În 1676, Roemer studia eclipsele sateliţilor lui Jupiter datorate discului lui Jupiter şi a observat că, de-a lungul anului, predicţiile sale o luau înaintea eclipselor efective pe care el le vedea la telescop. Întrucât sateliţii au orbite bine determinate, cu perioade de orbitare în jurul lui Jupiter fixe, el a dedus corect că întârzierea dintre predicţia sa şi eclipsa efectivă avea de-a face cu diferenţa de timp necesară luminii să ajungă la Pământ pe măsură ce distanţa de la Jupiter la Pământ se schimbă pe parcursul anului.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Teoria relativităţii generale „clasice”, care este o teorie elaborată de Einstein în 1915, este o teorie în care câmpurile gravitaţionale sunt entităţi continue din natură. Ele reprezintă, de asemenea, proprietăţile geometrice 4-dimensionale ale spaţiu-timpului.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Nu, deoarece dilatarea timpului din mişcarea astronauţilor însumată cu cea din mişcarea lor prin câmpul gravitaţional al Pământului are o valoare mai mică de o microsecundă, ceea ce necesită o precizie a măsurării de aproximativ 100 de ori mai bună decât cea de pe parcursul unei perioade de o săptămână, astfel încât chiar să vezi acest efect. Cele mai multe ceasuri de mână reuşesc doar o secundă sau ceva de genul acesta.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Ce obiecte putem vedea mişcându-se cu viteze apropiate de viteza luminii, naturale ori făcute de om? Putem accelera atomi individuali, protoni şi electroni foarte aproape de viteza luminii în „laboratoarele de acceleratoare” din întreaga lume, aşa cum sunt CERN, SLAC, Fermilab.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Cum a reuşit Bradley să determine viteza luminii în 1727 cu ajutorul paralaxei solare? Pe baza informaţiilor furnizate de Isaac Asimov: „În 1727, în timp ce căuta dovezi pentru paralaxă, James Bradley a descoperit aberaţia stelară, un alt efect anual, dar mult mai mare."
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Poate exista spaţiul în sine, fără materie sau energie în jurul său? Nu. Experimentele continuă să arate că nu există „spaţiu” care să stea în afara spaţiu-timpului, în sine... nu este arenă în care să opereze materia, energia şi gravitaţia şi care să nu fie afectată de materie, energie şi gravitaţie.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Cum ajunge lumina, mai exact, să sufere deplasarea spre roşu într-un câmp gravitaţional? Lumina transportă energie, deoarece E = h x c/lungimea de undă, unde h este constanta lui Planck. Dar în oricare sistem de referinţă local viteza luminii în vid este mereu 299.792,5 km/ sec.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Ce duce la curbarea geodezicelor în apropierea materiei? Materia produce gravitaţie. Nu ştim exact cum funcţionează, pentru că nu avem o teorie a gravitaţiei suficient de detaliată care să cuprindă granularitatea materiei şi energiei într-o „teorie cuantică a gravitaţiei”.
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Sunt 3 tipuri cunoscute: Doppler (datorită îndepărtării în spaţiu de observator), gravitaţională (în cazul luminii care părăseşte un câmp gravitaţional puternic), precum şi cosmologică (unde spaţiul însuşi se întinde, ca şi lumina care călătoreşte prin el).
- Detalii
- Scris de: Dr. Sten Odenwald
Uitaţi de particule şi de unde. Când vine vorba de adevărata deghizare a realităţii materiale, ceea ce se află acolo depăşeşte imaginaţia noastră...cu alte cuvinte, dacă veţi alege dintre cele două variante, nu puteţi decât greşi. Realitatea e altfel şi nu încape în cuvinte.
- Detalii
- Scris de: Anil Ananthaswamy
Aici este un experiment simplu pe care aproape oricine îl poate face într-o noapte senină: faceţi o piruetă în timp ce vă uitaţi la stele. Veţi observa două lucruri: primul, că stelele par să se rotească pe cer şi al doilea, că braţele tale sunt trase în sus de forţa centrifugă.
- Detalii
- Scris de: James Overduin
Când experimentul Gravity Probe B a fost conceput, efectul de distorsiune „frame-dragging” a fost văzut mai mult ca fiind de interes teoretic. Confirmarea experimentală a predicţiei lui Einstein (Lense-Thirring) a plasat o altă constrângere teoriilor gravitaţionale alternative.
- Detalii
- Scris de: James Overduin
Pe măsură ce calculele lui de Sitter, Schouten şi Fokker au devenit mai larg cunoscute, în special prin influentul manual al lui Eddington "Teoria matematică a relativității" (1923), fizicienii experimentatori au început să devină interesaţi.
- Detalii
- Scris de: James Overduin
Încercările anterioare de a demonstra coerenţa sau completitudinea matematicii foloseau logica simbolică pentru enunţarea afirmaţiilor despre teoreme şi demonstraţii matematice. Statutul matematicii era deci examinat şi certificat din exteriorul ei.
- Detalii
- Scris de: David Peat
Această carte a fost gata înainte de evenimentele tragice din 11.09.2001. Dar în luna decembrie a aceluiaşi an, pe când îmi făceam corecturile finale, am recitit fraza finală a cărţii. Am fost izbit de ironia ei specifică şi adevărul ei particular, în lumina a ceea ce se întâmplase.
- Detalii
- Scris de: David Peat