Adolescenții de 15 ani nu au fost deloc încântați când Australia a decis să le interzică accesul la rețelele sociale. Adio Instagram, Snapchat și TikTok. Începând cu miezul nopții de 10 decembrie 2025, companiile de tehnologie care nu împiedicau persoanele sub 16 ani să dețină conturi riscau amenzi de până la 54,6 milioane de dolari australieni.
În săptămânile dinaintea intrării în vigoare a interdicției, adolescenții și-au împărtășit sfaturi despre cum să o ocolească.
Experimentul australian are loc în contextul lipsei unor dovezi clare că aplicațiile dăunează majorității adolescenților. Pentru a descoperi în sfârșit ce se întâmplă și cum poate fi remediată situația, ar putea fi necesară o schimbare radicală a direcției cercetării.
Doar unul din patru intenționa să renunțe la rețelele sociale după intrarea în vigoare a interdicției. Doi adolescenți de 15 ani, sprijiniți de o organizație pentru drepturi digitale, au solicitat Înaltei Curți o ordonanță de suspendare a măsurii.
Unele discuții din spațiul public vizează însă transformări ale platformelor sociale: de ce să interzici, când poți face aceste platforme niște spații mai puțin nocive? Făcând o paralelă, dacă mediul din jurul locuinței nu este tocmai unul dintre cele mai sigur, este preferabil ca toată lumea să fie închisă în casă ori să se ia măsuri pentru îmbunătățirea respectivului mediu?
Este ușor de înțeles de ce adolescenții au fost îngroziți, spune Jeff Hancock, psiholog și director fondator al Stanford Social Media Lab din California, care colaborează cu guvernul australian pentru evaluarea efectelor interdicției. „Reacția lor este: «Stați puțin, eu nu făceam nimic greșit. Mi-am construit lumea aceasta. Țin legătura cu echipa mea de dans și cu echipa de fotbal, am creat o mică afacere și așa păstrez legătura cu bunica mea. Iar acum toate acestea îmi sunt luate!»”
Dezgustul adolescenților australieni nu a încetinit însă prea mult impulsul global declanșat de interdicție. Din Norvegia până în Indonezia și din Brazilia până în Regatul Unit, guvernele elaborează legi pentru a limita accesul adolescenților la rețelele sociale — încurajate de sprijinul larg al părinților, de deteriorarea alarmantă a sănătății mintale a adolescenților și de cartea de succes The Anxious Generation: How the Great Rewiring of Childhood Is Causing an Epidemic of Mental Illness („Generația anxioasă: cum marea recablare a copilăriei provoacă o epidemie de boli mintale”). Iar politicienii nu sunt singurii care se confruntă cu marile companii de tehnologie. O fac și instanțele: Meta, proprietara Instagram, a fost obligată să plătească până acum, în 2026, penalități de aproape un miliard de dolari, după ce jurii din Statele Unite au stabilit că societatea răspunde pentru prejudicierea utilizatorilor tineri. Numeroase alte procese sunt în curs de pregătire.
Puțini contestă faptul că rețelele sociale le fac rău unor copii. Există nenumărate relatări despre hărțuire, abuz sexual și verbal, precum și despre expunerea la pornografie, la conținut misogin, de radicalizare și la materiale care încurajează tulburările de alimentație. Funcții precum derularea infinită încurajează petrecerea neîncetată a timpului pe rețelele sociale, care poate lua locul unor activități benefice pentru starea de bine, precum somnul și timpul petrecut față în față cu prietenii.
Cu toate acestea, după două decenii de cercetare, dovezile că rețelele sociale sunt toxice pentru sănătatea mintală a majorității adolescenților rămân neconcludente.
Unii speră că experimentul natural de tip „înainte și după” oferit de interdicția australiană ar putea constitui o ocazie de a testa mai riguros efectele rețelelor sociale.
Dar se înmulțesc și apelurile pentru depășirea instrumentului rudimentar reprezentat de interdicții. Politicieni, cercetători, organizații și chiar adolescenți afirmă că a sosit de mult timpul să înțelegem și să reglementăm algoritmii și experiența pe care aceștia le-o oferă adolescenților — ambele rămânând frustrant de opace.
O perioadă vulnerabilă
Este ușor de imaginat cum un mediu social online prost conceput ar putea afecta sănătatea mintală a unui adolescent. În fiecare zi, adolescenții pot petrece între patru și cinci ore pe rețelele sociale, într-un spațiu care rămâne în mare măsură invizibil pentru părinții lor. Iar acest lucru se întâmplă într-o perioadă a dezvoltării în care asumarea riscurilor și sensibilitatea față de recompense, judecata semenilor și excluderea socială ating cele mai ridicate niveluri din întreaga viață, în timp ce controlul emoțional nu este încă matur. Prin urmare, ipoteza că rețelele sociale ar putea deturna aceste vulnerabilități și ar putea declanșa probleme de sănătate mintală nu este deloc exagerată.
Situația este însă complicată de amestecul de efecte nocive și beneficii care alcătuiesc experiența rețelelor sociale. Pentru fiecare postare de hărțuire există alta care le oferă sprijin adolescenților marginalizați. Pentru fiecare postare care promovează autovătămarea există una axată pe bunăstarea mintală; pentru fiecare exemplu de conținut care amorțește mintea există ceva educativ, vesel sau chiar transcendent.
Într-adevăr, cercetările de până acum nu au adus claritate. Unele studii care au căutat asocieri între comportamentul adolescenților și numărul de ore petrecute pe rețelele sociale au constatat că utilizarea mai intensă era asociată cu rezultate negative, printre care depresia și anxietatea, diminuarea atenției, a capacității de luare a deciziilor și a calității somnului, precum și cu nemulțumirea față de propriul corp. Aceste studii nu au putut însă stabili dacă utilizarea mai intensă a rețelelor sociale reprezintă cauza sau consecința acestor comportamente.
Dezbaterea nu a fost soluționată nici de studiile longitudinale care au urmărit zeci de mii de adolescenți din Regatul Unit, Statele Unite, Australia și alte țări, uneori timp de mai mulți ani, pentru a vedea cum influențează utilizarea rețelelor sociale la începutul adolescenței sănătatea mintală ulterioară. Unele nu identifică niciun efect; altele constată efecte pozitive sau negative de mică amploare. Într-un raport din 2024, Academiile Naționale de Științe, Inginerie și Medicină din Statele Unite au documentat în detaliu prejudiciile pe care rețelele sociale le pot produce unor adolescenți, recunoscând totodată beneficiile acestora și concluzionând că dovezile sunt insuficiente pentru a afirma că rețelele sociale provoacă probleme de sănătate în rândul populației adolescente în ansamblu.
Când vechile metode nu funcționează
Pe măsură ce rezultatele studiilor longitudinale continuă să apară, unii experți susțin că cercetarea privind rețelele sociale traversează, în mod îngrijorător, o criză metodologică, deoarece studiile existente nu pot determina adevăratele efecte cauzale. Motivul este că nu recunosc rețelele sociale drept un ecosistem complex de rețele și bucle de feedback. Una dintre consecințele acestei complexități este apariția unor variabile noi, emergente, care creează factori de confuzie în modelele convenționale de studiu. La fel cu vârsta, sexul și mediul social, efectele acestor variabile ar trebui corectate, dar acest lucru nu se întâmplă, spune statisticianul Tobias Dahl de la Universitatea din Oslo.
Pentru a-și ilustra ideea, Dahl și colegii săi propun un concept pe care majoritatea părinților îl înțeleg intuitiv: costul de a rămâne pe dinafară - în engleză, „cost of missing out” sau COMO. Într-o lume în care majoritatea adolescenților sunt prezenți pe rețelele sociale, cei care nu le folosesc se pot simți profund excluși. Eventualele efecte ale COMO asupra sănătății mintale nu ar fi surprinse de studiile existente, ceea ce ar putea masca adevăratul impact al rețelelor sociale. Nu există o soluție rapidă, spune Dahl. Simpla încercare de a măsura COMO și de a compensa efectele sale generează probleme legate de alte variabile omise, precum atitudinea părinților față de rețelele sociale.
Dar cum ar arăta o lume în care niciun adolescent nu folosește rețelele sociale? Conștient de faptul că peste un milion de tineri participă efectiv la un experiment de politică publică, comisarul australian pentru siguranță online, însărcinat cu aplicarea interdicției, finanțează studii pentru evaluarea beneficiilor și a efectelor sale nocive. Amplul proiect, care presupune sondaje, grupuri de discuție și interviuri, monitorizarea utilizării rețelelor sociale pe telefoane și participarea a peste 4.000 de adolescenți, părinți și îngrijitori, este coordonat de 11 specialiști, printre care și psihologi, sub conducerea Social Media Lab de la Universitatea Stanford. Cercetarea va analiza efectele asupra stării de bine, inclusiv asupra sănătății mintale, expunerea la pericole online — existând temerea că interdicția i-ar putea împinge pe adolescenți către zonele mai obscure ale internetului — și consecințele asupra vieții de familie.
După trei luni, sondajele indicau că somnul și sănătatea mintală a adolescenților nu se modificaseră în urma interdicției. Impactul complet, dacă există, nu va fi însă clar până când copiii cei mai mici nu vor fi traversat anii adolescenței.
Așa cum avertizaseră că vor face, majoritatea adolescenților australieni au găsit modalități de a ocoli noua lege: la trei luni de la introducerea sa, peste 85% declarau că foloseau platformele interzise.
Responsabilitatea marilor companii de social media
O îngrijorare și mai mare pentru guvernul australian era posibila nerespectare a legii chiar de către țintele ei principale — platformele de socializare, cărora li se cerea să „ia măsuri rezonabile” pentru a împiedica utilizarea de către persoanele sub vârsta legală. Companii de social media precum Snap și Meta susținuseră anterior că interdicțiile sunt o idee proastă, din cauza dificultăților tehnice ale verificării vârstei și a riscului ca minorii să fie împinși către site-uri cu mai puține măsuri de protecție. Prim-ministrul australian Anthony Albanese a considerat însă că platformele nu făceau suficient și a anunțat în iunie că guvernul său va consolida atribuțiile comisarului pentru siguranță online și va majora amenzile la 99 de milioane de dolari australieni.
Unii cercetători consideră că factorii de decizie și cercetătorii ar trebui să-și schimbe complet abordarea. În loc să încerce, cel mai probabil în zadar, să implementeze interdicții generale, mulți susțin că a venit timpul să fie controlați mai strict algoritmii rețelelor sociale: regulile care stabilesc modul în care conținutul le este livrat utilizatorilor.
Acești algoritmi sunt concepuți să-i țină pe adolescenți captivi în fluxurile lor de conținut cât mai mult timp, oferindu-le materiale care pot fi inofensive sau banale, dar care sunt mult prea adesea nocive. În fiecare săptămână, peste 80% dintre australienii cu vârste cuprinse între 17 și 24 de ani văd conținut pe care îl consideră potențial tulburător, de la violență sexuală până la încurajarea autovătămării, spune Ella Moeck, specialistă în reglarea emoțională la Universitatea din Adelaide, Australia. Această expunere este adesea nedorită și se produce chiar și atunci când adolescenții încearcă să-și personalizeze fluxurile pentru a o evita.
Companiile de tehnologie își consideră algoritmii drept proprietate intelectuală, astfel încât cercetătorii se confruntă cu o cutie neagră atunci când încearcă să înțeleagă cum funcționează și ce experiență le oferă tinerilor, spune psihologul Susanne Schweizer de la Universitatea New South Wales din Sydney. „Dacă ai 15 ani și cauți informații despre depresie”, spune ea, „cât timp îți este oferit un asemenea conținut? 50 de secunde? O oră? Trei zile? Ce se întâmplă, de fapt?”
Autoritățile de reglementare încep să exercite presiuni asupra companiilor de social media pentru ca acestea să devină mai transparente. De exemplu, Regulamentul privind serviciile digitale al Uniunii Europene impune, începând din august 2023, platformelor online cu peste 45 de milioane de utilizatori — printre care Instagram, TikTok și Snapchat — să ofere informații generale despre funcționarea algoritmilor lor. Dar aceste măsuri contribuie prea puțin la clarificarea modului în care algoritmii modelează experiențele reale ale utilizatorilor, spune Daniel Angus, specialist în științe sociale computaționale la Universitatea de Tehnologie din Queensland, Brisbane.
O monitorizare mai bună a utilizării reale
Pentru a deschide această cutie neagră, cercetătorii apelează la instrumente precum aplicația Effortless Assessment of Risk States, concepută inițial pentru anticiparea și prevenirea sinuciderii, a autovătămării și a altor crize de sănătate mintală. După instalarea pe un telefon inteligent, EARS poate monitoriza utilizarea aplicațiilor, inclusiv tonul mesajelor text ale utilizatorului, permițându-le cercetătorilor să analizeze mult mai profund folosirea rețelelor sociale. Cercetarea cu EARS se află încă la început, dar studiile au obținut deja o estimare mai exactă a timpului petrecut de adolescenți pe telefoane: cinci ore pe zi, cu două ore mai mult decât declaraseră adolescenții.
O altă prioritate este descoperirea reclamelor pe care le văd adolescenții în fluxurile efemere ale rețelelor sociale; platformele digitale obțin venituri din publicitate extrem de personalizată, furnizată uneori prin intermediul influencerilor. Pentru a studia fenomenul, Angus și colegii săi au dezvoltat aplicația Mobile Observation of Advertising Toolkit, care realizează automat capturi de ecran și le analizează pentru a identifica reclamele din fluxurile de social media ale utilizatorilor. Datorită filtrelor de protecție a vieții private, numai reclamele sunt trimise către serverele cercetătorilor. „Aceasta înseamnă că putem investiga ecosistemul publicitar și putem vedea lucruri pe care altfel nu le-am observa”, spune Angus.
Un precursor pentru browser al aplicației Toolkit a identificat reclame ilegale la jocuri de noroc și încălcări ale normelor australiene privind publicitatea politică în fluxurile Facebook ale adulților, spune Angus. Echipa utilizează acum aplicația Toolkit pentru a captura reclamele din fluxurile YouTube, Facebook, Instagram și TikTok ale adulților tineri.
Dar este posibil ca toate aceste manevre complicate, necesare pentru a întrezări interacțiunile dinamice și profund personalizate dintre algoritm și adolescent, să devină în cele din urmă inutile? Tim Errington, director de cercetare la Center for Open Science, o organizație nonprofit din Statele Unite, speră că da. Centrul a intermediat un acord prin care gigantul tehnologic Meta pune la dispoziția cercetătorilor date despre experiența utilizatorilor Instagram, păstrându-se totodată la distanță de proiectarea și desfășurarea studiilor. Procesul de furnizare a datelor, gestionat de Centre d’Accès Sécurisé aux Données din Paris, presupune expedierea către cercetători a unui seif securizat de date, autentificat prin amprentă digitală.
Starea de spirit a unor persoane anonimizate cu vârste între 18 și 25 de ani și relația acesteia cu activitățile lor pe Instagram sunt studiate în baza unui acord cu Meta, intermediat de organizația nonprofit Center for Open Science. Cercetătorii afirmă că o mai mare transparență de acest fel este esențială pentru înțelegerea efectelor rețelelor sociale asupra sănătății mintale a tinerilor.
Unul dintre studiile desfășurate în baza acordului, cunoscut sub denumirea de Instagram Data Access Pilot, analizează interacțiunea sincronă dintre diferitele tipuri de activitate pe Instagram și emoțiile pozitive și negative ale australienilor cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, pe parcursul a 14 zile. Planul inițial era să fie înscrise persoane sub 16 ani, dar interdicția australiană a pus capăt acestei idei.
„Lucrul important este că îi întrebăm chiar atunci, în acel moment. Nu le cerem să-și amintească ce au simțit”, spune Moeck, care conduce studiul. Participanții completează sondaje de două minute, care apar pe telefoanele lor de șase ori pe zi. Meta furnizează date de activitate marcate temporal, inclusiv momentele în care au fost publicate postări și comentarii sau au fost acordate aprecieri. Moeck speră că studiul va contribui la clarificarea modului în care diferitele tipuri de comportament pe rețelele sociale influențează emoțiile și invers.
Alte studii realizate în baza acordului vor completa imaginea cu noi detalii. Unul va investiga efectele conținutului benefic și nociv de pe Instagram asupra stării de bine a adulților tineri, iar altul va analiza dacă sensibilitatea față de aprecierile de pe rețelele sociale și față de alte recompense constituie un factor de risc pentru depresie. Primele rezultate publicate sunt așteptate până în iunie 2027.
Frustrare de ambele părți
Acordurile de cercetare de acest tip nu sunt ușor de încheiat, spune Errington. În timp ce cercetătorii sunt frustrați din cauza lipsei accesului la date, companiile de social media întreabă: „De unde știu că, dacă îți ofer datele, vei face o cercetare de calitate? Sau vei sta pur și simplu acolo, căutând povestea pe care vrei să o găsești?” În această formulă, adaugă el, „ambele părți sunt obligate să răspundă una în fața celeilalte”.
Errington speră că Instagram Data Access Pilot va conduce la instituirea unui cadru stabil pentru schimbul de date între platformele de socializare și cercetători. Situația ideală, spune el, va fi atinsă atunci când companiile vor accepta să testeze diferite configurații ale algoritmilor în colaborare cu cercetătorii, astfel încât rezultatele să poată fundamenta direct politicile publice.
Pentru Angus, acel moment nu poate veni suficient de repede. „În absența transparenței, ajungem la politici publice foarte, foarte proaste”, spune el. „Există numeroase modalități prin care am putea reglementa constructiv mediul platformelor, în loc să-i dăm pur și simplu pe copii afară.”
Una dintre opțiunile luate în considerare este reglementarea independentă a diferitelor sisteme din cadrul platformelor sociale, în locul reglementării platformelor în ansamblu. Aceasta ar putea însemna obligarea sistemelor de recomandare care aleg conținutul furnizat să limiteze funcțiile care creează dependență sau impunerea cerinței ca sistemele de căutare care îi expun pe utilizatorii tineri la conținut nociv să fie sigure prin însăși proiectarea lor. Ar putea fi interzise funcții precum derularea infinită. „Nu vom preveni numai prejudiciile pe care le observăm acum, ci orice altă aplicație care utilizează aceeași tehnologie va intra sub incidența legii respective”, spune Sandersan Onie, cercetător în domeniul sănătății mintale la Harvard Medical School din Boston, care a publicat un cadru pentru o asemenea reglementare.
Noile modalități de reglementare se vor afla probabil în atenția factorilor de decizie din întreaga lume în timp ce aceștia așteaptă să vadă impactul experimentului australian privind rețelele sociale. Hancock îndeamnă la răbdare. „Nu este ca și cum ai flutura o baghetă magică și, dintr-odată, copiii ar ieși pe terenurile de fotbal”, spune el. Ar putea fi necesar ca o generație complet nouă să traverseze adolescența cu o expunere limitată la rețelele sociale înainte ca schimbarea să se producă.
Există însă un mod în care interdicția australiană are deja un efect mai imediat. La nivel mondial, ea a schimbat deja atitudinile față de proiectarea și reglementarea rețelelor sociale și a intensificat examinarea publică a instrumentelor folosite de companii pentru a-și face produsele irezistibile. A schimbat cu adevărat conversația la nivel mondial.
Sursa: KnowableMagazine
