Ciocolata şi numărul de premii Nobel

Nu, nu a fost acordat premiul Nobel pentru descoperirea ciocolatei în ciuda faptului că sunt numeroase articole care subliniază efectul procognitiv asupra populației umane și nu numai, al consumului de semințe de Theobroma cacao în diferitele sale forme. Însă niște cercetători au vrut să vadă dacă există vreo legătură între consumul de ciocolată al unei țări și numărul de laureați ai premiului Nobel pe care-l oferă țara respectivă.

Numeroase studii au confirmat faptul că flavonoizii – substanțe organice întâlnite în ciocolată, ceai și vin roșu printre altele, sunt corelați cu funcția procognitivă (capacitatea unei substanțe de a îmbunătăți performanțele cognitive). Astfel, consumul acestora scade riscul de apariție al unei demenţe, îmbunătățește rezultatele la unele teste cognitive și îmbunătățește performanța cognitivă la persoanele în vârstă care suferă de o uşoară tulburare cognitivă (eng. mild cognitive impairment – o formă precoce de alterare a memoriei care nu va duce însă, întotdeauna, la demenţă).

Astfel, doctorul Franz H. Messerli a vrut să vadă dacă există o corelație între consumul de ciocolată al unei țări și numărul de laureați ai premiului Nobel pe care-l oferă țara respectivă. (1)

Corelând numărul de laureați ai premiului Nobel pe cap de locuitor (până în 2011) cu cel al consumului de ciocolată pe cap de locuitor, Messerli a ajuns la concluzia că în capul listei se află Elveția, aceasta fiind țara cu cel mai mare număr de laureați ai premiului Nobel pe cap de locuitor, cât și cea cu cel mai mare consum de ciocolată pe cap de locuitor, pentru care există un coeficient de corelație de 0,862 dacă cele două valori (al consumului de ciocolată şi al numărului de laureați) sunt corelate. (Rezultatele cu privire la consumul de ciocolată au fost preluate de pe site-ul www.chocosuisse.ch, iar cele cu privire la numărul de laureați în funcție de țară de pe www.wikipedia.com). Așa cum autorul recunoaște, „corelația dintre X și Y nu înseamnă cauzalitate, dar indică faptul că X îl influențează pe Y, Y îl influențează pe X sau că X și Y sunt influențate de un mecanism comun subiacent.”

Analizând imaginea din articol (1) veți observa o anomalie în dreptul Suediei, întrucât, având un consum de ciocolată pe cap de locuitor de 6,4 kg pe an, potrivit predicțiilor ar trebui să aibă „numai” 14 laureați ai premiului Nobel, însă are puțin peste dublu, și anume 32. Autorul se întreabă dacă nu cumva „Comitetul de acordare a premiului Nobel din Stockholm exagerează cu patriotismul în acordarea acestor premii. Pe de altă parte, suedezii pot fi foarte sensibili la ciocolată, astfel încât chiar și o cantitate infimă de ciocolată le-ar crește performanța cognitivă foarte mult.”

Pe de altă parte, autorul se întreabă „dacă nu cumva performanțele cognitive stimulează consumul de ciocolată, având în vedere că oamenii cu funcții cognitive superioare sunt ‹mai conștienți› în privința efectelor benefice ale consumului de ciocolată". Această a doua ipoteză mă trimite cu gândul la afirmația lui James Watson din 2007 când, în cadrul unui interviu luat de New York Times, a declarat că africanii au un IQ mai mic decât ceilalți pământeni: “Politicile noastre sociale sunt bazate pe ideea că inteligența lor (a africanilor) este la fel cu a noastră, dar toate testele spun că nu e așa". Extrapolând, în glumă, mă gândesc că autorul ar putea susține afirmația lui Watson sugerând că negrii nu au reușit să obțină prea multe premii Nobel, întrucât nu au consumat suficientă ciocolată. Personal, nu agreez niciuna dintre aceste corelații.

Autorul recunoaște la sfârșitul articolului că în fiecare zi consumă , în special, dar nu exclusiv, diferite varietăți de ciocolată neagră Lindt (ciocolata Lind își are sediul în Elveția) şi că nu a primit nicio sponsorizare din partea companiilor Lindt sau Nestle.

Mulți dintre cei care citesc articolul poate că vor fi sceptici , dar mă întreb cum de un jurnal respectat la nivel mondial (New England Journal of Medicine) și o referință de bază în domeniul medical a acceptat să publice un asemenea studiu dacă avea dubii asupra metodelor utilizate, a rezultatelor și concluziilor studiului? Mai mult, un alt jurnal de nivel mondial (Nature) a plecat de la aceste rezultate pentru a realiza un nou studiu care să analizeze comportamentul în materie de ciocolată a 23 de câștigători ai premiului Nobel din domenii diferite: fizică, chimie, fiziologie și medicină, cât și economie (2). Comparându-i cu 237 de subiecți control corelați cu vârsta, sexul și nivelul de educație, Beatrice Golomb, autorul studiului de la Universitatea de California, San Diego, a ajuns la concluzia că 43% dintre laureați au raportat un consum de ciocolată de mai mult de 2 ori pe săptămână, în comparație cu numai 25% dintre cei 237 de subiecți control.

Totuși, ambii autori atrag atenția asupra faptului că sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma aceste rezultate având în vedere că în studiile lor au folosit „niște valorii medii la nivelul unor țări, iar consumul de ciocolată specific al fiecărui laureat al premiului Nobel din prezent și trecut este necunoscut.”

În final, redau răspunsurile anonime ale unor laureați cu privire la rezultatele studiului lui Golomb: „Fundația Nobel înmânează laureaților (pe lângă diplomă, medalie și cecul cu suma primită drept recompensă) o mică replică a medaliei din ciocolată, învelită într-un staniol colorat”, afirmă unul dintre fizicienii laureați. „Aceasta înseamnă că fundația este de părere că ciocolata este importantă.”

Un laureat în chimie a fost mai direct: „Ciocolata m-a făcut ceea ce sunt astăzi”, în timp ce un fizician laureat prezintă preferințele sale în materie de ciocolată: „Ciocolata albă este o obscenitate!”

Spor la ronțăit!