La 9 ani de când liderul palestinian Yasser Arafat a murit în Franţa, din motive rămase misterioase, ipoteza otrăvirii acestuia cu poloniu 210 devine din ce în ce mai puternică, chiar dacă nu reprezintă încă o certitudine. Ce este însă acest misterios poloniu şi cum ucide? După ce Yasser Arafat a murit în Franţa, pe 11 noiembrie 2004, s-au făcut o serie de ipoteze legate de cauzele care au dus la decesul acestui personaj important.

 

Soţia lui, Suha Arafat, a cerut să nu fie efectuată o autopsie, iar Arafat a fost înmormântat fără să fie elucidate cauzele decesului.

Imediat însă după deces au fost făcute o serie de ipoteze, printre care şi cea a otrăvirii lui Arafat de către cine l-ar fi vrut mort. Uşor de imaginat că cei mai bănuiţi în această situaţie ar fi israelienii, Arafat fiind un personaj destul de incomod pentru ei.

Lăsând însă la o parte analiza situaţiei politice din zonă, extrem de complicată, să vedem însă ce s-a petrecut în ultimul an în privinţa cauzelor morţii lui Arafat. În noiembrie 2012, când se intensifica ipoteza otrăvirii lui Arafat cu poloniu, a fost aprobată exhumarea corpului acestuia, asupra căruia au fost efectuate o serie de analize; au fost de asemenea analizate obiecte personale care au aparţinut lui Arafat în laboratoare de specialitate.

Recent au fost publicate rezultatele unui studiu efectuat într-un laborator elveţian de la Lausanne, în care au fost analizate obiectele care au aparţinut lui Arafat, iar în urma acestui studiu s-a ajuns la concluzia că este foarte posibil ca Arafat să fi murit din cauza otrăvirii cu poloniu. Raportul cercetătorilor elveţieni are 108 pagini şi arată cum pe obiectele lui Arafat au fost măsurate cantităţi de poloniu 210 şi plumb 210 mai mari decât cele normale. Dacă vă amintiţi, în 2006 spionul rus Alexander Litvinenko a murit, o moarte extrem de rapidă şi dramatică, din aceeaşi cauză, a€“ otrăvirii cu poloniu 210.


Cum ucide însă acest poloniu 210? Care este mecanismul care duce la moartea aşa de rapidă?

Pericolul în această situaţie este reprezentat de radioactivitatea extrem de ridicată pe unitate de masă a poloniului 210. Poloniul 210 - cel mai răspândit izotop al poloniului, care este radioactiv, emiţând aşa-numita radiaţie alfa (nuclee de heliu, care conţin doi protoni şi doi neutroni). Are un timp de înjumătăţire (adică timpul în care jumătate din nuclee s-au dezintegrat) de circa 138 de zile. Timpul de dezintegrare relativ scurt, mult mai scurt decât al altor elemente, face că radioactivitatea poloniului 210 pe unitate de masă să fie foarte mare. Un miligram de poloniu emite tot atâta radiaţie alfa cât 5 grame de radiu!

Radiaţia alfa este extrem de dăunătoare dacă elementul care o emite este înghiţit sau inhalat; în acest caz ajunge la celule, dăunând ADN-ului, ajungându-se până la moartea acestor celule. În funcţie de cantitatea de poloniu care ajunge în interiorul corpului diversele organe pot intra în colaps, ajungându-se la moarte sau la o formă de cancer, într-o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată.

Cantitatea letală de poloniu este de câteva zeci de nanograme!!! (un nanogram este a miliarda parte dintr-un gram). Imposibil deci de văzut cu ochiul liber şi imposibil ca cineva să îşi dea seama că a înghiţit sau a respirat aşa ceva. Un gram de poloniu ar putea otrăvi circa 100 de milioane de persoane!!!

Din fericire, poloniul este greu de produs. Una dintre victimele otrăvirii cu poloniu s-ar putea să fi fost şi Irene Joliot-Curie, fata Mariei Curie, care în urma experimentelor la care lucra este posibil să fi inhalat o cantitate mică din acest element extrem de periculos pentru sănătate.

Poloniul nu are însă doar efecte negative. A fost folosit ca sursă de căldură (generată în urma radiaţiilor emise) pentru echipamentul trimis pe Lună (Lunokhod), pentru a menţine calde componentele interne în timpul nopţii lunare (frigul foarte intens ar dăuna ireversibil electronicii). Cantitatea necesară de poloniu, extrem de redusă în acest caz, a constituit un enorm avantaj.

Rezultatele studiului elveţian sunt însă contestate de alţi cercetători, ca să nu vorbim de autorităţile israeliene. Analiza unei cantităţi infime de poloniu este dificilă, mai ales la circa 9 ani de când se presupune că Arafat ar fi fost otrăvit. De la decesul lui Arafat au trecut mai bine de 20 de perioade de înjumătăţire ale poloniului... deci ceea ce a rămas din cantitatea iniţială este ceva cu adevărat infim. Ar fi fost cu siguranţă mult mai bine să fie efectuate imediat analize în acest sens. Însă aici intrăm într-un alt sector - al politicii şi ale misterelor acesteia - un joc mult mai puţin clar decât cel al radioactivităţii.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.