Nicole KidmanToţi am dori să rămânem tineri şi frumoşi vreme îndelungată, dacă ar fi posibil toată viaţa. Ce este însă frumuseţea? Cei care cred, mai ales femeile, că frumuseţea înseamnă a nu avea nici un rid pe faţă trebuie să se gândească de două ori.

 

 

 

Rezultatele unui studiu recent arată că liftingul poate să genereze o stare de depresie.

Nicole Kidman, frumoasa şi talentata actriţă, a recunoscut că a abuzat de proceduri care i-au eliminat ridurile şi i-au „îngheţat” practic faţa, fiindu-i dificil să râdă „cu gura până la urechi”, adică un râs sănătos, din toată inima, să plângă la fel de intens sau chiar să se încrunte; ba mai mult, a declarat că îi pare rău de abuzul în acest sens pe care l-a făcut. Multe alte vedete fac apel la aceste proceduri pentru a-şi menţine tinereţea, adică pentru a avea o faţă fără urme de riduri, chiar şi la 60 sau 70 de ani.

Pe de o parte este „dura lege” a cinematografiei, unde de îndată ce dai semne de îmbătrânire eşti practic eliminat din listă actorilor, şi mai ales a actriţelor, cărora li se oferă posibilitatea să joace în filme de prima categorie. Pe de pe altă parte „concurenţa” dintre aceste personaje impune această procedură, întrucât a avea riduri este considerat un semn de neglijentă.

În felul acesta actorii, şi nu numai ei, mai ales acum că procedurile de „îngheţare a feţei” au devenit accesibile multora, apelează la chirurgia estetică, la injecţii cu diverse substanţe sau la alte proceduri pentru eliminarea semnelor timpului. Iată însă că rezultatele unui studiu efectuat de Michael Lewis, psihiatru la universitatea din Cardiff, arată că cei cu feţele „îngheţate” de tratamente de întinerire riscă mai mult decât cei care-şi menţin ridurile să cadă în depresie. Deci ajung să aibă o faţă de înger, însă sunt deprimaţi.

Cum a ajuns Lewis la această concluzie? A studiat 25 de femei cărora li s-a aplicat o procedură de eliminare a ridurilor. Femeile aveau o faţă netedă, fără urmă de riduri, însă fără capacitatea de a manifesta diverse expresii: bucurie, durere ori mânie. Lewis a constatat că la câteva săptămâni de la intervenţie toate erau deprimate, unele mai mult altele mai puţin. Unele şi-au revenit, altele însă au rămas cu această stare deloc plăcută. S-a ajuns la concluzia că cine efectuează o procedură de lifting are 50% şanse în plus de a deveni o persoană deprimată, cu probleme destul de serioase, faţă de cine decide să îşi păstreze ridurile.

Cum una ca asta? Nu ar trebui să fie exact invers? Adică cine se vede în oglindă cu o faţă netedă şi frumoasă, după ce a eliminat numeroase riduri, nu ar trebui să fie mai fericit şi mulţumit? Se pare că blocarea expresiilor feţei de către substanţele care elimină ridurile are un efect negativ. Cine nu reuşeşte să râdă din suflet, nu reuşeşte nici să fie cu adevărat fericit. Din acest motiv, după o perioadă în care bucuria nu poate să fie deplină – lipsind ceea ce surâsul sau râsul da creierului – se ajunge la depresie.

Un studiu efectuat asupra persoanelor care au avut un infarct care le-a blocat pentru o perioadă mişcarea feţei confirmă acest rezultat. Cei care nu reuşeau să râdă aveau probleme de depresie. În momentul în care se „deblocă faţa” şi reuşeau din nou să îşi manifeste bucuria inclusiv prin mişcările feţei reveneau la o stare normală, depresia fiind doar o amintire.

Rezultatele acestui studiu nu sunt, evident, acceptate de întreaga comunitate: unii nu acceptă concluziile din interes – se fac multe afaceri în domeniul esteticii, alţii deoarece există studii care ajung la concluzia opusă – cum că în urmă eliminării ridurilor cei care au scăpat de ele sunt euforici. Rămâne de văzut dacă starea de euforie persistă sau după o anumită perioadă nu ajung să fie deprimaţi. Fără riduri, dar şi fără bucurii.

Scris de: Cătălina Curceanu
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.