu redăm exact textul lui Platon, ci în rezumat, uneori folosind propriile cuvinte.

 

1. Principalul motiv pentru care Londra e capitala Regatului Unit este că romanii au făcut-o capitala provinciei lor, Britannia.

2. Sigla SPQR - Senatus Populus Que Romanus, Senatul și poporul roman - este inscripționată și azi peste tot în Roma.

3. În istoria romană datarea evenimentelor se făcea fie ab Urbe condita, de la întemeierea cetății, adică 753 î.e.n., fie menționând cine era consul în anul respectiv.


Icoană (parțial) cu Simeon Stâlpicul, sec. XV, Mănăstirea Vatoped, Muntele Athos

Pustnicii, care ulterior au devenit călugări (izolați, dar într-o comunitate a mănăstirii), au impus de la începuturile creștinismului un respect enorm. Interesant e că tăria lor supremă a fost capacitatea de autocontrol. Ei se puteau rupe de confortul, oricât ar fi fost, al vieții cotidiene și să trăiască în izolare și restricții extreme. Simeon Stâlpnicul a trăit 40 de ani pe o coloană a unui fost templu distrus. Autocontrolul, așadar, a fost mereu o supraputere pentru specia umană. Această superputere, se credea, îi conferă pustnicului, omului, înțelepciune nebănuită și acces la Dumnezeu.

Să te bucuri de răul altuia are un rol terapeutic. Nu e vorba atât de mult de celălalt, cât despre tine, pentru că-ți protejează mândria de sine („ok, e putred de bogat, dar l-au părăsit 3 soții din pricina caracterului imposibil”). Discrepanța dintre mine și el nu e așa de mare totuși, îți spui. Are el plusuri, dar le am și eu pe ale mele, care sunt chiar mai importante... Nemții au și un cuvânt pentru a surprinde acest sentiment: „schadenfreude”.

Cam orice virtute poate fi privită ca o tară și invers de mai oricine. Depinde despre cine vorbești ori pe cine evaluezi; ce e criticabil la altul devine ușor lăudabil la tine și invers.

Invidia este mereu în conflict cu amorul-propriu. De aceea nu admitem niciodată că suntem invidioși pe cineva. Cum să fii invidios, când tu ești atât de prețios?

Gelozia nu e alt lucru decât o manifestare a neîncrederii în sine, însoțită de un vanitate nemăsurată. Simți că ești nevrednic față de partener, dar nu accepți. „Nu pot să-l țin lângă mine pe celălalt decât dacă-l păzesc neîntrerupt”. Cumva, această pasiune își ascunde adevărata natură față de cel ce-o experimentează; e sublimată, căci e umilitoare. Iar vanitatea prevalează uneori („dacă nu-i a mea, atunci nu va fi a nimănui!”), ajungându-se la crimă. Gelozia supraviețuiește oricăror sentimente de iubire, pentru că e strâns legată de sentimentul propriei micimi și de orgoliu, de insuportabilul gând că nu ești la înălțimea așteptărilor tale, iar că celălalt, partenerul, îți e superior, nu-l meriți.

Sunt anumite situații când multora nu le este clar dacă trebuie să folosească spațiu sau nu în scriere.

Am fost curios să văd care este obiectivul învățământului în România. Așa că am mers la Legea învățământului (legea nr. 1 / 2011). Am trecut repede peste formulările uneori comice din primele trei articole (gen: „Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești) și am ajuns la articolul 4, care spune următoarele:
„Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini”.


Acedia, de Hieronymus Wierix, sec. al XVI-lea

În jurul anului 420 Ioan Cassian (Ioannis Cassianus), care s-a născut în Dobrogea de astăzi, a scris o lucrare intitulată „Despre așezămintele cenobiților (mănăstirești) și despre remediile celor opt păcate principale”. Un capitol al cărții se numește „Spiritul acediei”. Revenim imediat pentru a explica ce înțelegea Cassian prin acedie.

Acedia (din latinescul acedĭa și grecescul ἀκηδία, „neglijență”, ἀ- „fără” -κηδία „grijă”) indică, de regulă, o stare caracterizată de lipsă de energie și voință de a face orice. Călugării creștini au folosit termenul pentru a indica o stare spirituală definită de neimplicare, lene. În timpurile moderne sensul este apropiat de acela de depresie.

Jordan Peterson este un psiholog canadian, controversat, faimos pe Internet, unde are un canal YouTube cu 3,3 milioane abonați. În 2012 a început să scrie pe site-ul Quora (un site de întrebări și răspunsuri din diverse domenii). În 2017 răspunde la întrebarea: „Care sunt cele mai valoroase lucruri pe care ar trebui să le cunoască oamenii”. Răspunsul lui Peterson, în 40 de puncte, a avut succes. Acest răspuns a devenit cartea pe care o trecem în revistă mai jos, prin redarea ideilor care ni s-au părut cele mai interesante (cele 40 de puncte devenind 12 reguli).

„Asertiv” este unul dintre cuvintele pe care le auzi des astăzi. O simplă căutare pe Internet te va duce la explicații complicate, adică un bla-bla obositor despre cum să fii, cum să te comporți, cum să te raportezi la ceilalți șamd.


Licurg. Pictură de Merry-Joseph Blondel (1828)

Știm unele lucruri despre Sparta din filme. O sursă valoroasă este oferită de o lucrare de mici întinderi, denumită chiar „Sparta”, scrisă de un înțelept al Antichității, Xenofon (n. 435 îen - m. circa 360 îen). Iată ce spune Xenofon despre societatea spartană.

Cărticica (99 de pagini) lui Taleb, parte a pachetului Incerto (din care fac parte mai multe cărți), începe prin a spune că „cea mai parte a tensiunii apare între, pe de-o parte, un localism fractal multiscală, caracterizat de înțelegerea incertitudinii (un sistem adaptativ complex) și, pe de altă parte, un monoculturalism și universalism unidimensional abstract (bazat pe proiecte de sus în jos). Extrasele de mai jos ar trebui să explice această afirmație complicată...

Marcus Aurelius (n.121-m.180) a fost împărat roman și, în același timp, filozof. O combinația ciudată, trebuie să recunoaștem. Dar atunci nu aveau nici telefoane, nici Internet, iar liderii nu schimbau un avion cu altul (adică mai aveau timp și pentru reflecție). E drept, purtau de regulă războaie.

Dicționarele limbii române oferă mai multe definiții, dar cele mai multe sunt limitate, făcând termenul nefuncțional.

Două lucruri sunt fundamentale atunci când vorbim de cât succes ai în viață: contextul social (în ce țară, localitate, anturaj, familie te-ai născut și ai crescut) și calitățile intelectuale (inteligența). Plus norocul. Nu ai niciun merit pentru niciunul.
E important de reamintit asta când încercăm o mândrie fără seamăn când ne mutăm într-un cartier „rezidențial”, cu garduri, camere video, pază - care ne separă aproape total de „restul lumii”, adică de mizerabili, săraci, proști, hoți, tâlhari, ucigași șamd.


 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro