Telescopul lui Newton"Eyes on the skies" ("Cu ochii spre cer") este titlul unui film şi, deopotrivă, al cărţii care îl acompaniază, realizate anul trecut de către Uniunea Astronomică Internaţională cu prilejul aniversării a 400 de ani de la apariţia telescopului. Inventarea telescopului reprezintă de departe cea mai importantă realizare ştiinţifică din istoria astronomiei.

În cele aproximativ cinci minute, cât durează videoclipul de mai jos, puteţi afla informaţii introductive despre cum funcţionează neuronii. Cum interacţionează aceştia, prin ce mijloace comunică între ei, care este rolul cortexului şi câţi neuroni sunt în cortex, cu câţi alţi neuroni comunică fiecare neuron - iată o serie de subiecte care sunt abordate pe scurt şi explicit în cele ce urmează.

Subtitrarea este în limba engleză.

 

Vă invităm să urmăriţi un scurt videoclip în care, pe baza informaţiilor disponibile la acest moment, se recreează suprafaţa planetei Pluto. Aşa cum vă puteţi imagina, nu este vorba de o filmare realizată pe Pluto, ci este vorba de o creaţie computerizată. Punctul luminos de pe "cerul" planetei Pluto este Soarele, care de la distanţa acestei planete se vede de 1000 de ori mai puţin luminos decât se vede de pe Pământ.

 

În Anzii chilieni, pe platoul Chajnantor, la altitudinea de 5000 de metri, se construieşte observatorul astronomic ALMA (Atacama Large Millimeter/ submillimeter Array). Când proiectul va fi finalizat, acesta va consta în 66 de antene care se vor mişca la unison. Odată finalizat şi dat în funcţiune, ALMA va permite studierea Universului la un detaliu fără precedent. În videoclip veţi putea afla în ce constă acest proiect şi care va fi utilitatea acestuia.

Filmul de mai jos conţine subtitrare în limba engleză.

 

 

Galaxia descoperită de telescopul Hubble este cel mai îndepărtat obiect cosmic descoperit vreodată, fiind situată la 13,1 miliarde de ani-lumină. Universul însuşi are vechimea de 13,7 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că lumina provenind de la această galaxie şi-a început călătoria la doar 600 de milioane de ani după naşterea Universului, după Big Bang.

Lumina ce ajunge la noi de la această galaxie este de o intensitate foarte redusă. Strălucirea acesteia este de 4 miliarde de ori mai mică decât a unei stele pe care o putem discerne pe cerul nopţii cu ochiul liber.

 

Galaxie 13 miliarde ani

 

 

Pe cei interesaţi de domeniul chimiei, vă invităm să descoperiţi Biblioteca Chimiei, una dintre cele mai mari  biblioteci de profil din Europa şi unică în România prin volumul şi calitatea fondului documentar. Adresa instituţiei este Calea Plevnei 139B, sector 6, Bucureşti.

Ce găsiţi aici? 46.000 de volume, enciclopedii, dicţionare tehnice bilingve, 950 de titluri de reviste de specialitate în colecţii complete de 50-60 de ani printre care se află şi cele mai importante reviste de recenzare de specialitate, "Chemical Abstracts" şi "Referational Jurnal - Himia".

 

 

Biblioteca Chimiei

Biblioteca Chimiei

Dacă v-aţi întrebat vreodată cum era popularizată ştiinţa cu câteva zeci de ani în urmă, iată un posibil răspuns în cele ce urmează. Vă prezentăm în continuare o serie de clipuri video de dată nu tocmai recentă, dar sugestive, credem noi, şi care fac o trecere în revistă a evoluţiei concepţiei oamenilor de ştiinţă despre structura atomului. Veţi afla (dacă stăpâniţi la un nivel acceptabil limba engleză) despre modelele atomice timpurii, despre structurile propuse de J.J. Thomson, Ernest Rutherford şi Niels Bohr ori de cel impus de descoperirile din domeniul mecanicii cuantice:

Yann Arthus-Bertrand  este un fotograf, reporter, jurnalist şi militant pentru protecţia mediului francez renumit pe plan internaţional îndeosebi pentru fotografiile sale. Unul dintre albumele sale celebre, intitulat "Pământul văzut din cer", un portret aerian al planetei, a apărut la Editura Univers cu câţiva ani în urmă şi poate fi caracterizat drept un album de artă dar reprezintă, în acelaşi timp, şi o lucrare manifest pentru protecţia mediului înconjurător. Francezul este autorul a numeroase alte cărţi şi albume cu fotografii, în general peisaje surprinse din elicoptere şi chiar din baloane. Lucrările sale au fost deseori prezentate la postul de televiziune şi în revista National Geographic.

 

Yann Arthus-Bertrand
Yann Arthus-Bertrand
Credit: wikimedia.org

Stacey Kramer oferă o mişcătoare parabolă personală de 3 minute care arată cum o experienţă unică se poate dovedi a fi un cadou nepreţuit. Vorbeşte despre un cadou neaşteptat pe care l-a primit cu ceva vreme în urmă, un cadou care i-a schimbat viaţa, un cadou care a făcut-o să-şi reevalueze existenţa şi să aibă experienţe pe care nu le bănuia posibile.

Despre ce este vorba? Aflaţi în numai trei minute, urmărind materialul video de mai jos...

 

În urmă cu trei săptămâni am publicat aici, pe blogul Scientia, o prezentare susţinută de Benoît B. Mandelbrot în cadrul conferinţelor TED. Astăzi aflăm că matematicianul cu cetăţenie franceză şi americană, cunoscut în special pentru dezvoltarea geometriei fractale (şi cel care a inventat termenul de fractal), pe care a aplicat-o fizicii, biologiei şi economiei, a murit, pe 14 octombrie a.c., la vârsta de 85 de ani.

 

Benoît B. Mandelbrot

 

Poate că titlul nu spune mare lucru multora dintre voi. Nici mie nu mi-ar fi spus nimic până astăzi. E genul de "chestie" pe care când o vezi te întrebi dacă "treaba asta" poartă vreun nume...Dar cu siguranţă atunci când veţi executa clic pe filmul de mai jos veţi realiza imediat despre ce este vorba. Căci mă refer la o invenţie aparent foarte complexă, o mega-inginerie, dacă mi-e permis termenul, care însă realizează o sarcină relativ simplă într-un mod extrem de complicat. Poartă numele inventatorului şi desenatorului american Rube Goldberg, iar în timp, cel puţin în America, expresia a devenit sinonimă cu sistemele complicate şi extrem de confuze (ceva potrivit, poate, şi în cazul unora dintre legile concepute de aleşii noştri). Iată filmul promis:

Aţi fi surprinşi să constataţi ce mulţi entuziaşti pasionaţi de ştiinţă şi extrem de talentaţi în mânuirea aplicaţiilor software de prelucrare video ascunde celebrul Youtube. Recent am nimerit peste canalul unui oarecare (ori poate nu tocmai un oarecare) UppruniTegundanna, care ne prezintă povestea fără de sfârşit a Universului, aşa cum ne-o dezvăluie ştiinţa. Videoclipurile realizate de acesta, de o calitate excepţională în opinia noastră, folosesc imagini şi secvenţe video dintr-o multitudine de surse şi sunt grupate sub forma acestei liste. Vă invităm să le urmăriţi. Cu siguranţă va fi o încântare, având, în acelaşi timp, şi posibilitatea de a afla o mulţime de informaţii ştiinţifice de care poate nu aveaţi habar. În continuare, episodul 5 al seriei, intitulat "The scale of things":

Universul indepartat vazut cu telescopul HubbleAm ajuns din întâmplare aseară la o ştire postată în 16 noiembrie 2008 pe blogul Enciclopediei Britannica. Este vorba despre un clip promoţional care anunţa la acea vreme iminenta apariţie a unei serii de mini-documentare intitulată "Bine aţi venit în Univers". În urma unei scurte documentări ulterioare am constatat că primele 3 episoade ale serialului, intitulat în original "Welcome to the Universe", sunt disponibile pe canalul Youtube al utilizatorului Andromeda's Wake.

Într-un articol publicat de Evenimentul Zilei se realizează o incursiune interesantă în Transilvania din perioada Cretacicului.

"În Cretacicul târziu, în perioada numită Maastrichtian (72-65 de milioane de ani în urmă), relieful Pământului arăta mult altfel. Europa de astăzi nu era nimic altceva decât un arhipelag compus din zeci de insule mai mici sau mai mari. America de Nord era şi ea fragmentată, iar Africa se despărţise de America de Sud, dar nu avea forma actuală: bucata de nord-vest, cea pe care se află acum Marocul, era o insulă.

 


Pe această hartă a trecutului îndepărtat, insula "româno-maghiară" era cât un vârf de unghie, greu de observat. Oasele fosilizate şi dinţii descoperiţi în patru regiuni transilvănene (Haţeg, zona Sebeş - Alba-Iulia, zona Jibou - Someş Odorhei şi Rusca Montană) au permis cercetătorilor să-şi facă o idee despre cum arăta acest spaţiu în urmă cu 70 de milioane de ani, înainte de momentul extincţiei dinozaurilor."

Am ajuns la finalul seriei de 15 clipuri dedicate istoriei fizicii particulelor. Ce ne rezervă oare experimentele de la LHC? Vor descoperi fizicienii bosonul Higgs? Iar dacă nu, se vor schimba fundamental teoriile pe care le avem în prezent, precum Modelul Standard? Vom descoperi extra-dimensiuni ? Vom descoperi cum era Universul în primele sale momente de viaţă ? Ştiinţa înseamnă o continuă explorare, iar acceleratorul de particule de la CERN va reprezenta un pas major pe acest drum fără de sfârşit.

Video: Istoria fizicii particulelor elementare (14) - LHC, cel mai mare accelerator de particule


Pentru o versiune a videoclipului de mai sus însoţită de subtitrare în limba română,
vizitaţi această pagină
!

După ce am postat pe blog această iluzie optică, cunoscută sub numele de "camera lui Ames", un cititor ne-a îndrumat către o secvenţă dintr-un film documentar realizat în 1998 care abordează problematica efectelor speciale. Documentarul se numeşte "The computer that ate Hollywood" şi a fost difuzat de BBC, în cadrul celebrei serii de filme de profil Horizon. În fragmentul următor Dr. Vilayanur S. Ramachandran vorbeşte despre mecanismele interne de funcţionare ale creierului uman care duc la percepţii vizuale false:

 

 

Am ajuns la episodul 14 al seriei care face o splendidă trecere în revistă a momentelor celor mai importante din istoria fizicii particulelor. Brian Cox coboară la 100 de metri sub nivelul solului la CERN, lângă Geneva, pentru a ne prezenta câteva detalii despre cel mai mare accelerator de particule construit până în prezent de către om (LHC - Large Hadron Collider), unde oamenii de ştiinţă speră să elucideze câteva dintre misterele încă nerezolvate ale fizicii particulelor, dar şi să confirme aspecte deocamdată doar teoretice cum ar fi existenţa bosonului Higgs.

Video: Istoria fizicii particulelor elementare (13) - acceleratoarele de particule şi bosonul Higgs


Pentru o versiune a videoclipului de mai sus însoţită de subtitrare în limba română,
vizitaţi această pagină
!

C++ este probabil cel mai popular limbaj de programare. La 14 octombrie 1985 acesta a fost lansat în mod oficial, zi în care a apărut şi prima carte despre folosirea acestuia, denumită simplu "Limbajul de programare C++". Cel care a conceput şi implementat C++ este Bjarne Stroustrup, a cărui fotografie o puteţi vedea mai jos.

 

Bjarne Stroustrup

Bjarne Stroustrup, creatorul limbajului de programare C++


C++ este folosit pentru crearea a nenumărate aplicaţii pe care le folosim zilnic, cum este browserul cu ajutorul căruia navigăm pe Internet ori softul unor telefoane mobile. NASA a folosit C++ pentru a realiza softul pentru unele dintre sondele sale spaţiale. Motorul de căutare Google este scris cu ajutorul limbajului de programare C++. Stroustrup a creat C++ pentru că C, limbajul de programare pe baza căruia a fost creat C++, nu mai putea răspunde nevoilor inginerilor de la laboratoarele AT&T Bell Labs.

Priviţi videoclipul de mai jos. Dacă aveţi vreo explicaţie pentru acestă iluzie optică, vă aşteptăm să o exprimaţi mai jos prin comentarii.

 

Se pare că cei îndrăgostiţi pot folosi faptul că iubesc pe cineva în propriul folos dacă au vreo suferinţă fizică. Un studiu recent arată că simplul privit al feţei persoanei iubite reduce durerea.

Autorii studiului, cercetătorul în domeniul durerii, Sean Mackey şi cercetătorul în domeniul iubirii, Arthur Aron, şi-au unit forţele pentru a organiza un experiment care să testeze efectul iubirii asupra durerii.

 

Îndrăgostiţi

 

Fascinanta trecere în revistă de către Brian Cox a descoperirilor majore din istoria fizicii particulelor continuă cu perioada anilor '70-'80, când existenţa (pe atunci doar "teoretică") a particulelor purtătoare ale forţelor nucleare este confirmată de experimentele desfăşurate la cele mai performante acceleratoare de particule ale acelor ani. Astfel, gluonul şi, mai târziu, particulele W+,W- şi Z, sunt detectate, confirmând modelele teoretice imaginate de fizicieni. Drumul nu se termină aici, mai ales că mecanismul prin care particulele capătă masă, introdus ca o simplă ipoteză de către britanicul Peter Higgs în anii '60, nu este confirmat, cel puţin deocamdată, de experimente.

Video: Istoria fizicii particulelor elementare (12) - QED - giuvaierul fizicii

 


Pentru o versiune a videoclipului de mai sus însoţită de subtitrare în limba română,
vizitaţi această pagină
!

În episodul 12 al seriei care prezintă istoria fizicii particulelor fundamentale, Dr. Brian Cox ne introduce în fascinanta lume a electrodinamicii cuantice (QED) - teoria cuantică a luminii descoperită în mod independent în anii '40 de Richard Feynman, Julian Schwinger şi Sin-Itero Tomanaga. Aflaţi cum explică electrodinamica cuantică interacţiunea dintre particulele materiale, de pildă respingerea dintre doi electroni, prin intermediul particulei purtătoare a forţei electromagnetice - fotonul. QED a inspirat şi introducerea de particule purtătoare care să intermedieze acţiunea altor două forţe fundamentale: forţele nucleare slabă şi tare. Aşa s-au născut gluonii, particulele W+, W- şi bosonul Z.

Video: Istoria fizicii particulelor elementare (11) - Ciudata Lume Cuantică

 


Pentru o versiune a videoclipului de mai sus însoţită de subtitrare în limba română,
vizitaţi această pagină
!

Filmul următor prezintă în 5 minute şi pe înţelesul tuturor, în limba engleză, componentele şi principiile de funcţionare ale unui calculator personal. Este o prezentare sumară, dar foarte utilă celor neiniţiaţi ori de-abia iniţiaţi în lumea calculatorului personal, din care veţi afla despre placa de bază, procesor, memoria RAM, placa grafică, sursa de alimentare, hard disk, dar şi despre unitatea optică, fie aceasta de tip DVD ori CD. Le veţi putea identifica cu uşurinţă după ce veţi vizualiza acest film, dar nu numai atât. Veţi afla şi ce rol joacă fiecare dintre componentele de bază ale unui computer.


What Components Are Inside My Computer?

 

Priviţi cele două imagini de mai jos. Vă vine ori nu (cel mai probabil) să credeţi, verdele strident  şi albastrul care formează spirala din imaginea de mai jos şi, respectiv, liniile din cea de-a doua imagine, sunt... aceeaşi culoare.

Ştim că pare greu de crezut, dar tocmai acesta este motivul pentru care vă prezentăm cele două imagini. Dacă nu ne credeţi pe cuvânt, puteţi lua cele două imagini şi include într-un editor de imagini care vă permite să determinaţi culorile.

Veţi descoperi negreşit că şi "verdele", şi "albastrul" sunt de fapt culoarea ce are codul #7bffff. Uimitor, nu? cum funcţionează creierul uman?

 

Iluzie optica - culori identice ce par diferite

 

 

Observaţi cu grijă imaginea de mai jos. Printre zebre pe undeva este ascuns un leu. Îl puteţi observa?

 

leul

A 11-a parte a seriei prezentate de Brian Cox şi care prezintă o scurtă istorie a fizicii particulelor elementare. O introducere în bizara lume a mecanicii cuantice. Aflaţi cum explicarea efectului fotoelectric de către Albert Einstein deschide drumul unei schimbări majore de paradigmă în fizica începutului de secol XX.

Video: Istoria fizicii particulelor elementare (10) - spre o Teorie Unificată a Forţelor

 


Pentru o versiune a videoclipului de mai sus însoţită de subtitrare în limba română,
vizitaţi această pagină
!

Iată câteva minute din activitatea cotidiană a unor oameni care lucrează, la propriu, la mare înălţime, la peste 500 de metri. Meseria lor este depanarea unor aparaturi radio de emisie/recepţie, antene montate pe turnuri de transmisiuni care uneori depăşesc jumătate de kilometru în înălţime. Videoclipul este în engleză, subtitrat în franceză, dar oricum nu are nevoie de comentarii. Dacă doriţi să extindeţi fereastra pe întreg ecranul, daţi clic pe film pentru a merge pe pagina site-ului care îl găzduieşte.

 

 

Ivan Pavlov a fost un celebru psiholog, fiziolog şi medic rus care a trăit între anii 1849 şi 1936. Deşi a fost laureatul din 1904 al Premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină, numele omului de ştiinţă este asociat mai degrabă cu fenomenul condiţionării clasice pe care Pavlov l-a descris în premieră în anul 1927 în urma unor experimente avându-l drept subiect pe nu mai puţin celebrul său câine (de fapt în cadrul studiului au fost folosite, desigur, mai multe canine).

 

Unul din cainii lui Pavlov
Unul din câinii lui Pavlov cu o canulă implantată pentru colectarea salivei
Credit: wikimedia.org

Odată electricitatea şi magnetismul unificate de către Maxwell, iar forţele nucleare tare şi slabă înţelese de către oamenii de ştiinţă, următorul pas a fost făcut în anii '60, când s-a reuşit descrierea unică a electromagnetismului şi forţei nucleare slabe sub forma a ceea ce a primit numele de forţa electroslabă. Despre această ultimă unificare realizată până în prezent de către fizicienii teoreticieni, dar şi despre visul unei Teorii a Totului care să vină cu o descriere unitară a celor 3 forţe care explică în prezent toate fenomenele din Univers (forţa electroslabă, forţa nucleară tare şi gravitaţia) ne va vorbi Brian Cox în cel de-al zecelea episod al seriei dedicate istoriei fizicii particulelor fundamentale.

Video: Istoria fizicii particulelor elementare (9) - Forţele nucleare tare şi slabă

 


Pentru o versiune a videoclipului de mai sus însoţită de subtitrare în limba română,
vizitaţi această pagină
!

Conform unui studiu publicat de o echipă de cercetători canadieni, publicat recent în Nature Neuroscience, invocarea unei vederi periferice superioare de către surzi este susţinută ştiinţific de experimente realizate pe pisici. Cercetătorii afirmă că întrucât parte din creier este nefolosită (cea responsabilă de auz), creierul foloseşte această parte pentru a augmenta simţul văzului.

 

 

Pentru a testa teoria, oamenii de ştiinţă au folosit un dispozitiv special pentru a răci anumite părţi ale creierului pisicilor. Atunci când a fost dezactivat cortexul auditiv implicat în auzul periferic, animalele şi-au pierdut abilitatea privind vederea periferică. Rezultatele cercetărilor au arătat că parte a cortexului auditiv este implicat în sistemul de procesare vizuală, dar, cel puţin pentru moment, nu este clar dacă această "reprogramare" a creierului are loc în perioada de gestaţie ori pe timpul dezvoltării ulterioare a pisicilor. Deşi testele s-au realizat pe pisici, se consideră că nu există niciun motiv ca procesul de remodelare a creierului să nu aibă loc în acelaşi mod şi la om.

 

Cu siguranţă unul dintre cele mai celebre experimente din istoria ştiinţei este cel despre care unele scrieri spun că ar fi fost realizat de către Galileo Galilei în oraşul său natal, Pisa, în vârful celebrului turn înclinat din urbea toscană. Cel răspunzător cu naşterea ştiinţei moderne, cel puţin în opinia lui Stephen Hawking, ar fi demonstrat atunci independenţa de masa proprie a vitezei cu care cad liber obiectele, asta în condiţiile unei frecări neglijabile cu aerul.


Experiment Galileo turnul din Pisa
Credit: wolfram.com

 

Academia Regală de Ştiinţe a Suediei a anunţat astăzi câştigătorii Premiului Nobel pentru Economie pe 2010. Aceştia sunt 2 americani, Peter A. Diamond, de la M.I.T. şi Dale T. Mortensen, de la Northwestern University, Evanston şi britanicul de origine cipriotă Christopher A. Pissarides (foto) de la London School of Economics and Political Science.

 

Christopher A. Pissarides
Christopher A. Pissarides
Credit: nobelprize.org

Continuăm călătoria în universul fizicii particulelor trecând de la gravitaţie şi electromagnetism, forţele care explică majoritatea fenomenelor cotidiene, la lumea atomului. Fizicienii au trebuit să răspundă unor noi provocări în deceniul al patrulea al secolului trecut: pe de o parte trebuia înţeles ce anume ţine nucleul atomic unit, în ciuda faptului că protonii se resping prin intermediul forţei electromagnetice, iar pe de alta, care sunt mecanismele care guvernează dezintegrarea radioactivă de tip beta. Răspunsurile la aceste două întrebări au însemnat totodată şi introducerea a două noi forţe fundamentale: forţa nucleară tare şi forţa nucleară slabă. Urmăriţi în continuare povestea acestora în comentariul lui Brian Cox.

Nimic spectaculos în cele ce urmează. Pornind de la curiozitatea mea de a-mi aminti cum se scriu numerele mari folosindu-mă de cifrele romane, am găsit următorul tabel pe Internet, pe care-l pun aici pentru cei care au aceleaşi curiozităţi cu mine...

 

Cifrele romane

Citiţi şi: Numerele romane. Cum citim şi calculăm

În episodul al optulea al seriei dedicate istoriei fizicii particulelor fundamentale, Brian Cox ne însoţeşte într-o călătorie fascinantă prin Londra. Avem ocazia să vedem două dintre monumentele închinate memoriei lui Michael Faraday, părintele electromagnetismului - staţia de transformare de lângă staţia londoneză de metrou "Elephant & Castle", dar şi statuia acestuia din faţa Institutului de Inginerie şi Tehnologie. Avem şi ocazia să îl cunoaştem, peste secole, pe James Clerk Maxwell, cel care a imaginat aparatul matematic prin intermediul căruia electricitatea şi magnetismul au devenit două faţete ale aceleiaşi realităţi, ba, mai mult, aparat matematic prin care s-a realizat o conexiune profundă între electromagnetism şi lumina însăşi.

Video: Istoria fizicii particulelor elementare (7) - gravitaţia şi electromagnetismul

 


Pentru o versiune a videoclipului de mai sus însoţită de subtitrare în limba română,
vizitaţi această pagină
!


 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro