Vitamina D şi afectarea creierului

Un studiu recent [1], efectuat în 2013 la Universitatea din Kentucky, sugerează că o dietă săracă în vitamina D ar produce tulburări la nivelul creierului. În afara rolului esenţial în menţinerea unei sănătăţi osoase, noi studii demonstrează că vitamina D joacă roluri importate şi la nivelul altor ţesuturi şi organe, inclusiv la nivelul creierului.

Vitamina D (VitD) poate fi produsă de către organism sau poate fi obţinută din dietă. Vitamina D este sintetizată la nivelul pielii din precursorul colesterolului 7-dehidrocolesterol, fiind convertită la colecalciferol (VitD3) după expunerea pielii la soare. [2] VitD3 poate fi de asemenea obţinut din mai multe surse alimentare şi este trasportat în sânge cu ajutorul proteinei de legare a vitaminei D. La nivelul ficatului, vitD3 este convertit la calcidiol, 25-hidroxivitamina D (25-OH VitD), urmat de o conversie ulterioară la calcitriol, 1α,25-dihidroxivitamina D (1α,25-(OH)2 VitD), în special la nivelul rinichilor, unde ajută la reglarea homeostaziei calciului. Vitamina D joacă, de asemenea, un rol important în autoimunitate, sănătatea mentală şi inhibarea creşterii tumorale prin reducerea proliferării şi a angiogenezei.

Deficitul de vitamină D a fost asociat mult timp cu osteoporoza, fragilitatea osoasă şi slăbiciune musculară, dar, recent, niveluri scăzute de vitamina D au fost asociate şi cu creşterea mortalităţii globale. O dietă săracă în vitamina D, alături de o expunere redusă la radiaţiile UV-B provenite de la soare, care limitează sinteza la nivelul pielii, şi de un mecanism de sinteză scăzută de vitamina D legat de înaintarea în vârstă, ar putea contribui la nivelurile scăzute de vitamina D observate.

Studiul publicat în Free Radical and Medicine demonstrează că şoarecii de vârstă medie care au fost alimentaţi cu o dietă săracă în vitamina D timp de mai multe luni au suferit tulburări la nivelul creierului generate de radicalii liberi, iar mai multe proteine de la nivelul creierului au fost afectate. Aceşti şoareci au înregistrat, de asemenea, o scădere importantă în ceea ce priveşte rezultatele cognitive la testele de memorie şi învăţare.

„Având în vedere că deficitul de vitamină D este în special răspândit în rândul persoanelor în vârstă, am investigat modul în care un nivel scăzut de vitamină D afectează statusul oxidativ al creierului în timpul perioadei de la vârsta adultă medie la cea de persoane în vârstă”, subliniază autorul studiului Allan Butterfield, director la Center of Membrane Sciences, facultatea Sanders-Brown Center of Aging şi director la Free Radical Biology în Cancer Core din cadrul Markey Cancer Center. „Niveluri sangvine adecvate de vitamină D sunt necesare pentru a preveni efectul distructiv al radicalilor liberi asupra creierului şi consecinţele consecutive.”

Studii precedente au asociat niveluri scăzute de vitamina D cu boala Alzheimer, iar, în anumite cazuri, cu anumite cancere şi boli de inimă. Atât în ţările dezvoltate, cât şi în zonele cu dificultăţi economice, unde ingestia de alimente nu este întotdeauna una nutritivă, nivelurile de vitamina D în cadrul populaţiei umane sunt scăzute, cu precădere în rândul populaţiei vârstnice. Cei în vârstă sunt cei mai expuşi riscului de apariţie a unui declin cognitiv şi a unor boli neurodegenerative. Studii retrospective recente efectuate pe subiecţi în vârstă furnizează dovezi prin corelaţia dintre deficitul de vitamină D şi incidenţa declinului cognitiv,  în comparaţie cu cei care înregistrează un nivel normal de vitamină D. Astfel, se pare că deficitul de vitamină D ar accelera declinul cognitiv la persoanele în vârstă.

Actualul studiu este primul care demonstrează că o dietă bazată pe un nivel scăzut de vitamină D, care este responsabilă de niveluri scăzute de vitamină D cronice la nivel sangvin, generează o creştere a nitrării tirozinei la nivelul proteinelor cerebrale, alterarea metabolismului glucidic şi modificări mitocondriale la nivelul creierului şoarecilor în vârstă, un model animal al creierului în rândul subiecţilor umani în vârstă. Mai mult, acest studiu furnizează dovezile biochimice evidente care să susţină concluziile altor studii potrivit cărora nivelurile sangvine ridicate de vitamina D au proprietăţi antioxidante directe şi indirecte şi sunt benefice în modularea efectelor dăunătoare ale creierelor ce suferă un proces de îmbătrânire. Bazându-se pe dovezile acestui studiu şi ale altor cercetări, autorii sugerează că în rândul populaţiei adulte generale, consumul zilnic de vitamină D este prea scăzut şi ar trebui crescut.

Actualul studiu a folosit ţesut cerebral de la animale care a fost utilizat într-un studiu mult mai amplu ce a avut drept scop analizarea efectelor nivelului de vitamină D asupra creierului ce suferă un proces de îmbătrânire. Un raport preliminar al acestui studiu care s-a concentrat pe analizarea memoriei şi a procesului de învăţare a indicat că animalele care au înregistrat un nivel scăzut de vitamină D au avut şi rezultate mai slabe la teste, iar aceste rezultate s-au îmbunătăţit cu niveluri crescute de vitamină D.

Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, modul lor de viaţă devine unul sedentar, atât fizic, cât şi mental. Poate că din cauza unui acces limitat, a unor restricţii financiare ori fizice sau pur şi simplu lipsa motivaţiei, statusul nutriţional are adesea de suferit. În consecinţă, timpul petrecut în mediul înconjurător scade simţitor, ceea ce va duce la o scădere a expunerii la soare, ducând implicit la scăderea nivelurilor de vitamină D circulantă.

În concluzie, Butterfield recomandă ca oamenii să-şi consulte medicii de familie pentru a-şi doza nivelul de vitamină D, iar dacă acesta este scăzut, să consume alimente bogate în vitamina D, să-şi administreze suplimente pe bază de vitamină D şi/sau să se expună la soare 10-15 minute în fiecare zi pentru a-şi normaliza nivelurile de vitamină D şi să rămână astfel, în vederea protejării creierelor.