partea 12Începem al doilea capitol al cărţii "De la certitudine la incertitudine" cu matematica. Nu cu formule supărătoare însă, ci cu prezentarea acesteia ca "regină a ştiinţelor", ştiinţa care guvernează Universul şi - după un mare autor - toate universurile posibile...

De la certitudine la incertitudineÎn ultima parte a primului capitol din cartea lui David F. Peat intitulată "De la certitudine la incertitudine" puteţi citi o concluzie pe marginea ideilor abordate în părţile anterioare şi o interpretare originală cu privire la limitele ştiinţei care îi aparţine lui David Bohm.

De la certitudine la incertitudine. CopertaOpinia lui Bohr cu privire la legităţile cuantice coincide întrucâtva cu ideile despre limbaj ale filozofului austriac Ludwig Wittgenstein. Operând cu idei, concepte şi imagini din fizica clasică pur şi simplu ne este imposibil să descriem lumea cuantică.

De la certitudine la incertitudine. Coperta A noua parte a traducerii cărţii lui David Peat conţine o paralelă între postmodernismul care înlocuieşte caracterul obiectiv al operei în literatura modernă şi trecerea de la un Univers mecanicist la incertitudinea cuantică în fizica începutului de secol XX.

De la certitudine la incertitudine. CopertaÎn această a opta parte a traducerii cărţii lui David Peat intitulate "De la certitudine la incertitudine" puteţi citi despre interesanta controversă dintre Niels Bohr şi Werner Heisenberg cu privire la conceptul de realitate în mecanica cuantică.

De la certitudine la incertitudine. CopertaŞtiinţa se mândreşte cu caracterul său obiectiv, dar în cazul mecanicii cuantice Universul ne transmite semnalul că nu vom putea niciodată să fim martorii unei lumi cuantice imaculate. Natura ultimă a realităţii ne va rămâne mereu inaccesibilă.

De la certitudine la incertitudineEinstein a fost ultimul reprezentant al liniei clasice de gândire în fizică, adept al ideii că Universul poate fi explicat logic şi dincolo de orice ambiguitate intrinsecă pe care mecanica cuantică o introducea în ecuaţie. Heisenberg a demonstrat că nu avea dreptate.

De la certitudine la incertitudineCa şi teoria relativităţii, mecanica cuantică a introdus în fizica începutului de secol al XX-lea concepte complet noi şi paradoxale, printre care dualitatea corpuscul-undă. Bohr a ridicat-o la rang de principiu universal al lumii cuantice, pe care l-a numit "complementaritate".

De la certitudine la incertitudineLegile existente la finele secolului XIX privind distribuţia energiei emise de un corp absolut negru conduceau la predicţii absurde (catastrofa ultravioletă). În 1900 Max Planck rezolva acest mister, revoluţionând fizica şi introducând noţiunea de cuantă de lumină.

de la certitudine la incertitudine de david peatÎn a treia parte a traducerii cărţii lui F.David Peat, "De la certitudine la incertitudine", veţi putea citi despre semnificaţia reală a termenului "relativitate", aşa cum a fost el folosit de Albert Einstein, dar şi o scurtă introducere în teoria relativităţii.

De la certitudine la incertitudine. CopertaÎn deschiderea primului capitol al volumului, capitol dedicat incertitudinii din lumea cuantică, David Peat se opreşte pe scurt asupra a două dificultăţi majore din fizică la sfârşit de secol XIX: problema eterului luminifer şi radiaţia corpului absolut negru.

Coperta David Peat

Vă invităm să citiți cartea „De la certitudine la incertitudine. O istorie a ştiinţei şi ideilor în secolul al XX-lea”, scrisă de fizicianul F. David Peat și tradusă integral de Scientia.ro. Cartea, scrisă într-un stil atrăgător, face o incursiune în istoria ştiinţei, evidenţiind evoluţia conceptelor ştiinţifice.

Pahar care se sparge la  frecventa de rezonantaPoate vocea umană sparge un pahar? Dacă da, cum? Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sunetul scos de corzile vocale pentru îndeplini o atare sarcină? Sunt numai marii cântăreţi capabili de asemenea performanţe?

EinsteinContinuăm seria dedicată greşelilor lui Einstein cu al treilea şi ultimul episod, în care puteţi citi despre încercările de unificare a ştiinţei ale lui Einstein, greşelile făcute, dar şi despre modul în care marele fizician s-a raportat la problemele politice ale vremii.

fermioniiParticulele fundamentale, fermionii - constituenţii materiei şi bosonii - purtătorii forţelor fundamentale, se comportă diferit, în funcţie de valoarea spinului lor. Faptul că fermionii respectă principiul excluziunii a făcut posibilă emergenţa structurilor complexe.

Analogie spin facuta de Stephen HawkingSpinul este o proprietate intrinsecă a particulelor fundamentale. Deşi nu există nicio modalitate de a explica spinul prin intermediul vreunei analogii în contextul fizicii clasice, el nu ridică nicio problemă teoreticienilor, fiind uşor de descris matematic.

electronDeşi modelele atomice mai vechi au fost puternic influenţate de imaginea sistemului solar, experimentele au arătat că, în cazul  spinului electronilor, analogia cu mişcarea planetelor în jurul propriilor axe este una inexactă.

Albert EinsteinDouă dintre erorile majore atribuite lui Albert Einstein se referă, pe de o parte, la faptul că şi-a modelat după raţiuni estetice ecuaţiile de câmp din relativitatea generalizată, iar pe de alta la atitudinea sa îndreptată împotriva interpretării Copenhaga a mecanicii cuantice.

Albert EinsteinAlbert Einstein este considerat cel mai mare fizician al secolului al XX-lea. Deşi descoperirile acestuia au schimbat modul în care înţelegem lumea, acesta a făcut şi greşeli. În acest articol puteţi citi despre aceste erori, în înţelesul lui Steven Weinberg.

Experimentul cu doua fanteDupă o analiză mai atentă a fenomenelor care au dat naştere ideii că mecanica cuantică este o teorie foarte ciudată, concluzia care se desprinde este că teoria nu este stranie şi de neînţeles din cauză că descrie ceva complet diferit de realitatea cotidiană. Este bizară şi neinteligibilă tocmai pentru că descrie întocmai lumea în care trăim.


 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro