Naegleria fowleri este o amibă microscopică care trăieşte în apele calde, dulci (lacuri, râuri). Poate pătrunde în nas şi trece prin membranele sinusurilor pentru a ajunge în bulbul olfactiv, se înmulţeşte prin fuziune pentru a se răspândi ulterior la nivelul întregului creier unde produce meningoencefalita amibică primară. Amiba consumă ţesutul cerebral producând edem cerebral şi în cele din urmă moartea.

 



Cum se produce infecţia?

Oamenii sunt infectaţi atunci când apa care conţine amiba pătrunde în organism prin intermediul nasului. Amiba migrează la nivelul creierului de-a lungul nervului olfactiv, printr-o placă osoasă situată la nivelul scalpului, numită lamina cribiformă, iar odată ajunsă la nivelul creierului începe să distrugă ţesutul cerebral. Transplanturi de organe de la donatori infectaţi cu Naegleria fowleri au fost deja documentate, însă nu există infecţii la nivelul primitorilor. Cu toate acestea, există cazuri de răspândire a infecţiei cu Naegleria fowleri în afara creierului, cum ar fi secţiunile de ţesut de la nivelul plămânilor, rinichilor, splinei, inimii şi tiroidei, prelevate de la două persoane decedate din cauza meningoencefalitei amibice primare (MAP).

Infecţiile asociate cu activităţile recreaţionale desfăşurate în apă se produc frecvent în momentul în care oamenii înoată sau se scufundă pe timpul verii în locuri cu apă dulce caldă, precum lacuri sau râuri.

Există şi cazuri documentate de infecţii în care oamenii au fost contaminaţi prin folosirea apei contaminate la curăţarea nasului în timpul unor ritualuri religioase, când au folosit dispozitive speciale pentru clătirea sinusurilor prin intermediul nasului sau şi-au introdus accidental apă contaminată în nas în urma unor activităţi recreaţionale.

Cazuri de meningoencefalită amibică primară au fost raportate la nivel mondial, primul caz fiind înregistrat în Australia. Din cele 132 de persoane infectate în Statele Unite ale Americii începând cu 1962 şi până în 2013, doar 3 au supravieţuit.

Cazuri de infecţie cu Naegleria fowleri au fost înregistrate în SUA, Australia, Noua Zeelanda, Pakistan, Republica Cehă, Italia, Tailanda, Japonia, Belgia si Anglia.

Nu am găsit date cu privire la existenţa vreunui caz documentat în România.

 


Imagine prelucrată după una preluată de pe livescience.com

 

Cazul a două persoane din statul Louisiana care au murit după ce au contractat „amiba care se hrăneşte cu creier uman” după ce au folosit sistemul de apă din propriile gospodarii a atras atenţia autorităţilor din SUA, care au decis să emită o avertizare cu privire la potenţialul risc pe care-l poate reprezenta folosirea unor remedii populare casnice de tratare a problemelor sinusurilor şi alergiilor.

Persoanele care folosesc o metodă yoga ce presupune folosirea unor ceainice speciale (neti pots – în engleză) pentru a-şi iriga nasul şi sinusurile, ar trebui să folosească numai apa fiartă, filtrată sau distilată, conform celor de la Centrul Pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din SUA (CDC) care au investigat cele două cazuri apărute, în 2011, în Louisiana, la numai câteva luni distanţă.

Băieţeii sunt predispuşi infecţiei cu Naegleria fowleri. Această predispoziţie este neclară, însă se crede că de vină ar fi participarea acestora (mai mult decât fetiţele) în activităţi recreative în apă, precum scufundarea şi manipularea sedimentelor aflate pe fundul lacurilor şi al râurilor.

Datele cu privire la riscul de infecţie şi apariţie a MAP sunt limitate. Există sute de milioane de intrări în bazinele de înot de pe întreg teritoriul SUA, într-un an. Cu toate acestea, nu rezultă decât 0-8 infecţii pe an. Incidenţa foarte scăzută a MAP face ca studiile epidemiologice să fie foarte dificile. Nu se ştie de ce unele persoane dezvoltă infecţia cu amibă în timp ce alte milioane de persoane care sunt expuse în aceleaşi bazine de înot cu cei care prezintă infecţia, nu o dezvoltă. Au fost întreprinse cercetări pentru a încerca determinarea unei concentraţii limită acceptate de Naegleria fowleri care să nu reprezinte un risc asupra sănătăţii. Din păcate, nu există nicio metodă curentă care să măsoare cu acurateţe şi reproductibil numărul de amibii în apă.

Nu putem fi infectaţi cu Naegleria fowleri consumând apa contaminată şi nici prin contact cu o persoană care prezintă această infecţie.

Naegleria fowleri nu se găseşte în apa sărată, precum ar fi oceanul, iar clorinarea apei o distruge.

Cum se manifestă boala

Semnele şi simptomele infecţiei cu Naegleria fowleri sunt clinic similare meningitei bacteriene ceea ce face ca şansa de a diagnostica iniţial o MAP să scadă considerabil. Simptomele apar de obicei după 1-7 zile (în medie 5) de la înot ori expunerea nazală la o altă sursă de apă contaminată cu Naegleria fowleri. Oamenii mor la 1-12 zile (în medie 5.3 zile) după apariţia simptomelor. MAP este greu de detectat din cauza progresiei rapide a bolii, ceea ce face ca diagnosticul să se facă, de obicei, după decesul persoanei.

În prima fază a bolii, semnele şi simptomele se manifestă prin dureri de cap frontale severe, febră, greaţă, vărsături. În a doua fază a bolii apar o rigiditate a cefei, crize de epilepsie, alterarea stării de conştientă, halucinaţii şi coma.

După 35 de ani fără un supravieţuitor al infecţiei cu Naegleria în SUA, în timpul verii din 2013, doi copii au supravieţuit infecţiei cu Naegleria fowleri. Primul, o fetiţă de 12 ani a fost diagnosticată cu MAP la aproximativ 30 de ore după ce a devenit bolnavă, iar tratamentul recomandat a fost început 36 de ore mai târziu. Fetiţa a primit un tratament aflat în studiu, numit miltefosine, iar edemul cerebral a fost tratat într-un mod agresiv prin tratamente care au inclus şi hipotermia terapeutică (răcirea temperaturii corpului sub valoarea sa normală). Fetiţa şi-a revenit complet din punct de vedere neurologic şi s-a putut întoarce la şcoală. Recuperarea sa a fost atribuită diagnosticului precoce, şi tratamentului inovativ care a inclus un nou medicament cât şi hipotermiei.

Al doilea caz, un copil de 8 ani, este, de asemenea, considerat un supravieţuitor al MAP, deşi a suferit leziuni cerebrale permanente. A fost, de asemenea, tratat cu miltefosine, dar a fost diagnosticat şi tratat la mai multe zile după debutul simptomelor. Mai mult, hipotermia terapeutică nu a fost folosită în acest caz.

În prezent, miltefosine este un medicament aflat sub studiu şi este disponibil pentru tratamentul infecţiilor produse de anumite specii amibii libere, precum Naegleria fowleri, Balamuthia mandrillaris şi speciile Acanthamoeba.

Surse:
www.livescience.com/38896-tiny-amoeba-can-eat-your-brain-infographic.html
www.cdc.gov/parasites/naegleria/naegleria_factsheet508c.pdf
www.livescience.com/22626-brain-eating-amoeba-neti-pots.html
www.cdc.gov/parasites/naegleria/
eol.org/pages/491170/overview
news.nationalgeographic.com/news/2013/13/130731-deadly-brain-eating-amoebas-parasites-meningitis-naegleria-fowleri-epidemiology

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.