Ca şi teoria relativităţii, mecanica cuantică a introdus în fizica începutului de secol al XX-lea concepte complet noi şi paradoxale, printre care dualitatea corpuscul-undă. Bohr a ridicat-o la rang de principiu universal al lumii cuantice, pe care l-a numit „complementaritate”.
- Detalii
- Scris de: David Peat
Legile existente la finele secolului XIX privind distribuţia energiei emise de un corp absolut negru conduceau la predicţii absurde (catastrofa ultravioletă). În 1900 Max Planck rezolva acest mister, revoluţionând fizica şi introducând noţiunea de cuantă de lumină.
- Detalii
- Scris de: David Peat
În a treia parte a traducerii cărţii lui F.David Peat, "De la certitudine la incertitudine", veţi putea citi despre semnificaţia reală a termenului "relativitate", aşa cum a fost el folosit de Albert Einstein, dar şi o scurtă introducere în teoria relativităţii.
- Detalii
- Scris de: David Peat
În deschiderea primului capitol al volumului, capitol dedicat incertitudinii din lumea cuantică, David Peat se opreşte pe scurt asupra a două dificultăţi majore din fizică la sfârşit de secol XIX: problema eterului luminifer şi radiaţia corpului absolut negru.
- Detalii
- Scris de: David Peat
Vă invităm să citiți cartea „De la certitudine la incertitudine. O istorie a ştiinţei şi ideilor în secolul al XX-lea”, scrisă de fizicianul F. David Peat și tradusă integral de Scientia.ro. Cartea, scrisă într-un stil atrăgător, face o incursiune în istoria ştiinţei, evidenţiind evoluţia conceptelor ştiinţifice.
- Detalii
- Scris de: David Peat
Poate vocea umană sparge un pahar? Dacă da, cum? Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sunetul scos de corzile vocale pentru îndeplini o atare sarcină? Sunt numai marii cântăreţi capabili de asemenea performanţe?
- Detalii
- Scris de: T. Ov.
Einstein (stânga, rândul de jos) în anii de şcoală, şcoala din Aarau, 1896
Credit: th.physik.uni-frankfurt.de
Continuăm seria dedicată greşelilor lui Einstein cu al treilea şi ultimul episod, în care puteţi citi despre încercările de unificare a ştiinţei ale lui Einstein, greşelile făcute, dar şi despre modul în care marele fizician s-a raportat la problemele politice ale vremii.
- Detalii
- Scris de: Steven Weinberg
Particulele fundamentale, fermionii - constituenţii materiei şi bosonii - purtătorii forţelor fundamentale, se comportă diferit, în funcţie de valoarea spinului lor. Faptul că fermionii respectă principiul excluziunii a făcut posibilă emergenţa structurilor complexe.
- Detalii
- Scris de: T. Ov.
Spinul este o proprietate intrinsecă a particulelor fundamentale. Deşi nu există nicio modalitate de a explica spinul prin intermediul vreunei analogii în contextul fizicii clasice, el nu ridică nicio problemă teoreticienilor, fiind uşor de descris matematic.
- Detalii
- Scris de: Markus Ehrenfried
Deşi modelele atomice mai vechi au fost puternic influenţate de imaginea sistemului solar, experimentele au arătat că, în cazul spinului electronilor, analogia cu mişcarea planetelor în jurul propriilor axe este una inexactă.
- Detalii
- Scris de: Markus Ehrenfried
Albert Einstein (spate stânga) alături de Willem de Sitter (spate dreapta), Arthur Eddington (faţă stânga), Hendrik Lorentz (faţă dreapta) şi Paul Ehrenfest (centru) într-o fotografie făcută la Observatorul Leiden, Olanda, în septembrie 1923.
Credit: AIP Emilio Segrè Visual Archives
Două dintre erorile majore atribuite lui Albert Einstein se referă, pe de o parte, la faptul că şi-a modelat după raţiuni estetice ecuaţiile de câmp din relativitatea generalizată, iar pe de alta la atitudinea sa îndreptată împotriva interpretării Copenhaga a mecanicii cuantice.
- Detalii
- Scris de: Steven Weinberg
Albert Einstein este considerat cel mai mare fizician al secolului al XX-lea. Deşi descoperirile acestuia au schimbat modul în care înţelegem lumea, acesta a făcut şi greşeli. În acest articol puteţi citi despre aceste erori, în înţelesul lui Steven Weinberg.
- Detalii
- Scris de: Steven Weinberg
După o analiză mai atentă a fenomenelor care au dat naştere ideii că mecanica cuantică este o teorie foarte ciudată, concluzia care se desprinde este că teoria nu este stranie şi de neînţeles din cauză că descrie ceva complet diferit de realitatea cotidiană. Este bizară şi neinteligibilă tocmai pentru că descrie întocmai lumea în care trăim.
- Detalii
- Scris de: T. Ov.
Partea a treia a articolului dedicat analizei ciudăţeniei mecanicii cuantice ori - poate - a lumii în care trăim, prezintă o ilustrare a modului în care funcţionează principiul acţiunii minime, folosind ca dispozitiv pentru a măsura acţiunea corespunzătoare drumurilor posibile către fiecare destinaţie o simplă roată.
- Detalii
- Scris de: T. Ov.
Suntem atât de obişnuiţi cu unităţile de măsură, fie că este vorba de măsura timpului, fie că este vorba de măsura distanţei ori a greutăţii, încât probabil că cei mai mulţi nu ne-am pus vreodată întrebarea: cum sunt aceste unităţi standardizate? Cât înseamnă de fapt o secundă? În raport cu ce dat fundamental este ea stabilită?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.