Tipărire
Categorie: Blog Cătălina Oana Curceanu
Accesări: 1135

Vorbitul în public poate genera stări de anxietate și panică, mai ales în cazul femeilor. Revista Nature a publicat un articol în care se dau câteva sfaturi celor care se pregătesc să vorbească în public.

Cine trebuie să țină un discurs în public, indiferent de numărul persoanelor și de situație, poate să ajungă într-o stare de stres și anxietate. Mai ales femeile au probleme atunci când se pregătesc, adesea din pricina fricii că vocea lor nu este destul de puternică, că ar putea să tremure sau să se blocheze.

Această frică poate să genereze unele probleme, precum: gât uscat,  crampe intestinale, picioare tremurânde etc. În cazuri mai serioase se poate ajunge chiar și la tahicardie sau adevărate stări de panică.

Se pare că  femeile sunt extrem de preocupate de voce. Într-un articol în The Guardian, Anne Karpf arătă că pentru mulți ani femeile au fost excluse de la prezentarea știrilor în transmisiunile radiofonice și televizate, sub motivul că vocea acestora ar fi prea monotonă sau prea emotivă. Faptul că bărbații ar avea o voce mai profundă, se susținea, avea efectul de a transmite mai multă încredere către ascultători. Din acest motiv la televiziunea națională britanică până în 1975 nicio femeie nu a fost angajată pentru a prezenta știrile.  Abia din 1975 Angela Rippon a devenit o prezență constantă la BBC.

Vorbitul în public însă se poate învăța, după cum a demonstrat Margaret Thatcher, care avea o voce naturală stridentă și neplăcută, însă în urma lecțiilor de dicție și a lecţiilor de strategie în comunicare, a reuşit să-şi transforme modul de a vorbi, ajungând să aibă o voce sigură, calmă și mai joasă, devenind un om politic important și credibil (desigur, nu doar datorită vorbirii).

Frica de a vorbi în public are de-a face cu frica de a fi judecați în mod negativ de cei în fața cărora vorbim. De multe ori această frică se manifestă doar înainte de a începe discursul, după care ne relaxam și merge totul bine. În cazuri extreme însă persoana care vorbește ajunge într-o stare de panică chiar în timpul discursului și se blochează, nefiind capabilă să termine ceea ce avea de spus.

Într-un articol publicat în prestigioasa revistă Nature au fost date trei sfaturi utile celor care se pregătesc să vorbească în public.

În revistă se arată că de multe ori cei care se pregătesc să vorbească se concentrează asupra lor înșiși fără să țină cont de publicul pe care îl au în față. Din acest motiv primul sfat este de a înțelege tipologia publicului în fața căruia vorbim: este acest public specializat în ceea ce avem de spus sau nu? Au participanții cunoștințe despre subiectul pe care-l abordăm? În funcție deci de pregătirea publicului discursul trebuie să fie diferit și adecvat.

În al doilea rând ar trebui să ne imaginăm ceea ce ascultătorii își vor putea aminti din ceea ce spunem după 24 de ore de la cuvântarea noastră. Mesajele reținute vor fi puține și vor ține cont de ceea ce a fost mai interesant sau spus mai atractiv. Este deci util să comunicăm ideile de bază, puține, în mod clar, simplu și convingător – acestea vor fi unicele pe care participanții și le vor reaminti.

Al treilea sfat ține de durata discursului și eventualele probleme pe care le-am putea avea. Dacă, cum de multe ori se întâmplă, suntem nevoiţi să ne scurtăm discursul din cauza unor vorbitori dinaintea noastră (care s-au lungit mai mult decât ar fi trebuit), nu este util să vorbim repede, întrucât riscăm să nu se înțeleagă nimic. Publicul se va plictisi și se va deconecta de la prezentarea noastră, întrucât apare confuză și neclară.  Este mai bine să eliminăm toate conceptele superflue și să transmitem un mesaj clar și convingător, chiar dacă nu prezentăm toate detaliile.

În fața publicului deci e bine să ne concentrăm chiar pe public și nu asupra noastră și, pe cât posibil, să încercăm să ne relaxăm și chiar să ne simțim bine.