Coma reprezintă o stare de inconştienţă în care indivizii sunt în viaţă, procesele lor interne continuând să funcţioneze, însă nu sunt capabili să răspundă în mod conştient la mediul înconjurător. Uneori pot zâmbi, să-şi deschidă ochii şi chiar par să încerce a vorbi.
Coma poate fi provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli, precum scleroză multiplă. În cazul unor traumatisme cerebrale, câteodată, doctorii induc starea de comă. Această „întrerupere” a funcţiilor creierului are loc, în mod normal, numai în cazurile de traumă extremă, deci, de ce ar încerca doctorii să o producă la unii pacienţi?
Coma se pare că este o anestezie generală. Cel puţin aşa arată un studiu publicat pe 30 decembrie 2010 în New England Journal of Medicine care susţine că anestezia generală este, în esenţă, o stare de comă reversibilă. Medicamentele folosite în anestezie sunt thiopental sau pentobarbital, care fac parte din clasa barbituricelor (medicamente care deprimă sistemul nervos central putând produce, în funcţie de doză, de la sedare ușoară până la anestezie totală).
Personalul medical foloseşte adesea aceleaşi medicamente sau hipotermia extremă indusă de expunerea la o atmosferă cu temperaturi scăzute pentru a întrerupe fluxul sangvin complet şi a permite chirurgia pe aortă (artera principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii şi transportă sângele oxigenat către tot corpul). Întreruperea funcţiilor creierului îi poate oferi acestuia timpul necesar pentru a se vindeca fără ca organismul să realizeze un triaj radical prin întreruperea fluxului sangvin către teritoriile afectate.
Astfel, pentru a se introduce o stare de comă artificial (medicamentos) se va administra un medicament care va produce o anumită modificare a undelor cerebrale pe EEG (electroencefalograma – este reprezentarea grafică a activităţii electrice a creierului, obţinută cu ajutorul electroencefalografului). Când apar acele caracteristici doctorii sunt asiguraţi că pacientul se află într-o stare de comă indusă sperând că, în acest fel, creierul va fi protejat.
În timpul unei tulburări a creierului, metabolismul cerebral este serios afectat astfel încât pot exista zone care să nu primească un flux sangvin adecvat (aportul de oxigen necesar desfăşurării funcţiilor normale). Astfel, se încearcă reducerea cantităţii de energie de care ar avea nevoie diferite zone ale creierului pentru desfăşurarea funcţiilor lor, în speranţa că, pe măsură ce creierul se vindecă şi edemul cerebral (edemul cerebral reprezintă o tulburare a dinamicii vasculotisulare caracterizată fie printr-un exces de transudat - plasmă care trece din sânge în ţesuturi sau în cavităţi naturale ale organismului, în unele stări patologice -, fie printr-un deficit de resorbţie lichidiană) este îndepărtat, acele zone aflate la risc să poată fi protejate.
Principalul avantaj al comei indusă medicamentos fată de starea de comă indusă patologic este reversibilitatea sa. Dacă se încearcă acest lucru pe un creier normal, de îndată ce medicamentul a fost îndepărtat, persoana îşi va recăpăta starea de conştientă.
Principalul efect secundar al acestor medicamente în afara creierului este reducerea presiunii sangvine astfel încât la aceste persoane (cele cărora li se induce coma artificial) se vor administra şi alte medicamente care să menţină o presiune sangvină ridicată, cât şi o funcţie de pompă a inimii adecvată.
Perioada unei come induse depinde foarte mult de tipul de afecţiune a creierului şi de răspunsul la această formă de tratament. Doctorii încearcă să reducă cat mai mult această perioadă astfel încât, atunci când există edem cerebral, reducerea acestuia este un semn pozitiv, iar doctorii pot încerca să reducă starea de coma şi să observe răspunsul pacientului.
Bibliografie:
http://www.asahq.org/For-the-Public-and-Media/Induced-Coma-vs-Anesthesia.aspx
http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMra0808281
http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=what-is-a-medically-induced-coma
