Fenomenul de capilaritate. Cu cât tubul este mai subțire, cu atât nivelul apei este mai ridicat.
Am vorbit într-un articol recent de faptul că ceara lichidă urcă spre vârful fitilului în cadrul unui proces numit capilaritate. Am explicat pe scurt ce este capilaritatea acolo, dar am simțit nevoia unei explicații mai detaliate.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Datorită tensiunii artificiale și neaderenței la suprafața pe care se află, apa nu se răspândește pe toată suprafața
Umple un castron cu apă de la robinet și așază ușor un ac de cusut pe suprafața apei (poți să afli punctele cardinale astfel, pentru că acul se va alinia cu nordul magnetic și sudul magnetic ale Terrei). Dacă o să reușești asta, este pentru că apa prezintă ceea ce se numește „tensiune artificială”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Interiorul detectorului Super-Kamiokande, Japonia
Când vorbim de super-acceleratoare / detectoare de particule, de regulă vorbim despre Marele accelerator de hadroni (LHC) de la Cern, Geneva. Dar tehnologia de graniță este prezentă și în alte locuri.
Super-Kamiokande, KAGRA și Belle II sunt trei super-detectoare de particule situate în Japonia, studiind „particulele-fantomă”, adică neutrinii, undele gravitaționale și mezonii B.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Un lichid poate levita și o barcă poate pluti pe partea de jos a lichidului (răsturnată), dacă sunt îndeplinite anumite condiții de densitate și frecvență. Un experiment care pare să sfideze gravitația demonstrează că (și de ce) se poate.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Particule subatomice evidențiate în camera cu bule (1978, Fermilab)
Click pe imagine pentru o rezoluție superioară
Particulele subatomice sunt imposibil de observat cu ochiul liber. Sunt prea mici și, pe de altă parte, ochiul poate observa doar fotoni (ori obiecte ce emit fotoni). Cum detectează (fac vizibile) cercetătorii alte particule subatomice?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Atunci când alegeți un post de radio în fapt selectați o anumită frecvență. Am definit deja perioada și frecvența pentru vibrații, dar ce înseamnă acestea în cazul unei unde?
- Detalii
- Scris de: Benjamin Crowell
Undele sonore și cele luminoase, deși ambele prezintă caracteristici specifice unor unde, se diferențiază prin mediul de transmisie, comportament și istorie.
- Detalii
- Scris de: Benjamin Crowell
Există trei moduri principale în care mișcarea undelor diferă de mișcarea obiectelor din materie.
- Detalii
- Scris de: Benjamin Crowell
Universul nu este mecanic, ci este format din câmpuri de forță. Atunci când o antenă radio produce o perturbare a câmpurilor electrice și magnetice, aceste perturbații se deplasează spre exterior ca undele pe un iaz.
- Detalii
- Scris de: Benjamin Crowell
Dacă vrei să afli ceva despre imaginile din oglindă înțeles de puțini oameni, încearcă următorul lucru: 1) întâi apropie fața de această pagină, până când nu te vei mai putea focaliza asupra ei fără un efort serios; 2) apoi mergi la baie și vezi cât de aproape îți poți aduce fața de suprafața oglinzii înainte să nu te mai poți focaliza cu ușurință pe imaginea propriilor tăi ochi.
- Detalii
- Scris de: Benjamin Crowell
Un foton este o particulă, o undă și o vibrație a câmpului cuantic. Adică... un „obiect” banal (în sensul de omniprezent) al lumii nostre, despre care știm multe, dar care ne scapă în esența sa.
Câmp cuantic (reprezentare grafică). Vibrația câmpului, când atinge o anume energie, devine ceea ce numim „particulă”
Am scris în urmă cu mai multe luni un articol despre natura paradoxală a luminii. Am vorbit, în esență, despre faptul că lumina este atât de ciudată, încât nici nu putem spune că face parte din acest univers, de vreme ce nu experimentează timpul.
În acest articol atenția este focalizată pe natura fotonului, pe acel „ceva” pe care-l numim, în ultimă instanță, lumină.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Cu cât mai mare gravitația / accelerația, cu atât timpul trece mai încet.
Materia curbează spaţiu-timpul, iar spaţiu-timpul curbat dictează mişcarea materiei în univers. credit: LIGO/T. Pyle
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Einstein a observat că nu există nicio diferență între „masa inerțială” și „masa gravitațională”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Ilustrația prezintă (în partea de jos) prima detecție de unde gravitaționale de către cele două observatoare LIGO.
Acestea sunt sincronizate cu evoluţia fuziunii găurii negre ce a produs undele în trei faze (imaginile de sus): 1 – spiralarea interioară, 2 – fuziunea, şi 3 - „ringdown" (când s-a încheiat emisia de unde gravitaţionale)
credit: LIGO, NSF, Aurore Simonnet (Sonoma State U.)
Undele gravitaţionale sunt ondulaţii ale spaţiu-timpului, generate de obiecte cosmice masive aflate în accelerare. Undele gravitaționale sunt o consecință a teoriei relativității generale a lui Einstein. Mişcarea obiectelor masive prin spaţiu-timp perturbă, așadar, structura acestuia, generând o radiație (undele gravitaționale) care se propagă în toate direcțiile. Dar sunt undele gravitaționale atrase și captate de o gaură neagră?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Atomii sunt încă, schematic, prezentați în multe publicații după modelul unui sistem solar, cu un nucleu în jurul căruia se rotesc, precum planetele, electronii. Dar înțelegerea modernă a modului în care sunt dispuse și se deplasează particulele elementare care constituie atomul este departe de această schemă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.