Ingestia de substanţe toxice la copii

Se folosesc o mulţime de termeni în literatură pentru a descrie fenomenul otrăvirii la copii. Astfel de termeni sunt: ingestie accidentală, otrăvire accidentală, supradoză accidentală, expunere accidentală, erori terapeutice şi supradoză terapeutică.

În funcţie de situaţie, numai una sau toate dintre aceste descrieri ale fenomenului pot fi potrivite. Totuşi, a fost sugerat că termenul de „otrăvire neintenţionată” este cel mai adecvat.

Vârsta fragedă a unui copil îl predispune pe acesta la riscurile explorării mediului. Pe măsură ce copiii cresc şi învaţă să fie independenţi, sunt atraşi să investigheze elemente noi şi interesante, locuri şi diferite obiecte. Influenţa creşterii şi dezvoltării asupra otrăvirii neintenţionată începe să devină importantă în timpul vârstei preşcolare. În această perioadă copiii îşi perfecţionează abilităţile motorii. Aceştia îşi testează comportamentul împotriva reacţiilor adulţilor care deţin controlul. Spre sfârşitul acestei perioade copiii folosesc experimentarea, alături de deprinderile deja învăţate pentru a reuşi să facă fată noilor situaţii. Această experimentare, o parte normală a creşterii şi dezvoltării, poate determina consecinţe serioase dacă anumite comportamente periculoase trec neobservate de părinţi. Simţul gustului la aceşti copiii nu este foarte bine definit, astfel încât ar putea ingera cantităţi mari de substanţe pe care adulţii le-ar considera nepotrivite consumului.

În momentul în care copiii se află la vârsta preşcolară, curiozitatea asupra mediului înconjurător creşte.  Este o perioadă de învăţare activă; totuşi, capacitatea cognitivă de a înţelege cuvintele este diminuată de capacitatea de a le folosi. Deşi un copil ar putea fi capabil să pronunţe cuvântul otravă, capacitatea de a înţelege ce înseamnă acel termen ar putea lipsi. La această vârstă, copiii ar putea mima acţiunile altora, cum ar fi administrarea de medicamente. Substanţele care se găsesc în jurul gospodăriei sunt adesea colorate sau se găsesc în recipiente care sunt familiare copilului. Medicamentele pentru copii sunt adesea produse cu arome pentru a favoriza complianţa (adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate). Odată ce gustul copilului este mai bine definit, aceste arome ar putea creşte riscul otrăvirii neintenţionate.  Abilităţile cognitive ale copiilor în această perioadă nu le permit acestora să facă discriminarea dintre medicamente şi alimente ori bomboane, astfel încât substanţe periculoase pot fi ingerate accidental.

„Sigur” este un termen cu semnificaţii diferite pentru fiecare dintre noi. Toate substanţele toxice au un anumit nivel de toxicitate, aşa cum are orice substanţă. Chiar şi cele mai puţin toxice produse pot determina probleme de sănătate dacă o persoană este expusă suficient. Riscul de apariţie al problemelor de sănătate nu depinde numai de cat de toxice sunt substanţele ce intră în compoziţia produsului toxic, dar şi de timpul de expunere la acel produs.

Produsele din gospodărie ar trebui ţinute închise într-un dulap sau unde copiii să nu poată avea acces. Produsele obişnuite care pot produce serioase probleme de sănătate dacă sunt ingerate de copii sunt:
- produse pentru dezinfectat din bucătărie şi baie, inclusiv clorul;
- produse de întreţinere şi curăţare a casei, cum ar fi produsele de curăţare a scurgerilor, de îndepărtare a calcarului, vopseluri, produse de curăţat mobilă, obiectele sanitare;
- produse cosmetice, de îngrijire a parului sau unghiilor;
- sprayuri şi otrăvuri pentru gândaci;
- şampoane şi pudre pentru îngrijirea animalelor;

O listă a produselor ce pot fi periculoase şi efectele generate de acestea poate fi consultată aici.