În urmă cu circa 1,5 ani am publicat un articol intitulat „Cum putem vizualiza mai bine mişcarea obiectelor în spaţiu-timpul curbat?” în care încercam să vizualizăm cât mai aproape de ce întâmplă în natură atunci când are loc curbarea spațiu-timpului. Modul propus timid atunci ajută la înțelegerea unor fenomene complet contraintuitive, cum ar fi faptul că un corp aflat într-un câmp gravitațional (cum ar fi un măr lăsat liber de la 1 m de sol) în fapt nu accelerează către suprafața terestră (citiți acest articol pe acest subiect).
Ideea prezentată atunci îşi avea originea în eforturile de vizualizare ale unor fenomene fizice în condiții de curbare extremă a spațiu-timpului ale unui fizician american, Andrew Hamilton, care studiază teoria relativităţii şi găurile negre, şi care a realizat o serie de animaţii ale mişcării materiei în jurul orizontului evenimentelor şi în interiorul găurilor negre. Hamilton a venit cu propria definiţie a găurilor negre, spunând că: „o gaură neagră este un loc din univers unde spaţiul cade mai repede decât fotonii de lumină”. Conform teoriei relativităţii generale, gravitaţia nu este o forţă; obiectele care se deplasează în spaţiu-timp, ca fotonii menţionaţi, utilizează căile cele mai scurte în spaţiu-timp, numite geodezice. Cum spaţiul se prăbuşeşte în gaura neagră, fotonii, care sunt captivi ai spaţiului, se prăbuşesc cu el.
Mai jos vă invităm să urmăriți un videoclip recent realizat de un tânăr absolvent de master, specializat în fizică teoretică și matematică aplicată, Alessandro Roussel. Acesta imaginează o dinamică a spațiu-timpului, reprezentând grafic componenta „timp”. Explicațiile teoretice ce însoțesc videoclipul ni s-au părut pertinente.
Dacă aveți observații pe marginea acestui videoclip, așteptăm comentariile voastre.
