Imaginaţi-vă o cutie neagră, conţinând un motor pe benzină, care este conceput să se strângă un cablu de oţel de lungime d, exercitând o anumită forţă F. Dacă folosim această cutie pentru a ridica o greutate, în momentul în care va fi rulat tot cablu, greutatea va fi ridicată la o înălţime d. Forţa F abia este, la limită, suficient de puternică pentru a ridica o greutate m dacă F=mg; dacă face aceasta, atunci forţa de ridicare a cablului anulează exact forţa gravitaţiei, deci greutatea se va ridica la viteză constantă, fără să-şi schimbe energia cinetică.

Cel mai mare triumf al lui Isaac Newton a fost explicaţia sa asupra mişcării planetelor aplicând legi ale fizicii universal valabile. A fost o imensă revoluţie a gândirii: pentru prima data atât Pământul, cât şi cerul au fost văzute ca funcţionând în mod automat, după aceleaşi reguli. Newton nu ar fi a fost capabil să îşi dea seama de ce planetele se mişcă în felul în care se mişcă dacă nu ar fi fost astronomul Tycho Brahe (1546-1601) şi protejatul său Johann Kepler (1571-1630), care au realizat împreună prima descriere simplă şi precisă a modului în care se mişcă planetele de fapt.

Există o altă modalitate utilă de a gândi mişcarea de-a lungul unei curbe. În absenţa unei forţe, un obiect va continua să se mişte cu aceeaşi viteză şi în aceeaşi direcţie. Un student de-al meu a inventat o sintagmă excelentă pentru aceasta: memoria mişcării. După prima secundă a acestei mişcări, mingea din figura m se deplasează un pătrat înainte şi un pătrat în jos, adică 10 metri într-o direcţie, 10 metri în cealaltă.

Fizica conceptualăMişcarea proiectilului. Galileo a fost inovator pe mai multe direcţii. El este, la limită, inventatorul software-ul open source. A inventat un dispozitiv mecanic de calcul pentru anumite aplicaţii inginereşti, dar a preferat să nu păstreze secret principiul dispozitivului, cum făceau rivalii lui, ci l-a făcut public. E drept, le lua bani celor care luau lecţii pentru a afla modul în care să-l folosească.

Marea diferenţă între materia întunecată şi materia obişnuită este că materia întunecată este "rezervată" şi nu interacţionează cu cealaltă. În schimb, trece pe lângă ea, precum "particule fantomă". Materia, pe de altă parte, se izbeşte în ea însăşi şi se îngrămădeşte la un loc. Principalul aspect pe care îl au în comun este că ambele creează şi sunt afectate de gravitaţie.

Aceasta este o întrebare pe care am primit-o de multe ori de la cititorii mei şi cel mai simplu răspuns la ea este: nu se poate să vă deplasaţi cu viteza luminii şi deci nu are rost să încercaţi. Din păcate, fizicienii ne învaţă că noi întotdeauna ne vom deplasa cu viteze inferioare vitezei luminii. Au existat întotdeauna comentarii la adresa acestei afirmaţii a fizicienilor care au avut drept scop să arunce o umbră de îndoială asupra acestei certitudini care vine din partea fizicienilor.

Mâna aceasta arată de parcă ar aduna toată forţa de care este nevoie pentru a lansa o minge de foc. În realitate nu este vorba decât de o degajare normală a căldurii corpului, pe care  un tip special de fotografie reuşeşte să o redea prin capturarea schimbărilor în densitatea aerului. Este un exemplu de fotografie striată (”schlieren”). Acest tip de fotografie reuşeşte să capteze pe film diferenţele care apar în densitatea aerului.

Pisica lui SchrodingerÎn articolul de azi voi răspunde la întrebarea unui cititor care afirmă următoarele: „În ceea ce priveşte colapsul funcţiei de undă, aflăm dintr-un citat al unei cărţi scrisă de Grant Callin că extratereştrii ne spun următoarele: „Deci voi aţi dezvoltat o întreagă fizică care se bazează pe premisa că un observator conştient este necesar pentru ca funcţia de undă să colapseze? Ce egoism minunat! Ce amuzant!"

Care este natura Universului şi din ce este acesta format? Ce sunt materia, energia, spaţiul şi timpul? Cum am ajuns aici şi încotro ne îndreptăm? De-a lungul istoriei umanităţii, teoriile şi experimentele ştiinţifice tot mai puternice şi mai sofisticate au încercat să răspundă la aceste întrebări fundamentale referitoare la Univers. Cunoştinţele obţinute pe această cale ne-au condus la intuiţii revoluţionare privind natura lumii care ne înconjoară.

Oamenii de ştiinţă au vrut să afle de ce culoarea penelor unor păsări este albastră fără ca acestea să aibă vreun pigment de culoare albastră. Cu ajutorul razelor X din cadrul Advanced Photon Source ei au reuşit să descopere că păsările au anumite structuri, aflate la o scară nanometrică, pe penele lor care reflectă doar lumina având lungimea de undă corespunzătoare pentru culoarea albastru. În imaginea de sus este arătată pasărea Cotinga maynana aşa cum o vedem noi.

Există dovezi incontestabile cum că Universul se extinde accelerat. Acest lucru înseamnă că în viitor el va fi tot mai pustiu, cu galaxii care se îndepărtează tot mai mult unele de altele şi în care nu va exista nicio speranţă (dacă a existat vreodată) de a se putea călători între ele. Dar ar putea fi expansiunea accelerată a Universului chiar mai sumbră de atât?

Din când în când câte un fizician se află în faţa unei camere de luat vederi şi fie din prea mult entuziasm, fie din cauza editării, îl auzim spunând ceva ce este "mai puţin nuanţat" decât în intenţia lui. "Fierul omoară stelele" este una dintre clasice. Pentru a fi foarte clar, dacă arunci o mână de fier într-o stea te vei alege cu o mulţime de vapori de fier, pe care nu-l vei mai recupera.

În articolul de azi vom aborda un subiect la modă în lumea pasionaţilor de fizică ori astronomie, dar un subiect care se referă la "partea întunecată" a Universului, adică la materia întunecată. Ce reprezintă această misterioasă componentă a Universului şi de ce ar trebui să fim interesaţi de ea?

GalaxiiCa de fiecare dată, şi astăzi puteţi citi un articol ştiinţific care pretinde că poate prezenta „cea mai bună imagine a materiei întunecate" de până acum. Dacă aceasta este atât de întunecată, atunci cum putem să o vedem? În acest articol vom afla cum putem face asta.

ParticuleAm prezentat anterior un ghid cuprinzător pentru lumea particulelor subatomice ce prezintă toate particulele elementare şi particulele compozite cunoscute în prezent. Dar acum a venit momentul să lăsăm certitudinile la o parte şi să explorăm lumea necunoscută şi plină de mister a particulelor încă nedescoperite. Există trei tipuri de bază ale acestor particule ipotetice.

Particulele elementarePrin multitudinea de particule care fac parte din lumea subatomică (miuoni, neutrini, particule supersimetrice, celebrul boson Higgs) nu este de mirare că fizica teoretică poate fi uneori derutantă. Din acest motiv noi am realizat acest ghid simplu (rezonabil de simplu) ce cuprinde toate particulele elementare. Ghidul obţinut conţine, aşa cum vă puteţi imagina, un subiect destul de amplu aşa încât noi l-am împărţit în (cel puţin) două părţi.

EinsteinÎn ciuda progreselor pe care le-am făcut în încercarea noastră de a înţelege  Universul (bosonul Higgs, de exemplu), încă mai există câteva goluri în cunoștințe noastre.  Unde este marea teorie unificată sau teoria totului? şi de ce pare teoria generală a relativităţii a lui Einstein să fie în contradicţie cu mecanica cuantică? Şi totuşi, de ce am vrea să le unificăm?

FizicăNimeni nu cunoaşte cu certitudine, dar este posibil ca Universul să fie construit într-un mod complet diferit faţă de ceea ce anticipează teoriile şi modelele actuale. Cel mai des utilizat model al Universului din prezent nu poate explica, în totalitate, Universul.

Acceleratorul-LHCO bună parte din proiectele de dezvoltare ale Google sunt sortite eşecului. În fapt, mai bine de trei sferturi. Cu toate acestea, angajaţii Google sunt stimulaţi pentru a dedica o parte din timpul lor de la serviciu propriilor cercetări. Iată o serie de eşecuri interesante.

Fizica conceptualaCând impulsul este transferat, ne referim la forţă ca rata de transfer. Unitatea de măsură pentru forţă este newtonul (N). Relaţia dintre forţă şi impuls este precum relaţia dintre putere şi energie  sau cea dintre veniturile şi cheltuielile tale şi soldul bancar.


 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro