Miswak - periuţa de dinţi naturală

În lumea musulmană oamenii folosesc, de mii de ani, pe post de periuţă de dinţi un băţ provenit dintr-un arbore special. Există studii care promovează folosirea acestuia în detrimentul periuţei şi al pastei de dinţi occidentale. Întrebarea este: de ce?

Miswak-ul sau siwak-ul este făcut din ramurile unui copac special, arak, ale cărui fibre lemnoase se separă prin frecare, formând o perie naturală. Se foloseşte ca perie clasică de dinţi, dar fără a utiliza pastă de dinţi sau apă, până când se formează perii respectivi. Când aceşti peri încep să se tocească, se taie porţiunea cu peri şi se reia procedeul. Este antibacteriană, previne depunerea de tartru, apariţia gingivitei şi a cariilor.

În mod obişnuit prin miswak se înţelege un băţ care este folosit la curăţarea dinţilor şi gingiilor. Are diferite denumiri: miswak şi siwak în Orientul Mijllociu, mswaki în Tanzania, mafaka în Etiopia şi datun în India şi Pakistan. Deşi miswak sau siwak sunt termeni folosiţi pentru a descrie arak-ul (Salvadora persica), băţul folosit de profetul Mohamed pentru a-şi curăţa dinţii, în termeni generali miswak descrie toate tipurile de beţe folosite pentru curăţarea dinţilor.

Tipuri de miswak

În Orientul Mijlociu cel mai folosit este băţul din arak (Salvadora persica). În Africa de Vest sunt folosite arborele de lămâie (Citrusaurantifolia) şi portocalul (Citrussinensis). Rădăcinile de senna (Cassia vinnea) erau folosite de afro-americani, iar cele de salcâm african (Cassia sieberianba) erau folosite în Sierra Leone. Margosa (Azadirachta indica) este folosită intens în subcontinentul indian.

Arak-ul, un copac folosit pentru miswak, este cunoscut şi sub numele de „copacul periuţă de dinţi” şi „arborele de muştar”. Deşi miswak-ul este obţinut în mod normal din rădăcinile arborelui arak, anumite beţe de miswak sunt obţinute din ramurile sau scoarţa sa.

Istoria miswak-ului

Folosirea miswak-ului este un obicei preislamic care a fost însuşit de către arabii antici pentru a-şi albii dinţii şi ai face strălucitori. Contribuia, de asemenea, la puritatea ritualului. Acest obicei a fost adoptat şi islamizat de către profetul Mohamed în jurul anului 543 d.Hr. Această metodă de curăţare a dinţilor a fost folosită de către arabi, de către babilonieni acum 7000 de ani, de către japonezi care numeau miswak-ul koyoji, în timp ce romanii foloseau mastic (suc răşinos aromatic extras din trunchiul şi din ramurile unui arbust asiatic (Pistacia lentiscus), care serveşte la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc.) pentru a-şi freca dinţii. Vechii egipteni şi evreii îl foloseau de asemenea. În prezent este folosit în toate ţările islamice.

Compoziţia chimică a miswak-ului (Salvadora persica)

Efectele benefice ale miswak-ului cu privire la igiena orală şi sănătatea dentară se datorează în mare parte acţiunii sale mecanice, cat şi efectelor farmacologice.

Nutrientii naturali care se găsesc în miswak sunt: fluor (de două ori mai mult decât se găseşte în pasta de dinţi), silicon, vitamina C, salvadorina şi trimetilamina.

Substanţele minerale sunt reprezentate de: potasiu, sodiu, clor, bicarbonat de sodiu şi oxizi de calciu.

Toate aceste ingrediente întăresc smaltul dinţilor. Scoarţa conţine un antibiotic care opreşte creşterea bacteriilor şi formarea plăcilor de tartru. Studiile au arătat că folosirea frecventă a miswak-ului reduce semnificativ apariţia plăcilor, gingivitei şi creşterea bacteriilor cariogenice. Întăreşte şi protejează smaltul în mod natural cu ajutorul unor răşini şi substanţe abrazive uşoare, albind dinţii şi împrospătând respiraţia. În acelaşi timp reduce petele produse de cafea, ceai sau produse din tutun.

Efectele diferitelor componente

Dioxidul de siliciu acţionează ca o substanţă abrazivă pentru a reduce petele dentare oferindu-le acestora albul caracteristic.

Taninii (acidul tanic) sunt o mixtură de esteri ai acidului galic cu glucoza a căror compoziţie variază cu sursa lor. Acidul tanic este un astringent (substanţă sau medicament folosit pentru combaterea secreţiilor organice exagerate) care precipită albumina. Folosirea topică este rezervată acum tratamentului escarelor şi ulceraţiilor minore. Acidul tanic prezintă efecte antitumorale la animale şi în vitro. Când rădăcinile dentare au fost tratate cu acid tanic, incidenţa candidozei la acest nivel a fost redusă. Taninii inhibă, de asemenea, acţiunea glucozil-transferazei reducând astfel plăcile de tartru şi gingivita.

Răşinile sunt produse amorfe cu o compoziţie chimică complexă. Sunt produşi finali ai metabolismului. Din punct de vedere fizic, răşinile sunt de obicei, dure, transparente ori translucide, iar când sunt încălzite se înmoaie pentru ca în final să se topească. Din punct de vedere chimic sunt amestecuri complexe de acizi răşinoşi, alcooli răşinoşi, fenoli răşinoşi, esteri şi compuşi inerţi din puncte de vedere chimic. Răşinile formează un strat deasupra smalţului protejând astfel împotriva cariilor.

Alcaloizii fac parte dintr-un grup mare de compuşi organici pe bază de azot care se găsesc în plante, având de obicei efecte toxice şi fiziologice asupra organismului animal. Sunt de obicei derivaţi ai compuşilor de nitrogen, prezentând cristale incolore cu gust amar, solubile în alcool şi slab solubile în apă. Exemple de alcaloizi sunt: atropina, cafeina, coniina, morfina, nicotina, chinina. Termenul se aplică şi unor substanţe sintetice cum ar fi procaina. Alcaloidul prezent în Salvadora persica este salvadorina care exercită un efect bactericid şi o acţiune stimulatorie asupra gingiei.

Compuşii pe bază de sulf prezenţi în miswak (după cum o demonstrează gustul picant) au un efect bactericid. Vitamina C ajută la vindecarea şi refacerea ţesuturilor.  Bicarbonatul de sodiu (NaHCO3) are proprietăţi abrazive moderate fiind astfel folosit pe post de pastă de dinţi. Concentraţiile crescute de clor inhibă formarea calculilor şi ajută la îndepărtarea petelor de pe dinţi. Saturaţia calcică a salivei inhibă demineralizarea şi promovează remineralizarea smalţului dentar.


Proprietăţi farmacologice

Proprietăţi antibacteriene

Studiile au demonstrat că Salvadora persica conţine substanţe ce prezintă proprietăţi antibacteriene împotriva mai multor tipuri de bacterii cariogenice care se găsesc în mod curent în cavitatea orală şi de inhibiţie a formării plăcii de tartru.

Al Lafi şi Ababneh au testat activitatea antibacteriană a Salvadorei persica împotriva unor bacterii aerobe şi anaerobe orale şi au raportat că extractele acestor beţe au un efect clar inhibitor asupra creşterii Staphylococcus aureus şi un efect variabil inhibitor asupra altor specii bacteriene. Almas şi Skaug au testat extracte de miswak vechi de o lună cu cele proaspete pentru potenţa antibacteriană şi nu au găsit nicio diferenţă.

Activitate antimicotică

Rezultatele cercetărilor realizate de Al-Bagieh sugerează că extractele apoase din miswak ar putea fi folosite pentru a reduce creşterea Candidei albicans. O astfel de inhibiţie durează până la 36 de ore la concentraţii de cel puţin 15%.

Efect analgezic

Analiza fotochimica a unui decoct (soluţie apoasă obţinută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea) de miswak a determinat prezenta unui alcaloid (substanţă bazică azotată, de origine vegetală sau obţinută sintetic, toxică, folosită în doze mici ca medicament). Totuşi, alte studii care au căutat substanţe asemănătoarea morfinei în decoctul de miswak prin metode de radioimunodozare (metoda se bazează pe competiţia dintre hormonul de dozat (nemarcat) şi hormonul marcat radioactiv, în reacţie cu anticorpul specific) nu au reuşit să găsească urme de morfinice. Analiza chimică a beţelor de miswak a determinat prezenţa de: trime thy 1 amină, tanin, saponit, sterol şi alcaloid. Cu toate acestea, nu este clar dacă vreuna dintre aceste substanţe este responsabilă de efectele analgezice ale miswak-ului. Dacă efectul analgezic al miswak-ului ar fi confirmat în cadrul durerii dentare clinice (durerea superficială datorată hipersensibilităţii dentare termice, tactile sau prin stimul chimic), miswak-ul ar fi de o reală valoare practică. În teorie, miswak-ul are anumite avantaje fată de analgezicele convenţionale prin faptul că este natural, ieftin, are efect anti-astringent, detergent şi acţiune antiinflamatorie.

Citotoxicitate

Sulaiman D. a analizat potenţialul citotoxic al Salvadorei persica asupra gingiei şi altor structuri periodontale folosind metoda analizorului cu heterodinare cu agar-agar. Rezultatele au arătat că nu există efecte citotoxice produse de miswak-ul proaspăt folosit. Cu toate acestea, aceeaşi plantă folosită după 24 de ore conţine anumite substanţe periculoase. Potrivit acestor rezultate se recomandă tăierea porţiunii folosite din miswak după ce a fost folosit timp de o zi şi pregătirea unei noi părţi pentru a fi folosită. Toxicitatea în acest studiu a devenit evidentă  după numai 24 de ore întrucât metoda analizorului cu heterodinare cu agar-agar depinde de difuziunea medicamentului prin materialul de agar-agar.

Folosirea miswak-ului pare să fi evoluat în diferite culturi independente una de cealaltă. Influenţa islamului asupra folosirii şi răspândirii sale în întreaga lume este semnificativă.

Miswak-ul poate fi o alternativă a periuţei de dinţi din moment ce este ieftin şi disponibil. Miswak-ul deţine multe proprietăţi utile şi este disponibil în majoritatea zonelor rurale din ţările sărace. Nu necesită expertiză sau alte resurse pentru a fi produs. Este recomandat ca un important şi eficient obiect pentru igiena orală.

Personal, am folosit un miswak în urmă cu vreo trei ani pentru o perioadă scurtă (3-4 luni), dar după ce foloseam periuţa şi pasta de dinţi clasică, întrucât suprafaţa miswak-ului nu permitea curăţarea spaţiilor interdentare sau a suprafeţelor denivelate de la nivelul dinţilor. De asemenea, rigiditatea băţului nu permitea curăţarea unor suprafeţe profunde care necesitau un oarecare grad de flexibilitate, iar lungimea sa depăşea deschiderea maximă a gurii. Mai mult, prospeţimea cavitaţii orale (din punctul meu de vedere) nu se putea obţine numai cu ajutorul miswak-ului şi nici nu putea fi folosit la nivelul limbii.

În concluzie, este o altă metodă alternativă care are numeroase studii în favoarea sa, dar o practicabilitate limitată.