Cătălina CurceanuVă prezentăm astăzi un interviu cu dna Cătălina Curceanu, vechea noastră colaboratoare. Pe parcursul discuţiei, veţi putea afla care sunt preocupările ştiinţifice ale acesteia, ce opinie are despre tinerii de astăzi şi învăţământ, ce crede despre neutrinii superluminici etc.

 

 

Prin analizarea celor mai mici particule din Univers ajunge să descopere lucruri care pot schimba percepţia pe care noi toţi o avem despre lumea care ne înconjoară. Cătălina Curceanu a pornit din Sfântu Gheorghe şi a ajuns să conducă o echipă de cercetători la unul dintre cele mai prestigioase institute de cercetare din Italia, şi anume Laboratori Nazionali di Frascati dell’Istituto Nazionale di Fisica Nucleare, Frascati – Roma.  La finele anului 2010 ne-a povestit despre munca ei în urma unei vizite făcute acasă. După un an ne-am întâlnit din nou cu ea pentru a afla ce a mai făcut în ultimul an. A urmat o discuţie interesantă despre locul copilăriei, planurile pe care le are în legătură cu Sfântu Gheorghe, dar şi despre noile descoperiri în lumea fizicii, unele care ar putea revoluţiona toate manualele şcolare şi universitare.

 



– Cătălina, trăieşti în Italia, dar în fiecare an vizitezi Sfântu Gheorghe. Ce te aduce acasă?

– În primul rând rădăcinile. Este o noţiune destul de greu de definit, pentru că, pornind de la familie, se ajunge la mult mai multe, este acea senzaţie pe care o ai numai atunci când te simţi într-adevăr acasă.

Cătălina Curceanu a pornit din Sfântu Gheorghe şi a ajuns să conducă o echipă de cercetători la unul dintre cele mai prestigioase institute de cercetare din Italia.

– Care sunt acele lucruri care îţi lipsesc acolo în Italia, ce ai lua cu tine pretutindeni?

– Acel spirit ce ţine foarte mult de familie, anumiţi prieteni pe care îi mai am în ciuda faptului că de 20 de ani sunt în Italia – eu mă simt un cetăţean european, dar şi român.

– Pentru cititorii noştri care n-au aflat din discuţia de anul trecut, spune-ne din nou cu ce te ocupi în Italia…

– Am terminat Facultatea de Fizică la Bucureşti. Am pornit însă din Sfântu Gheorghe - şi ţin să subliniez acest lucru pentru că pasiunea pentru ştiinţă şi pentru fizică s-a născut aici. Pare ciudat, dar cea care m-a făcut să îndrăgesc ştiinţele este profesoara mea de franceză, Silvia Aldescu, căreia îi mulţumesc. Ea m-a încurajat foarte mult să urmez calea pe care în final am ales-o, ea a fost cea care mi-a vorbit despre liceul din Bucureşti, unde am absolvit până la urmă. La facultate m-am specializat în fizică nucleară şi a particulelor elementare. Am terminat facultatea în 1989, iar în 1991 am plecat cu o bursă de studiu în Italia, la cel mai mare institut de fizică din peninsulă, Laboratori Nazionali di Frascati. Iniţial m-am dus pentru trei luni, dar iată că am rămas acolo. La ora actuală conduc un grup de 20 de cercetători care fac experimente în domeniul particulelor elementare la un accelerator pe care îl avem chiar la Frascati şi care se numeşte DAFNW. Paralel, conduc şi experimente care se desfăşoară în Japonia, aşadar mă ocup cu cercetarea fundamentală şi cu fizica particulelor elementare.

Paralel, Cătălina Curceanu conduce şi experimente care se desfăşoară în Japonia, unde se ocupă cu cercetarea fundamentală şi cu fizica particulelor elementare.

– Japonia? Pare interesant. Spune-ne câteva cuvinte despre această muncă.

– Până acum am fost de trei ori acolo. Există un accelerator de particule nu departe de Tokyo, unde au fost câteva probleme din cauza cutremurelor, însă japonezii sunt foarte ambiţioşi şi foarte stricţi, aşa că repornesc acceleratorul. Proiectul face parte dintr-o colaborare în care majoritatea cercetătorilor sunt japonezi, de la Institute Nipone, dar pe lângă ei participă şi oameni de ştiinţă din America şi Europa. Eu conduc grupul de la Frascati.

– Ce alte cercetări mai faci?

– Avem un laborator subteran care este la 150 de kilometri de Frascati, la Gran Sasso, acesta fiind cel mai mare laborator subteran din Europa, iar aici se studiază unele lucruri „stranii”, cum ar fi materia întunecată, neutrinii, violarea unei legi a fizicii fundamentale, principiul lui Pauli. Sunt de fapt studii care au ca scop cunoaşterea mai profundă a legilor naturii.

– La ce servesc aceste studii omului de rând?

– Am să dau un exemplu, pentru că de obicei aplicaţiile pentru societate se petrec peste 10, 20, chiar 30 de ani de la descoperire. Există o tehnică în medicină care se numeşte tomografie cu emisie de pozitroni. Prin această tehnică se poate detecta cancerul, tumoarea atunci când aceasta este încă foarte mică, de doar câţiva milimetri. Tehnica se foloseşte inclusiv pentru detectarea tumorii pe creier, unde biopsia este foarte riscantă, iar la baza acestei tehnici sunt noţiuni de radioactivitate, antimaterie, detectarea de particule. Pentru un fizician acest lucru poate fi chiar un experiment, iar tomografia cu emisie de pozitroni s-a născut în urma unor studii de fizică fundamentală. Pe lângă aceasta, sunt multe alte lucruri care au pornit dintr-un laborator de fizică, iar la ora actuală sunt folosite de aproape oricine, cum ar fi microcipurile.

Aflată în vacanţă la Sfântu-Gheorghe, Cătălina Curceanu a vorbit despre noutăţile din lumea fizicii, dar şi despre planurile de viitor.

– Unii fizicieni spun că neutrinii pot depăşi viteza luminii. Dacă este adevărat, asta ar însemna practic să ne punem manualele în naftalină. Ce ne poţi spune despre acest lucru?


– Experimentul în cauză a fost făcut la acel laborator subteran de care vă vorbeam, la Gran Sasso. Dacă este să analizăm rezultatul prezentat de cercetătorii de acolo, va trebui să analizăm mai întâi ce înseamnă adevărat sau fals. Cei care au făcut experimentul susţin că viteza luminii a fost depăşită de către aceşti neutrini cu o diferenţă extrem de mică. Semnificaţia acestei măsurători este pusă în discuţie de către toată comunitatea internaţională. Probabilitatea ca rezultatul să fie greşit este foarte mică, susţin cei ce au făcut măsurătoarea. Cei sceptici însă susţin că au fost făcute unele greşeli sau există erori nedetectate până acum. Lumea este aşadar împărţită în două. Pe de o parte sunt cei ce au făcut experimentul şi susţin că au măsurat o depăşire a vitezei luminii de către neutrini, iar pe de altă parte sunt cei ce spun că nu s-au făcut câteva corecţii, nu s-a ţinut cont de relativitatea generală, de mişcarea Pământului sau de forţele gravitaţiei. Cei entuziaşti susţin că într-adevăr viteza luminii a fost depăşită, că neutrinii nu au luat-o pe drumul drept, ci „prin scurtătură”. Concluzia la ora actuală este aceea că situaţia nu este încă clară – este nevoie să se continue cercetarea pe acest subiect.

– Să zicem că teoria se adevereşte, că viteza luminii a fost depăşită. Ce impact ar avea această descoperire asupra lumii ştiinţifice actuale?

– Ar fi o revoluţie enormă. Practic toată fizica trebuie schimbată de la rădăcini. Mie mi-ar plăcea să fie adevărat, din motive nu atât ştiinţifice, cât de entuziasm. Ar trebui să rescriem multe lucruri, am porni de la capăt din multe puncte de vedere. Confirmarea va veni însă doar în momentul în care un alt experiment face aceeaşi măsurătoare, pentru că dacă cei ce au făcut experimentul au uitat într-adevăr să facă vreo corecţie, o vor uita poate la infinit. Există un laborator în America unde în urma unui experiment mai vechi s-a obţinut depăşirea vitezei luminii, dar cu o semnificaţie mult mai mică, nefiind clar dacă rezultatul este sau nu corect. Americanii îşi perfecţionează acum tehnica şi vor să repete experimentul în următorii câţiva ani. Aşadar un răspuns mai sigur vom avea doar peste câţiva ani.

– Acest lucru înseamnă că ne putem aştepta şi la răsturnarea altor legi ale fizicii…

– Aşa este şi ar fi un lucru excelent pentru că de fapt aşa funcţionează ştiinţa. Aşa a funcţionat dintotdeauna. Ar fi oribil ca într-o zi să ajungem la un punct în care să zicem asta este tot, nu mai avem ce descoperi.

– Deocamdată însă se descoperă în fiecare zi lucruri care ne uimesc. Cum vezi tu că percep oamenii de rând marile descoperiri din zilele noastre?

– Cele mai multe surprize vin din lumea astrofizicii. Planetele, Cosmosul sunt cele care ne dezvăluie câte puţin din secretele pe care încă le ascund. Tind să cred că ştiinţa are puterea de a da ceva în plus unei societăţi care este în criză economică, morală, politică. O calitate nemaipomenită a ştiinţei este aceea că ajută încă oamenii să viseze.

– Crezi că sunt tinerii de azi interesaţi de vise date de ştiinţă?

– Din punct de vedere al societăţii noastre, atât în Italia, cât şi în România, ceea ce mă întristează este faptul că tinerii îşi pierd curiozitatea, rămân blocaţi într-o societate în care valorile sunt hainele de marcă, telefoanele cele mai performante, fără ca măcar să aibă curiozitatea de a vedea cum funcţionează obiectele pe care le au. Ar trebui să rămânem cu „dorinţa de a strica jucăriile”. Poate sună ciudat, dar aşa este. Copilul mic vrea să vadă ce este în maşinuţa cu care se joacă, cum se învârt roţile ei, dar după o vreme tânărul nu mai este interesat nici măcar despre cum funcţionează el însuşi. Sunt câţiva care într-adevăr sunt interesaţi şi aceia continuă, studiază…

– Apropo de ei, ce părere ai despre acei elevi din Sfântu Gheorghe care ajung la universităţi de prestigiu din întreaga lume? Consideri că îi ajută autorităţile îndeajuns?


– Orice ajutor din partea autorităţilor şi atenţia pe care acestea o dau şcolii sunt în opinia mea mult mai importante decât orice altă investiţie concretă pe care ar putea să o facă în orice alt domeniu, pentru că viitorul unui teritoriu, al unei ţări este patrimoniul uman. Dacă îl pierzi, este foarte greu de redobândit. Aşadar recunosc efortul autorităţilor şi nu pot decât să le încurajez, pentru că acestea sunt eforturi ale căror rezultate nu se văd de pe o zi pe alta. Poate unui om politic nu îi convine să investească în tineri pentru că roadele nu se văd în 1-2 ani, dar cred că cine face totuşi acest lucru, va avea un rod al faptelor sale care va rămâne o valoare ori în teritoriu, ori în lume.

– Să înţeleg că şcoala este o preocupare a ta…

– Aşa este. Consider şcoala una dintre principalele mele preocupări atât în România, cât şi în Italia, pentru că văd că lucrurile merg din ce în ce mai prost. Nu se investeşte îndeajuns în şcoală, iar nivelul scade. Este trist, pentru că şcoala, educaţia, oamenii sunt singurul patrimoniu adevărat al unei ţări. În rest poate veni orice catastrofă, nenorocire, dar dacă ai oameni capabili să repornească, să reconstruiască, ai de fapt un as în mânecă. Tinerii trebuie încurajaţi, trebuie lăsaţi să aibă idei, să îşi facă un plan, să facă propuneri.

– La ce te referi concret?

– Un exemplu ar fi fondurile europene. Tinerii ar trebui încurajaţi să acceseze fonduri europene. Multe dintre ele încurajează cultura, multiculturalismul, un lucru care ar merge foarte bine în Sfântu Gheorghe. A avea mai multe culturi împreună este un lucru în plus, nicidecum în minus, mai ales într-o Europă în care acest lucru contează. Cu cât eşti mai deştept, cu atât te poţi afirma mai bine, iar aici ştii mai multe pentru că vrând - nevrând prinzi câte ceva din cultura celuilalt, de lângă tine. I-aş încuraja pe locuitorii din acest oraş să aplice împreună la fonduri europene, iar cu banii obţinuţi să demareze programe comune. De exemplu, în ştiinţă. Ştiinţa nu are limbă sau etnie. Chiar şi liceele dacă s-ar uni, ar putea face lucruri foarte bune, benefice elevilor.

– Ce ţi-ai propus pentru 2012?


– În 2012 sper să continuăm un experiment la acceleratorul de la Frascati. Eu am un grup tânăr acolo, vârsta medie a cercetătorilor este de 30 de ani. În grup sunt japonezi, spanioli, italieni, români, austrieci, o fată din Croaţia, un băiat care este jumătate ungur, aşadar este un mic grup intercultural. Ne-am propus să continuăm experimentul, să obţinem alte rezultate, precum şi să facem un alt experiment în laboratorul subteran. Un obiectiv declarat este şi faptul că vreau să atrag cât mai mulţi tineri în grup.

– Se pare că grupul are o viaţă foarte activă în domeniul ştiinţific. Ce faceţi când ieşiţi din laborator?

– Organizăm multe programe comune. Ieşim seara împreună la o pizza şi discutăm despre diferite aspecte ale vieţii în general, schimbăm opinii despre orice. Relaţia noastră nu se rezumă doar la măsurători şi experimente, ci şi la aspecte sociale, culturale.

Articol preluat de pe CovasnaMedia.ro, cu acordul dnei Cătălina Curceanu.

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.