Stelele albastre sunt stele misterioase, care îşi ascund bine vârsta, părând mai tinere decât ar trebui să fie. Aceste stele i-au fascinat pe cercetători de când au fost descoperite; au fost făcute mai multe ipoteze asupra mecanismului care le permite să trăiască vreme îndelungată.
"Vagaboandele albastre" sunt un tip de stele rare şi enigmatice, care îşi ascund vârsta, părând mult mai tinere decât sunt. Sunt situate în interiorul unor aglomerări de stele şi sunt mult mai calde – de unde culoarea albastră – decât celelalte stele, ca şi cum ar fi mult mai tinere decât acestea când, de fapt, ar fi de aşteptat să aibă cam aceeaşi vârstă. Cum vom vedea, misterul a fost rezolvat: aceste stele sunt stele-vampir, care absorb materia altor stele.
Aceste stele reprezintă o problemă pentru teoria evoluţiei stelare, deoarece, pe măsură ce îmbătrânesc, stelele precum "vagaboandele blue" ar trebui să evolueze spre gigante roşii şi pitici albe, din ce în ce mai reci şi puţin luminoase; exact contrariul a ceea ce se întâmplă. Stelele albastre (blue straggler) chiar şi când ajung la vârsta venerabile de 13 miliarde de ani, rămân calde şi luminoase, ca şi cum ar fi încă tinere.
Enigma acestor stele i-a fascinat pe oamenii de ştiinţă de îndată ce le-au descoperit, în anii ’50. Au fost făcute diverse ipoteze legate de mecanismul care le-ar menţine aşa de tinere, de la coliziunea cu alte stele la fuziunea a două dintre acestea.
Recent, doi astronomi, Aaron Geller de la Northwestern University şi Robert Mathiew de la University of Wisconsin-Madison, au publicat un articol în prestigioasa revista Nature în care susţin că au rezolvat misterul acestor stele. Practic, acestea sunt stele-vampir, care atrag materie de la o stea din apropiere (vom vedea mai jos ca de multe ori aceste stele fac parte din sisteme binare); cei doi astronomi exclud, cel puţin pentru stelele pe care le-au studiat, posibilitatea că mecanismul responsabil să fie coliziunea cu o altă stea.
În urmă acestui fenomen de vampirism stelar, "vagaboandele albastre" îşi cresc masa – ceea ce le permite să trăiască mai mult şi să pară mai tinere – în timp ce steaua vampirizata devine din ce în ce mai mică.
Geller şi Mathieu au ajuns la această concluzie în urma studiului aglomerării stelare NGC 188, situată la 5000 ani lumină în constelaţia Cefeu – aglomerare care are vârsta venerabila de circa 7 miliarde de ani şi este formată din circa 3000 de stele, din care fac parte şi circa 20 de stele albastre.
Stelele albastre studiate de cei doi astronomi fac parte din sisteme binare – în care două stele gravitează în jurul centrului de masă comun. În anumite condiţii, una dintre stele absoarbe masa de la cealaltă, devenind o stea albastră. Acest tip de stele apar ca fiind tinere, în aglomerări unde celelalte stele au câteva miliarde de ani şi sunt mult mai reci. Cum am văzut însă, şi "vagaboandele albastre" au la rândul lor o vârstă venerabila, însă prin vampirism au reuşit să "întinerească".
Pe lângă studiul efectuat de Geller şi Matthieu, există însă şi un alt studiu, al profesorului Francesc Ferrero de la Universitatea italiană din Bologna. Acesta a studiat sistemul stelar MG30, unde a observat doua tipologii diverse de "vagaboande albastre" – cu temperaturi diferite. Ferrero, într-un articol în Nature, a ajuns la concluzia că în cazul sistemului MG30, mult mai dens decât NCG188 studiat de Geller şi Mathieu, stelele albastre pot lua naştere atât prin vampirism, cât şi prin coliziuni între două stele. Al doilea fenomen este foarte puţin probabil în cazul aglomerărilor stelare precum NCG 188 – unde densitatea este prea mică să poată avea loc coliziuni.
Misterul, care dura de zeci de ani, al "vagaboandelor albastre" a fost descifrat – aceste stele arată mult mai tinere decât sunt în realitate în urma fenomenului de vampirism prin care atrag materie de la o stea vecină.
