Bosonul HiggsMisiunea zero în fizica particulelor este în prezent găsirea răspunsului la întrebarea „există sau nu bosonul Higgs”, ultima particulă elementară încă nedescoperită, dar prezisă de teoria oficială, care va explica misterul originii masei la nivel fundamental.

ProtonPe coperta numărului din 8 iulie 2010 a prestigioasei reviste Nature a apărut un articol despre un rezultat surprinzător din fizica particulelor elementare: raza protonului este cu 4% mai mică decât se credea! Această ştire a dat fiori fizicienilor!

Centrul PământuluiÎn cadrul unui experiment internaţional desfăşurat în adâncul unui munte din Italia s-a privit în interiorul Pământului şi s-a confirmat în premieră că miezul Pământului este fierbinte datorită reacţiilor de dezintegrare nucleară ce au loc acolo.  Amprenta descoperită a fost reprezentată de neutrini creaţi chiar în interiorul Pământului - geoneutrinii.

Că Pământul are un interior fierbinte o ştim prea bine: un miez lichid de fier care rotindu-se creează un câmp magnetic planetar, fără de care radiaţiile cosmice ar distruge viaţa de pe Terra; o manta de rocă lichidă pe care plutesc plăcile tectonice, ale căror coliziuni creează continente, munţi, cutremure şi erupţii vulcanice; energia geotermală care sperăm să contribuie la coşul nostru zilnic de electricitate şi căldură. De ce Pământul este fierbinte la interior, spre deosebire de exemplu de Lună, oamenii de ştiinţă bănuiau: depozite de atomi radioactivi precum uraniul şi toriu care, prin dezintegrare, creează energie în interiorul Pământului.

NeutrinoÎn decembrie 1960 poetul John Updike a publicat un poem despre particula misterioasă care fusese descoperită cu doar câţiva ani în urmă, neutrino. Pornind de la poezia acestuia, intitulată "Cosmic Gall", vom examina succint proprietăţile bizare ale acestei particule.

NeutrinoOmenirea  studiază Universul de mii de ani, uitându-se la cerul fascinant al nopţilor, ghidată de lumina vizibilă emisă de miliardele de stele şi de alte fenomene cosmice. Un nou domeniu al ştiinţei, astronomia cu neutrini, poate dezvălui fenomene noi, necunoscute.

Referitor la atom, aţi auzit probabil că se poate obţine nucleul acetuia fără electroni (ionizare totală). Dar ce aţi zice despre obţinerea întregului nor de electroni, fără nucleu? Ei bine, acest lucru poate deveni realitate în viitorul apropiat, atunci când se vor construi lasere foarte intense, cu durata unui puls de aproximativ zece attosecunde.

Stele superrapideÎn Univers sunt obiecte care se deplasează cu viteze enorme. În acest articol vorbim despre cele mai rapide obiecte din sistemul solar, despre stelele superrapide de la marginea galaxiei nostre, despre pulsari, precum şi despre ce se întâmplă în apropierea unei găuri negre.

E mc2Cele mai cunoscute două legi din teoria relativităţii sunt echivalenţa masei şi energiei, exprimată de faimoasa ecuaţie a lui Einstein E=mc2 şi legea că nici un corp (cu masă) nu se poate deplasa mai repede decât viteza luminii şi nici nu poate atinge această viteză.

Nu putem înţelege cum operează ştiinţa astăzi fără a înţelege cum se fac descoperirile în fizică particulelor elementare şi care este metoda prin care rezultatele sunt publicate într-o revistă de ştiinţă, după ce sunt analizate şi acceptate de experţi independenţi.

Modelul StandardDupă ce un accelerator a pompat suficientă energie în particulele sale, ele se ciocnesc fie de o ţintă, fie unele cu celelalte. Fiecare dintre aceste coliziuni poartă numele de eveniment. În continuare vorbim despre analiza coliziunilor de particule.

Modelul StandardAccelerând particule, fizicienii împuşcă doi iepuri dintr-un foc: se poate studia materia la mărimi încă şi mai mici şi, în plus, se pot crea particule noi cu masă şi mai mare. Vorbim în continuare despre accelerarea particulelor şi diversele tipuri de acceleratoare.

Modelul StandardPentru a explica cum detectăm ce se întâmplă într-un accelerator de particule, haideţi să ne uităm la cel mai cunoscut exemplu al acestei scheme de detecţie: modul în care noi percepem lumea. Principial, schema are la bază o sursă, o ţintă şi un detector.

Modelul StandardAm prezentat diverse aspecte ale Modelului Standard şi am examinat cu atenţie lumea particulelor subatomice. Toată această teorie ştiinţifică poate că seamănă a magie, însă este important să înţelegem faptul că fizicienii nu născocesc pur şi simplu toate aceste lucruri.

Modelul StandardModelul standard răspunde multor întrebări legate de structura şi stabilitatea materiei, cu cele şase tipuri de quarcuri, şase tipuri de leptoni şi cele patru forţe ale sale. Dar Modelul Standard nu este complet, căci există încă multe întrebări fără răspuns.

Modelul StandardPrin dezintegrare nucleară, un nucleu atomic se descompune în nuclee mai mici. De asemenea, particulele fundamentale se pot descompune în alte particule. În continuare vom vorbi despre dezintegrări şi anihilări de particule.

Modelul StandardÎn prezent credem că avem o idee clară despre compoziţia lumii: quarcuri şi leptoni. Deci... ce anume le menţine împreună, ce face ca lumea să fie stabilă? Cum interacţionează materia cu materia? În continuare, despre cele 4 forţe fundamentale.

Modelul StandardTotul, începând cu galaxiile, munţii şi terminând cu moleculele, este alcătuit din quarcuri şi leptoni. Însă asta nu e întreaga poveste. Quarcurile se comportă diferit de leptoni şi pentru fiecare tip de particulă de materie există o particulă de antimaterie corespunzătoare.

Modelul StandardOamenii s-au întrebat mereu din ce este făcută lumea şi ce o face stabilă. De ce atât de multe lucruri din lume au aceleaşi caracteristici? În Grecia antică, filozofii au bănuit că materia din care e făcută lumea se constituie din câteva elemente fundamentale ale naturii.

David BohmÎn ultima parte a articolului, Michael Brooks face referire la o a treia interpretare a teoriei cuantice, interpretarea Broglie-Bohm, care apelează la un set de aşa-numite variabile ascunse pentru a elucida misterele universului subatomic.

Forţa de frecare este forţa de contact între două corpuri. Ea este o manifestare macroscopică a unei sume de forţe microscopice, şi anume forţele electrice care se exercită între atomii celor două materiale ce se află în contact. Forţa de frecare este direct proporţională cu apăsarea normală între cele două corpuri şi nu depinde de suprafaţa aparentă de contact dintre cele două corpuri sau de viteza relativă dintre ele.

Formula forţei de frecare este

Ff = k*N

unde Ff este forţa de frecare, k este coeficientul de frecare şi N este apăsarea normală între cele două corpuri.


 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro