Intalnire de gradul 3Dacă în primul articol al seriei am făcut o introducere în subiectul E.T., în continuare vom analiza o serie de ipoteze care pleacă de la ideea că civilizaţiile extraterestre există, iar reprezentanţii acestora ar putea să ne studieze din apropierea Terrei sau sunt deja printre noi.

 


E.T.:Paradoxul lui Fermi. Ecuaţia lui Drake


Deşi mulţi consideră drept sigură existenţa civilizaţiilor ne-umane şi aduc în acest context argumentul miliardelor de stele din galaxia noastră (între 100 şi 400 de miliarde, mai precis), trebuie totuşi menţionat că dacă în ecuaţia lui Drake introducem valori pesimiste, dar totuşi plauzibile, se poate ajunge chiar la concluzia că, pe lângă faptul că suntem singuri în galaxie, însăşi existenţa noastră este una extrem de improbabilă.

 


Jill Tarter de la Institutul SETI vorbeşte în cadrul unei conferinţe TED din 2009 despre căutarea inteligenţei extraterestre

O estimare mai echilibrată duce la concluzia că în galaxia noastră există, la un moment dat, doar două sau trei civilizaţii capabile să comunice. Doar estimările optimiste vorbesc despre zeci de mii de civilizaţii galactice. În acest caz, dacă aceste civilizaţii ar fi distribuite uniform, fiecare ar ocupa un volum de ordinul a zeci de mii de ani-lumină. Tehnologia actuală nu permite comunicarea eficientă la asemenea distanţe, iar despre călătorii atât de lungi, nici nu poate fi vorba (desigur, deocamdată).


Trei ipoteze


Ce poate face un om echilibrat pe un teren atât de „alunecos" cum este subiectul civilizaţiilor ne-umane? Să se avânte orbeşte şi să vadă peste tot omuleţi verzi, începând cu construcţia piramidelor şi ajungând până la inventarea fibrelor optice? Să se ascundă în spatele unui zid de scepticism absurd şi să nu admită că fenomenul OZN (extraterestru sau nu) există, indiferent dacă avem sau nu explicaţii? Sau pur şi simplu să adopte o poziţie călduţ-conciliantă şi să dea dreptate tuturor, ca şi cadiul din poveste? Ca de obicei, atunci când informaţiile sunt greu de verificat sau lipsesc, singurul lucru pe care ne putem baza este logica şi bunul simţ.

Plecând de la ecuaţia lui Drake şi având în vedere paradoxul lui Fermi, care trece peste DACĂ şi se întreabă UNDE sunt extratereştrii, trebuie să admitem că răspunsurile logic posibile se pot clasifica în trei mari categorii: extratereştrii există şi sunt deja aici (Ipoteza 1); extratereştrii există, dar încă nu au comunicat cu noi (Ipoteza 2); extratereştrii nu există, sau nu putem intra în contact cu nicio civilizaţie avansată din Univers (Ipoteza 3).


Extratereştrii printre noi?


În acest articol vom admite prima ipoteză şi anume că extratereştrii există şi sunt printre noi. Dacă acesta este adevărul, atunci care ar putea fi dovezile? Singurele dovezi, din păcate contestabile, sunt obiectele zburătoare neidentificate (OZN). Nu vom face aici istoricul fenomenului OZN şi nici măcar nu vom menţiona cazurile celebre. Ceea ce au în comun toate întâlnirile - mai mult sau mai puţin apropiate, cu aceste vehicule sau chiar cu locuitorii acestora - este faptul că nu au lăsat în urmă nicio dovadă incontestabilă.

Nimic din ceea ce poate fi verificat şi analizat de oamenii de ştiinţă nu reprezintă o dovadă incontestabilă a faptului că extratereştrii călătoresc cu nave care uneori aterizează şi interacţionează cu oamenii. Alte fenomene a căror explicaţie este pusă pe seama extratereştrilor sunt cercurile din lanuri. Acestea sunt modele geometrice, în general foarte complexe, a căror autori nu îşi asumă uneori paternitatea. Departe de a fi imposibil de replicat cu mijloace, uneori foarte rudimentare, la ora actuală nu există nicio dovadă (chiar şi indirectă) că acestea ar fi realizate de inteligenţe ne-umane care încearcă să comunice. Mulţi tineri pricepuţi, autori a unora dintre adevăratele opere de artă realizate în lanurile de cereale, s-au distrat copios ascultând “experţi" care susţineau ca aceste cercuri nu pot fi opera oamenilor.

 

Cercuri in lanuri de cereale
Cercuri în lanuri de cereale de la Milk Hill, Anglia. 2001
Credit: Wikimedia Commons

Revenind la fenomenul OZN, trebuie să admitem că acesta este mult mai complex decât admit ufologii amatori (de la UFO, abrevierea în engleză). Pe de o parte, entuziaştii convinşi vorbesc despre conspiraţii, iar pe de altă parte cei care dau dovadă de un scepticism sănătos, deşi admit ca posibilă existenţa civilizaţiilor ne-umane, aşteaptă în continuare dovezi palpabile şi incontestabile în acest sens. Chiar dacă admitem faptul că OZN-urile sunt vehiculele, cu care nu una ci mai multe civilizaţii extraterestre ne vizitează, paradoxul lui Fermi rămâne valabil: unde sunt cu toţi?! Sau altfel pusă problema: de ce extratereştrii nu aterizează în faţa sediului ONU sau pe peluza de la Casa Albă?!

Folosind logica drept singur instrument credibil pentru analiza OZN-urilor şi admiţând ipoteza că acestea sunt vehiculele cu care se deplasează entităţi inteligente extraterestre, sunt posibile mai multe răspunsuri la paradoxul lui Fermi. Una dintre cele mai întâlnite explicaţii afirmă că omenirea este în carantină şi nicio civilizaţie nu are voie să ia contact în mod oficial cu pământenii. Motivele pentru care am fi în carantină sunt dintre cele mai diverse: nu avem nivelul necesar admiterii în Federaţia Galactică, reprezentăm un pericol pentru alte rase inteligente, dezvoltarea noastră este un experiment care nu trebuie alterat sau chiar motivul potrivit căruia o lege galactică solicită ca civilizaţiile să se dezvolte singure până la un anumit nivel. Desigur, pot fi imaginate multe alte explicaţii, mai mult sau mai puţin plauzibile.

Dacă renunţăm la logică şi la bun simţ, se poate ajunge la explicaţii care frizează ridicolul. De exemplu, în anii ’50 s-a găsit cineva să afirme că extratereştrii sunt printre noi şi că aceştia ar fi ... ungurii. Asta deoarece se spunea că ungurii sunt deosebit de inteligenţi (Leo Szilard, Eugene Wigner, Edward Teller, John von Neumann), au o limbă deosebită şi nu ... pot sta într-un loc, au un spirit aventuros şi aşa mai departe. Am amintit această ipoteză doar pentru a arăta ce înseamnă să căutăm explicaţii extra-planetare pentru tot ce nu putem înţelege. Să nu uităm teoriile lui Erich von Däniken, care a dat vina pe extratereştri pentru tot ce părea inexplicabil în anii '70-'80. Între timp multe dintre teoriile sale şi-au găsit explicaţii simple iar altele s-au dovedit ridicole, cum ar fi faptul că faraonii au fost îmbălsămaţi pentru a fi readuşi la viaţă de către rudele extraterestre, în ciuda faptului că toate organele moi, inclusiv creierul, erau cu grijă îndepărtate.

Există teorii cu privire la bazele OZN-urilor de unde extratereştrii ne studiază. Adepţii teoriei conspiraţiei au localizat o asemenea bază în faimoasa Zonă 51 de lângă lacul sărat Groom Lake. Au existat teorii privind baze localizate pe faţa nevăzută a Lunii; aceasta a fost între timp cartografiată şi s-a dovedit nelocuită. Punctele Lagrange, în care gravitaţia Pământului şi Soarelui (sau a Pământului şi a Lunii) este în echilibru cu forţa centrifugă, au fost de asemenea suspecte că ar putea ascunde staţii extraterestre de spionaj sau chiar nava-mamă unde îşi au baza OZN-urile care ne vizitează.

Între timp, NASA a studiat punctele Lagrange din sistemul Soare - Pământ şi chiar le foloseşte pentru parcarea propriilor instrumente de măsură, SOHO şi MAP; desigur, nici aici nu s-au găsit urme ale prezenţei extratereştrilor.


Astronauţii vorbesc despre extratereştri


Unii dintre astronauţii NASA au făcut afirmaţii surprinzătoare privind OZN-urile. Având în vedere că cei care şi-au exprimat opiniile în această problemă sunt din categoria celor mai credibile persoane care se pot exprima în acest domeniu, merită să trecem în revistă câteva declaraţii.

Gordon Cooper, inginer şi astronaut american, a afirmat că a văzut un OZN în timp ce zbura deasupra Germaniei Federale în 1951, dar a dezminţit afirmaţiile că ar fi văzut OZN-uri în timpul misiunii Mercury. Tot el afirmă că a trimis superiorilor ierarhici militari fotografii foarte clare cu un OZN care aterizase la mică distanţă; nimic nu s-a mai auzit despre acest caz. Până la sfârşitul vieţii, el a afirmat că guvernul american ascunde informaţii cu privire la OZN-uri, pe care le-a numit explicit „nave extraterestre".

Edgar Mitchell, inginer şi astronaut american, a fost pilotul modulului lunar Apollo. El şi-a exprimat opinia că este "90 la sută sigur că multe din miile de obiecte zburătoare neidentificate, sau OZN-uri, observate încă din 1940, aparţin unor vizitatori de pe alte planete". În 1996, într-un interviu acordat Dateline NBC, Mitchell a afirmat că a discutat cu oficiali din trei ţări diferite care au afirmat că au avut întâlniri personale cu extratereştri. În 2004, a afirmat pentru St. Petersburg Times: „Noi ştim cu toţi că OZN-urile sunt reale; întrebarea este de unde vin".

Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în cosmos, a afirmat într-un interviu: „Deşi nu am văzut OZN-uri, eu sunt convins că acestea există". Într-un alt interviu, el a afirmat: „Există extratereştri, dar secretul este bine păstrat".


Câteva gânduri în încheiere


Carl Sagan a spus că „Afirmaţii extraordinare necesită dovezi extraordinare". Avem la ora actuală „dovezi extraordinare" privind viaţa extraterestră? Se pare că nu.

Vom continua în articolele viitoare să discutăm şi alte ipoteze care au fost enunţate cu privire la viaţa extraterestră şi vom analiza în ce măsură acestea sunt credibile.

 

E.T.: Vecinul meu, extraterestrul


Autori:
♦ Cătălina Oana Curceanu
Paul Fogarassy, director BAUM Engineering (Arad, Romania).

Scris de: Cătălina Curceanu
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.