În 1676, Roemer studia eclipsele sateliţilor lui Jupiter datorate discului lui Jupiter şi a observat că, de-a lungul anului, predicţiile sale o luau înaintea eclipselor efective pe care el le vedea la telescop. Întrucât sateliţii au orbite bine determinate, cu perioade de orbitare în jurul lui Jupiter fixe, el a dedus corect că întârzierea dintre predicţia sa şi eclipsa efectivă avea de-a face cu diferenţa de timp necesară luminii să ajungă la Pământ pe măsură ce distanţa de la Jupiter la Pământ se schimbă pe parcursul anului.

EinsteinTeoria relativităţii generale „clasice”, care este o teorie elaborată de Einstein în 1915, este o teorie în care câmpurile gravitaţionale sunt entităţi continue din natură. Ele reprezintă, de asemenea, proprietăţile geometrice 4-dimensionale ale spaţiu-timpului.

CUPRINS


Nu, deoarece dilatarea timpului din mişcarea astronauţilor însumată cu cea din mişcarea lor prin câmpul gravitaţional al Pământului are o valoare mai mică de o microsecundă, ceea ce necesită o precizie a măsurării de aproximativ 100 de ori mai bună  decât cea de pe parcursul unei perioade de o săptămână, astfel încât chiar să vezi acest efect. Cele mai multe ceasuri de mână reuşesc doar o secundă sau ceva de genul acesta.

EinsteinCe obiecte putem vedea mişcându-se cu viteze apropiate de viteza luminii, naturale ori făcute de om? Putem accelera atomi individuali, protoni şi electroni foarte aproape de viteza luminii în „laboratoarele de acceleratoare” din întreaga lume, aşa cum sunt CERN, SLAC, Fermilab.

EinsteinCum a reuşit Bradley să determine viteza luminii în 1727 cu ajutorul paralaxei solare? Pe baza informaţiilor furnizate de Isaac Asimov: „În 1727, în timp ce căuta dovezi pentru paralaxă, James Bradley a descoperit aberaţia stelară, un alt efect anual, dar mult mai mare."

EinsteinPoate exista spaţiul în sine, fără materie sau energie în jurul său? Nu. Experimentele continuă să arate că nu există „spaţiu” care să stea în afara spaţiu-timpului, în sine... nu este arenă în care să opereze materia, energia şi gravitaţia şi care să nu fie afectată de  materie, energie şi gravitaţie.

EinsteinCum ajunge lumina, mai exact, să sufere deplasarea spre roşu într-un câmp gravitaţional? Lumina transportă energie, deoarece E = h x c/lungimea de undă, unde h este constanta lui Planck. Dar în oricare sistem de referinţă local viteza luminii în vid este mereu 299.792,5 km/ sec.

EinsteinCe duce la curbarea geodezicelor în apropierea materiei? Materia produce gravitaţie. Nu ştim exact cum funcţionează, pentru că nu avem o teorie a gravitaţiei suficient de detaliată care să cuprindă granularitatea materiei şi energiei într-o „teorie cuantică a gravitaţiei”.

EinsteinSunt 3 tipuri cunoscute: Doppler (datorită îndepărtării în spaţiu de observator), gravitaţională (în cazul luminii care părăseşte un câmp gravitaţional puternic), precum şi cosmologică (unde spaţiul însuşi se întinde, ca şi lumina care călătoreşte prin el).

Particula si undaUitaţi de particule şi de unde. Când vine vorba de adevărata deghizare a realităţii materiale, ceea ce se află acolo depăşeşte imaginaţia noastră...cu alte cuvinte, dacă veţi alege dintre cele două variante, nu puteţi decât greşi. Realitatea e altfel şi nu încape în cuvinte.

Spaţiu timpAici este un experiment simplu pe care aproape oricine îl poate face într-o noapte senină: faceţi o piruetă în timp ce vă uitaţi la stele. Veţi observa două lucruri: primul, că stelele par să se rotească pe cer şi al doilea, că braţele tale sunt trase în sus de forţa centrifugă.

Spaţiu timpCând experimentul Gravity Probe B a fost conceput, efectul de distorsiune „frame-dragging” a fost văzut mai mult ca fiind de interes teoretic. Confirmarea experimentală a predicţiei lui Einstein (Lense-Thirring) a plasat o altă constrângere teoriilor gravitaţionale alternative.

Spaţiu timpPe măsură ce calculele lui de Sitter, Schouten şi Fokker au devenit mai larg cunoscute, în special prin influentul manual al lui Eddington "Teoria matematică a relativității" (1923), fizicienii experimentatori au început să devină interesaţi.

De la certitudine la incertitudineÎncercările anterioare de a demonstra coerenţa sau completitudinea matematicii foloseau logica simbolică pentru enunţarea afirmaţiilor despre teoreme şi demonstraţii matematice. Statutul matematicii era deci examinat şi certificat din exteriorul ei.

De la certitudine la incertitudineAceastă carte a fost gata înainte de evenimentele tragice din 11.09.2001. Dar în luna decembrie a aceluiaşi an, pe când îmi făceam corecturile finale, am recitit fraza finală a cărţii. Am fost izbit de ironia ei specifică şi adevărul ei particular, în lumina a ceea ce se întâmplase.

De la certitudine la incertitudineÎnainte de a părăsi această chestiune controversată a măştilor personalităţii, să ne întoarcem la un alt tip de poveste - ştiinţa însăşi. Ştiinţa este acea poveste pe care societatea noastră o spune ea însăşi despre cosmos, despre univers.

Spatiu-timpEfectul de distorsiune prin tragere a sistemului de referinţă, numit şi efect Lense-Thirring, al şaptelea test pentru relativitatea generală şi al doilea care implică spinul corpului de testare, relevă cel mai clar aspectul machian al teoriei lui Einstein.

Spatiu-timpulEfectul geodezic ne furnizează o a şasea verificare a relativităţii generale (după cele trei verificări clasice la care se adaugă efectul Shapiro de întârziere şi pulsarul binar) şi este prima care implică spinul corpului de testare. Detalii, în continuare.

De la certitudine la incertitudineNatura şi toate acele sisteme avansate pe care gândirea le-a creat pentru noi (de la microeconomie la ingineria genetică, de la constituţiile juridice la sateliţi) ne forţează să facem un pas înapoi, să luăm o pauză şi să privim în jur la tot ceea ce am creat.

De la certitudine la incertitudineConştientizarea complexităţii interioare a cosmosului şi a multiplicităţii abordărilor necesare pentru a înţelege lumea nu trebuie să se limiteze la lumea materiei, aceasta aplicându-se, de asemenea, la propriul univers lăuntric şi la noi înşine.


 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro